Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 12/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 12/R/
Ședința publică de la 10 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.474 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că este un recurs la primul termen de judecată, motivat, timbrat, iar recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- (291/C+C/2007) reclamanții C-M, funcționari publici în cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță Focșani, în contradictoriu cu, cu Administrația Națională a Penitenciarelor și cu Ministerul Justiției au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor reprezentând prime de concediu pentru anii 2005-2006.
În motivarea acțiunii reclamanții a arătat că sunt funcționari publici în cadrul Focșani și că potrivit prevederilor din art.34 lit.f din Legea nr.293/2004 au dreptul la prima de vacanță egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, că nici executivul și nici legiuitorul nu puteau abroga acest drept, deoarece fiind un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă, odată câștigat nu mai poate fi anulat.
Au mai arătat reclamanții că suspendarea în mod repetat a unui drept câștigat prin lege constituie o restrângere a exercițiului acestuia care poate fi dispusă numai în condițiile limitativ prevăzute de art.53 din Constituție.
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus la dosar hotărâri judecătorești pronunțate în spețe similare.
Legal citate, pârâtele au formulat întâmpinări.
Pârâta Bai nvocat în apărare excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de prevederile art.10 din H,1849/2004, prevederi care reglementează statutul Penitenciarului Focșani ca fiind instituții publice cu personalitate juridică și cu bugete proprii. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece prin prevederile art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 al.5 din Legea 379/2005 a operat o suspendare a dispozițiilor legale referitoare la acordarea primelor de concediu.
Aceeași pârâtă a formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerului Justiției și Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art.60 și urm. din Codul d e pr.civilă, pentru cazul în care va în pretenții chematele în garanție să fie obligate la plata sumelor solicitate de către reclamanți.
Ministerul Justiției a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității cererii, arătând că între reclamant și nu există nici un fel de raporturi juridice.
Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece în speță a operat o suspendare a dispozițiilor legale referitoare la acordarea primelor de concediu.
Chematul în garanție a invocat în apărare excepția lipsei calității procesuale pasive motivat pe faptul că, potrivit Legii nr.72/1996 privind finanțele publice, și este ordonator principal de credite și că între reclamanți și pârât nu există raporturi juridice de muncă.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut:
În ce privește excepția calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, pe linia dezlegărilor instanței de recurs, pentru netemeinicie nu s-a primit cererea celor două pârâte.
Pârâta este subordonată administrativ celeilalte pârâte - Ministerul Justiției. Ambele pârâte sunt bugetare, ministerul fiind ordonator principal, iar administrația fiind ordonator secundar de credite. Cea de a treia pârâtă - Focșani are calitatea de ordonator terțiar de credite, cu personalitate juridică.
Intre toate aceste trei pârâte există o relație juridică financiară directă, care are ca izvor de drepturi și obligații reciproce raporturile juridice bugetare dintre ele, toate trei funcționând interdependent în ce privește: fundamentarea, elaborarea proiectelor de buget proprii și pentru cele ierarhic subordonate; repartizarea alocațiilor, a cheltuielilor și veniturilor; controlul folosirii fondurilor alocate.
Potrivit disp.art.21 alin.1 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, atât pentru bugetul propriu, cât și pentru bugetele instituțiilor subordonate.
Conform dispozițiilor art.4 al.X pct.3 și 4 din HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acestuia îi revine și atribuția fundamentării și elaborării bugetului său și a bugetelor instituțiilor subordonate; iar potrivit disp.art.282 lit.d Codul Muncii, poate fi parte în procesul având ca obiect conflict de muncă și orice persoană cu vocație în temeiul legilor speciale, text cu incidență în cauza de față, atât în ce privește Ministerul Justiției, cât și, pentru similitudine, și pe Administrația Națională a Penitenciarelor.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Justiției și a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că este întemeiată în parte, numai în ce privește pe pârâtul Ministerul Justiției, pentru aceleași considerente susmenționate relative la calitatea procesuală pasivă.
Față de Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a respins cererea de chemare în garanție pentru motivul că între acesta și nu există raporturi de muncă.
