Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 120/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 120/
Ședința publică de la 5 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, jud. G, împotriva sentinței nr. 3158 din 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă avocat și pentru intimată a răspuns d-na avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, dar netimbrat, după care;
Apărătorul recurentei depune la dosar chitanța nr. -/2009 în sumă de 2,00 lei și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei cu care face dovada achitării taxei de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei arată în susținerea recursului că prin sentința pronunțată de Tribunalul Galați nu s-a ținut cont, făcându-se confuzie între indemnizația de dispozitiv și normele privind efectuarea și plata orelor prestate peste timpul de lucru, indemnizația de dispozitiv nefiind condiționată de prestarea orelor suplimentare, iar orele suplimentare odată prestate sunt plătite separat.
S-a mai precizat că indemnizația de dispozitiv se acordă doar personalului militar și civil din instituțiile enumerate la art. 1 din Legea nr. 138/1999 și nu întregului personal auxiliar din administrația publică, dar conf. pct. 9.1. și 31.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, îndemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, ale pct.31.1 din același ordin care arată că,prin personal civil", în sensul prezentului ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din MAI.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 304 pct. 9. pr. civ. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în rejudecare să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând îndemnizația de dispozitiv lunară.
Apărătorul intimaților pârâți, avocat -, consideră că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat. Învederează instanței că au mai fost date două soluții pentru alte două persoane ce sunt funcționari ai Primăriei comunei, și o schimbare a societății ar avea un efect discriminatoriu asupra instituției. Depune de pe portal dovadă în acest sens.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați reclamanta, a solicitat obligarea Primăriei comunei și Primarului comunei, la plata indemnizației lunare de dispozitiv, în cuantum de, 25% din salariul de bază începând cu data de 1 iulie 2005 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 3158 din 13 noiembrie 2008 respins acțiunea, motivând că reclamanta este funcționar public în cadrul Primăriei comunei, situație în care nu poate beneficia de indemnizația de dispozitiv care se acordă numai personalului militar și civil din instituțiile enumerate la art. 1 din Legea nr. 138/1999, iar nu întregului personal auxiliar din administrația publică, cum și faptului de a nu fi dovedit efectuarea de ore suplimentare din dispoziția conducătorului instituției.
Împotriva sentinței a declarat recurs criticând- pentru motive de nelegalitate, în sensul greșitei interpretări a dispozițiilor legale aplicabile, respectiv Legea nr. 138/1999, Legea nr. 53/2003, nr.HG 281/1993 și Ordinul nr. 496/2003, Ordinul nr. 275/2002.
Se invocă faptul că solicitarea acordării indemnizației la dispozitiv a fost determinată de faptul că, reclamanta face parte din comitetul operativ cu activitate temporară și comitetul local pentru situații de urgență, ceea ce presupune că, în situația procedurii de dezastre sau iminența acestora este la dispoziția comunității locale, având același regim cu militarii sau angajații
Legat de acest aspect instanța de fond a confundat indemnizația de dispozitiv cu aceea a prestării orelor peste programul normal de lucru, acordarea indemnizației de dispozitiv neavând legături, nefiind condiționată de prestarea orelor suplimentare.
Sub un alt aspect, instanța avut în vedere prevederile Legii nr. 53/2003 și ale nr.HG 281/1991 care se aplică numai personalului contractual iar nu funcționarilor publici cărora le este aplicabil art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
În sfârșit, instanța a dat și o greșită interpretare dispozițiilor Ordinului nr. 496/2003 - pct. 9.1 și 31.1.
Recursul s-a declarat în termen legal și este legal timbrat.
Recursul este nefondat.
În examinarea criticilor aduse sentinței instanței de fond se constată că, potrivit Legii nr. 188/1999 s-a reglementat salarizarea personalului militar deși instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din cadrul acestor instituții.
Prin Ordinul nr. 496/2003, acordarea indemnizației de dispozitiv la care se referă Legea nr. 138/1999, s-a prevăzut a fi acordată și personalului civil din cadrul administrației publice.
Curtea, nu poate ignora enumerarea limitativă din Legea nr. 138/1999 care se referă doar la personalul civil care își desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și faptul că Ordinul nr. 496/2003, nu poate adăuga la legi, prin acordarea de drepturi neprevăzute de actul normativ cu valoare superioară.
Pe de altă parte, invocându-se faptul că acest drept a fost recunoscut la nivel național, în beneficiul altor colegi, se induce ideea că reclamanții invocă incidental existența unei discriminări salariale în raport de angajații civili din cadrul instituțiilor
publice de apărare națională, care aparțin din punctul de vedere al reclamanților, aceluiași minister.
Or, pentru a fi în situația unei fapte de discriminare, ar trebui să existe două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Se constată însă, că salarizarea personalului din sistemul administrației publice și stabilirea drepturilor de care aceștia beneficiază este reglementată prin legi speciale, fiind un regim de salarizare diferit de al altor categorii de personal.
În acest sens, potrivit art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale.
Conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale personalului civil din cadrul administrației publice locale față de cele pe care le are personalul civil din cadrul () precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între cele două categorii profesionale.
Modalitatea de salarizare a reclamanților este distinctă de cea reglementată pentru personalul civil din cadrul care este motivată de locul și rolul, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitate și interdicție prevăzute de lege pentru acele categorii profesionale, precum și de raporturile de comandă în care se află personalul civil din cadrul instituțiilor enumerate de Legea nr. 138/1999.
În fine, Curtea va constata, că referirea instanței de fond la faptul că reclamanta nu a făcut dovada prestării unor ore de muncă peste programul normal de lucru, este legată doar de solicitarea acesteia de a fi avută în vedere la acordarea indemnizației de dispozitiv și împrejurarea că face parte din două comitete locale organizate pentru situații de urgență, cum ar fi producerea de dezastre sau iminența producerii acestora, ceea ce ar presupune punerea sa la dispoziția comunității locale.
Din acest punct de vedere, instanța de fond, nu s-a aflat într-o stare de confuzie cum afirmă reclamanta respectiv între ceea ce înseamnă plata orelor suplimentare și acordarea indemnizației de dispozitiv, între aceste două drepturi, neexistând condiționări.
Față de cele expuse, văzând și art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, jud. G, împotriva sentinței nr. 3158 din 13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /22.03.2009
Tehnored. 2ex./27.03.2009
Fond.
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
