Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1190/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 1190/
Ședința publică de la 3 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, G-, bloc 3A,.2,.38 împotriva sentinței civile nr.504/17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul prin avocat, conform împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar și intimatul IPJ B prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimatul Bad epus întâmpinare la dosar, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond și admiterea cererii introductive așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate pe larg în motivele depuse la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila, reclamantul, a solicitat obligarea MIRA IGPR și B, la plata drepturilor salariale, constând în sporul de 30% din salariul de baza lunar pe perioada 1 septembrie 2002 - 31.03.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Tribunalul Brăila prin sentința nr.504/17 iunie 2009 respins acțiunea ca nefundată.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul este ofițer de poliție judiciară, desemnat prin Ordin al ministrului MIRA cu avizul conform Parchetului General de pe lângă ÎCCJ, situație în care se cuvine să beneficieze de sporul de 30% ca și ofițerii de politie detașați la DNA.
Instanța a stabilit că în raport de calitatea pe care o are reclamantul salarizarea acestuia se face potrivit normelor cuprinse în nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor legale invocate în susținerea cererii (art.28 ain.5 din nr.OUG43/2002, în vigoare până la data de 29 martie 2006) ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Departamentului Național Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% "pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție".
Astfel, pentru a putea beneficia de acordarea dreptului invocat, reclamantul trebuia să îndeplinească condiția esențială prevăzută de legiuitor în acest sens și anume, să fie detașat în cadrul Departamentului Național Anticorupție.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, în cuprinsul alin.2 al art.2 din nr.OG137/2000 republicată, se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie acest drept, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție () fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, criticând-o pentru motive de nelegalitate prin aceea că interpretarea dată dispozițiilor legale este eronata, întrucât actele normative prin care s-a stabilit acordarea sporului de 30% anumitor categorii de ofițeri ai poliției judiciare conțin prevederi discriminatorii cu privire la salarizarea restului ofițerilor de poliție și care contravin dispozițiilor OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Se mai susține ca instanța nu a luat în considerare deciziile emise CNCD depuse și prin care sunt confirmate susținerile și pretențiile sale.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
Sentința pronunțată de instanța de fond este complet corect motivată, răspunzând imperativelor apărării drepturilor fundamentale ale persoanelor, cum ar fi dreptul de a beneficia de aceleași drepturi salariale, în condițiile desfășurării unei activități dacă nu cumva identice, cel puțin comparabile.
În discuție litigiul pendinte se referă la acordarea sporului de 30% din salariul lunar, pe o perioadă determinată, reclamantului și intervenienților în nume propriu, în considerarea calității lor de ofițeri ai poliției judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliție al Judecătoriei Brăila, desemnați în această calitate prin Ordin al Ministrului Internelor și Reformei Administrative.
A fost invocată în susținerea cererilor de chemare în judecată, o situație discriminatorie, astfel cum aceasta este definită prin art.27 alin.4 din nr.OG137/2000, în raport de ofițerii și agenții de poliție judiciară detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Tribunalul Brăilaa respins cererile.
În recurs sarcina Curții, este numai aceea de a examina dacă în cauză, diferențierea de tratament, s-a datorat unei stări de discriminare reală sau dacă ea se circumscrie măsurilor adecvate și suficiente pentru cei ce urmau să desfășoare activități specifice datorate modificării raporturilor de serviciu față de ceilalți polițiști, precum și complexității activităților desfășurate de instituția în care au fost detașați.
Curtea reamintește că legea protejează deopotrivă dreptul oricărei persoane fără restricții, dar și fără a crea anumite egalizări în mod artificial, la adăpostul unei pretinse discriminări.
Sub acest aspect, Curtea își însușește pasajele pertinente din hotărârea instanței de fond ca argumente în adoptarea soluției de respingere a acțiunilor, subliniind că, indemnizația stabilită prin nr.OG27/2006, se cuvine doar polițiștilor, considerentele vizând complexitatea cauzelor și gradul sporit de dificultate al actelor de procedură penală îndeplinite de agenții și ofițerii de poliție detașați la. între activitățile desfășurate de aceștia și cealaltă categorie, existând deosebiri majore.
În raport de aceste considerente, din punctul nostru de vedere, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, G-, bloc 3A,.2,.38 împotriva sentinței civile nr.504/17 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 3 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red./04.02.2010
Tehnored./2 ex.19.02.2010
OPINIE SEPARATĂ
Jud.- -
Potrivit art.28 din nr.OUG43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție, primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar, spor ce a fost prevăzut de lege și pentru procurorii sau pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție, spor care, după intrarea în vigoare a nr.OUg24/2004 s-a majorat la 40% pentru procurorii și pentru judecătorii care compun completele specializate pentru judecarea infracțiunilor de corupție și menținut la nivelul de 30% în cazul ofițerilor de poliție judiciară detașați la.
Dispozițiile art.6 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute drepturi la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art.23 din declarația Universală a Drepturilor Omului, iar nr.OG137/2000 aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, prevăd în art.1 alin.2 principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin ordin al Ministrului Administrației și Internelor, funcție în baza căreia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, ceea ce înseamnă că aceștia nu au fost detașați la Departamentul Național Anticorupție și deci nu au încasat sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară conform art.28 din nr.OUG43/2002.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul B care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, înseamnă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanții îndeplinesc funcția de ofițeri de poliție, desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare din Ordin al Ministrului Administrației și Internelor, funcție în baza căreia nu au beneficiat de sporurile prevăzute de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, ceea ce înseamnă că aceștia nu au fost detașați la Departamentul Național Anticorupție și deci nu au încasat sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară conform art.28 din nr.OUG43/2002.
Ca atare, atât timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la. au beneficiat de un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară, spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul B care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, înseamnă că și reclamanții au dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul, deci inclusiv în ceea ce privește toate sporurile cu caracter general, în caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalității între salariați și anume: un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai în cazul ofițerilor de poliție judiciară, din cadrul, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie și anume: art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art.6 alin.2 din Codul Muncii.
Apărarea pârâților că nu a existat nici o discriminare ci pur și simplu dispoziții legale speciale care instituie în privința anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară, fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate, este neîntemeiată deoarece, în realitate, prin însăși natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, a creat o inegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită.
În raport de aceste considerente, din punctul nostru de vedere, recursul urma a fi admis.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
