Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1213/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1213/R/CA/2008
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Lazăr
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 1161/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei a fost depus, prin Serviciul Registratură al instanței, un exemplar original al întâmpinării formulată de intimatul pârât Inspectoratul general al Poliției Române. Din partea intimatului pârât Inspectoratul de Poliție al Județului H s-a comunicat la dosar adresa nr. -/30.10.2008, înregistrată prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 11.11.2008.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 04.11.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamanții, l, -, A, G, G, -, G, G, a a, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliției al Județului H și Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea primilor trei pârâți la plata sporului de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 1.09.2002 - 31.03.2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, iar pârâtul să fie obligat să vireze către MIRA fondurile bănești necesare achitării acestor sume.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt ofițeri de poliție judiciară în cadrul IPJ H și în mod injust nu au beneficiat de acordarea sporului de 30% prevăzut de art. 28 din OUG 43/2002, fiind astfel discriminați față de ofițerii detașați la.
Prin întâmpinare s-au invocat excepțiile de necompetență materială, prescripție a dreptului la acțiune, lipsa calității procesuale pasive.
Prin sentința nr. 1161/CA/2008 a fost respinsă excepția de necompetență materială a Tribunalului, fiind admise excepțiile prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002 - 6.03.2005, precum și excepția privind lipsa calității procesuale pasive a IGPR și, iar pe fond acțiunea reclamanților a fost respinsă.
Tribunalul a reținut că nu este îndeplinită o cerință esențială pentru acordarea sporului de 30% prevăzut de OUG 43/2002 și anume aceea ca ofițerii de poliție să fie detașați la DNA, iar CNCD s-a pronunțat în mai multe rânduri în sensul că nu există discriminare între polițiștii din cadrul poliției judiciare și polițiștii din cadrul DNA.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții care i-au adus critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând respingerea excepțiilor prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a IGPR și MEF, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Au solicitat a fi respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune față de împrejurarea că situația discriminatorie a fost constatată prin Hotărârea CNCD nr. 418/28.11.2007, dată de la care curge termenul de formulare a acțiunii, iar cât privește pe intimatele IGPR și MEF au arătat că au un rol în ordonarea creditelor necesare plății drepturilor solicitate.
Pe fondul cauzei au criticat soluția instanței de fond, susținând că în mod greșit s-a apreciat ca neexistând o situație discriminatorie a reclamanților față de alți ofițeri de poliție judiciară, cât timp cu toții desfășoară aceleași activități, nivelurile structurilor sunt identice, iar complexitatea dosarelor este aceeași. Au invocat și decizia ÎCCJ nr. VI/2007 dată în interesul legii, prin care s-a dispus că sporul de 30% se cuvine tuturor magistraților, în aplicarea nediscriminatorie a art. 28 din OUG 43/2002. Au solicitat aplicarea principiului " salariu egal pentru muncă egală" și au invocat practica judiciară a altor tribunale din țară, care au admis acțiuni asemănătoare.
Intimații au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Din examinarea sentinței atacate raportat la motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Reclamanții sunt ofițeri și agenți de poliție judiciară care își desfășoară activitatea în cadrul IPJ H, fiind salarizați potrivit OG 38/2003, act normativ care nu prevede acordarea sporului de 30% solicitat de aceștia.
Reclamanții au invocat în susținerea cererii lor dispozițiile art. 28 5 din OUG 43/2002 în vigoare până la data de 29.03.2006, conform cărora ofițerii și agenții de poliție detașați la Direcția Națională Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, acordarea prin lege a acestui spor doar ofițerilor și agenților de poliție detașați la DNA nu creează o situație de discriminare în ceea ce îi privește pe reclamanți.
În acest sens se reține că potrivit art. 2 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Rezultă din textul sus citat că pentru stabilirea existenței unei fapte de discriminare trebuie avute în vedere criteriul de discriminare și cel de încălcare a unui drept recunoscut de lege.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, art. 2 al. 2 din OG 137/2000 prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
În speță diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul DNA are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA - respectiv Parchetul de pe lângă ÎCCJ, precum și criterii obiective vizând pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, cât și specificul acestor activități.
În aceeași ordine de idei, Curtea reține și că situația de discriminare invocată de reclamanți a făcut obiectul analizei în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care a reținut, prin mai multe decizii, că nu există situații discriminatorii între polițiștii DNA și cei din cadrul poliției judiciare.
Astfel, CNCD a reținut că "diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu."
Sub acest aspect Curtea constată că situația polițiștilor din structurile MIRA nu este identică cu cea a polițiștilor detașați la DNA, deoarece aceștia din urmă au atribuții specifice cazurilor anchetate, atribuții care necesită o calificare specializată și determină o salarizare diferențiată.
În ce privește decizia ÎCCJ nr. VI/2007, aceasta nu este aplicabilă în speță, întrucât privește salarizarea unei alte categorii profesionale decât polițiștii.
Pentru considerente sus expuse Curtea reține că este neîntemeiată solicitarea reclamanților de acordare a sporului de 30% în temeiul OUG 43/2002, iar soluția instanței de fond fiind sub acest aspect legală și temeinică, nu se mai impune analizarea criticilor referitoare la excepțiile de procedură admise.
În consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, l, -, A, G, G, -, G, G, a a,
, împotriva sentinței nr. 1161/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. / 2 ex./14.11.2008
Jud. fond
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Elisabeta Lazăr