În consecință, în baza art.60-63 Cod pr.civilă, instanța a admis cererea de chemare în garanție formulată de, numai cu privire la Ministerul Justiției, respingând ca inadmisibilă această cerere față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanții sunt funcționari publici la Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Focșani și, în mod voluntar, aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti prima de vacanță pentru lunile octombrie-decembrie 2004 și anii 2005-2006.
Potrivit art.1 al.3 și art.53 al.1 din Constituție, drepturile cetățenilor sunt garantate, iar restrângerea exercițiului acestor drepturi poate fi dispusă numai în cazuri speciale și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori a unui sinistru deosebit de grav.
Aceste condiții nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică, iar împrejurarea de a suspenda prin acte normative succesive pe o durată de mai mulți ani o normă care recunoaște existența unui drept patrimonial, nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, pentru că aceasta ar însemna însăși înlăturarea acestui drept.
Pe de altă parte, respectarea principiului încrederii în statul de drept implică atât asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor cât și eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
Având în vedere aceste considerente precum și dispozițiile art.34 pct.2 din Legea nr.188/1999, art.38, 139 și 269 din Codul Muncii, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând prima de concediu cuvenită acestuia pentru anul 2005, actualizată în raport cu rata inflației la data efectuării plății.
Împotriva sentința nr. 474/2007 a Tribunalului Vrancea în termen legal a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii 500/2002.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției a fost în mod greșit respinsă, acesta neputând fi obligat să răspundă în calitate de ordonator principal pentru neplata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005, 2006, între acesta și reclamant neexistând nici un raport juridic.
În mod greșit a fost admisă acțiunea pentru anii 2004 lunile oct.-dec. 2005 și 2006, deoarece pentru acea perioadă aplicarea dispozițiilor care au reglementat acest drept, a fost suspendată succesiv prin legile bugetului de stat.
În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, concluzia fiind că dreptul la prima de concediu nu a fost niciodată scadent, plata putând fi făcuta numai dacă legea instituie aceasta obligație.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf.art. 304 ind.1 pr. civ. Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dipozițiilor legale în materie și integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legala și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
În mod corect prima instanță a apreciat că Ministerul Justiției are calitate procesuală pasivă în cauză tocmai în temeiul textelor legale invocate, acesta, în calitate de ordonator principal de credite repartizând creditele bugetare aprobate, atât pentru bugetul propriu, cât și pentru bugetele instituțiilor subordonate.
În mod corect instanța a admis acțiunea și a dispus obligarea la plata sumelor respective, pretențiile privitoare la prima de vacanta fiind întemeiate.
Până la data de 31 dec.2003 a fost suspendat în fiecare an dreptul la prima de vacanță așa cum s-a precizat mai sus.
Legea nr. 507/2003 privind bugetul pe anul 2004 suspendat prin art. 9 alin.7 de asemenea aplicarea art.33(2) din Legea nr.188/1999 cu începere de la 1 ianuarie 2004 și până la 31 dec. 2004 pentru ca Legea nr.511/2004 să repete aceeași operațiune până la 31 dec.2005. Prin aceste două acte normative a fot suspendată anual dispozițiunea din art.32(2) din Legea nr.188/1999. Or, aceste acte normative, respectiv legile bugetare, fiind anuale, potrivit art.11din Legea nr.500/2002 și art.138(2) din Constituția României, efectele suspendării dispuse de fiecare dintre ele au încetat odată cu încetarea efectelor lor, respectiv la 31 dec.2003 la 31dec. 2004 și la 31 dec. 2005. Prin intrarea în vigoare a Legii nr.379/2005 a bugetului de stat pentru anul 2006 aceasta își produce efectele numai pentru anul 2006 și nu prelungește efectele suspendării din anii anteriori.
Dreptul la prima de vacanță este un drept recunoscut de lege, iar suspendarea anuală a acordării acestui drept nu înseamnă desființarea lui, dreptul existând și în prezent, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 487/2006, privind bugetul pe anul 2007 nu a dispus o nouă suspendare și nici nu desființat dreptul.
Constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea ca respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.474 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./08.02.2008
Tehnored./2ex./08.02.2008
Fond-/
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Angelica Ciobotaru, Dorina Vasile
