Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1217/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1217/CA/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Claudia Clonța
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței nr. 988/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recurentul a solicitat judecarea în lipsă.
Intimatul a comunicat la dosar, prin registratură, întâmpinare.
Față de înscrisurile administrate și solicitarea recurentului de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin cererea înregistrată la ribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului H, B și A să fie obligați pârâții prin hotărâre judecătorească la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe perioada 2002 -2003, raportat la perioada efectiv lucrată, actualizată cu indicele de inflație de la data la care este datorată și până la data plății efective.
În motivarea cererii se arată că reclamantul în calitate de funcționar public cu statut special beneficiază de aceste drepturi în temeiul dispozițiilor art. 34 pct.2 din Legea 188/1999 și OUG 146/2007,iar suspendarea plății este nelegală și contrară Codului muncii și Constituției.
Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin sentința nr. 988/CA/2009 a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților J și A ca nefondată. S-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtului apreciindu-se că acesta nu are calitatea de angajator. Prin considerentele expuse, instanța a reținut că reclamantul nu are aceste drepturi, deoarece prin OUG 146/2007 se dispune plata primelor de vacanță în măsura în care sunt prevăzute aceste drepturi prin lege,însă în cazul polițiștilor ca funcționari cu statut special dreptul la prime de vacanță este prevăzut doar din 2004 prin OG 38/2003.Instanța a apreciat că în ce privește dreptul funcționarilor publici - polițiști la prime de vacanță,Legea 360/2000 nu se completează cu prevederile Legii 188/1999, ci conform art. 78 al.2 cu legea de salarizare a cadrelor militare,care nu prevede dreptul la prime de vacanță pentru perioada în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii și admiterea acțiunii. În drept s-au invocat prevederile art. 299,304 pct.9, 304^1 Cod procedură civilă, iar recursul este scutit de plata timbrajului potrivit art. 15 lit.a din 146/1997.
Prin motivele de recurs se critică soluția instanței sub aspectul că a soluționat nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR,reclamantul a chemat în judecată în principal IPJ H al cărui angajat este și numai în subsidiar ceilalți doi pârâți însă instanța nu a soluționat acțiunea împotriva IPJ
Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:
În mod corect s-a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâtului IGPR apreciindu-se că acesta nu are calitate procesuală pasivă întrucât IGPR nu are calitate de angajator al reclamantului. De altfel și reclamantul în recurs este de acord că acest pârât nu este angajatorul său și a arătat că l-a chemat în judecată doar în subsidiar.
În ce privește acțiunea reclamantului împotriva pârâtului J recurentul susține greșit că prima instanță nu a soluționat această acțiune, prin hotărârea atacată respingându-se ca nefondată acțiunea reclamantului împotriva JH, pentru motive evidențiate în considerentele aceleiași hotărâri și care sunt corecte,după cum urmează:
Reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special. Această categorie de personal își exercită funcția publică în conformitate cu dispozițiile Legii nr.360/2002 privind Statutul polițistului. Este adevărat că de la data la care polițiștii au devenit funcționari publici Statutul lor este reglementat cu titlu de lege specială de /2002,iar potrivit art.78 al.1 (1) Dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile <LLNK 11999 188 10 201 0 18>Legii nr. 188/1999privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare,însă este de remarcat că în cazul salarizării polițiștilor pe perioada 2002-2003 sunt aplicabile prevederile alineatului 2 așa cum a reținut și instanța de fond,care stabilesc că până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Și sub aspectul pensionării polițiștilor s-a prevăzut același regim cu al cadrelor militare.
Legea a mai prevăzut că " Modul de aplicare a prevederilor alin. (2) și (3) se stabilește prin ordin al ministrului de interne."Aceste prevederi au fost aplicabile până în momentul adoptării unei reglementări proprii de salarizare a polițiștilor-respectiv până la intrarea în vigoare a OG 38/2003.Abia prin art.37 (2) din OG38/2003 este reglementat dreptul polițiștilor la prime de concediu, " La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Polițistul are dreptul să solicite acordarea salariului de bază cuvenit pentru perioada de concediu, cu anticipație. Salariul de bază și prima de concediu se plătesc cumulat, cu cel puțin 5 zile înaintea datei plecării în concediu. În cazul în care concediul de odihnă se efectuează fracționat, prima de concediu și salariul de bază se acordă cu anticipație, o singură dată."Aplicarea prevederilor referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă s-a suspendat până la data de 31 decembrie 2006 respectiv pentru anul 2004 prin art.5 alin. 5 din Nr. 379/2005 și pentru anul 2005 prinart.5 alin. 1 din Nr. 380/2005. Reclamantul a și beneficiat de plata primelor de concediu pentru perioada 2004-2006.
În consecință, acordarea primei de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială polițiștilor numai începând cu anul 2004 și nu pot fi acordate prime de concediu acestei categorii de funcționari cu statut special anterior OG 38/2003.
Instanța supremă prin decizia nr. XII, pronunțată în data de 5 02 2007 ca urmare a recursului declarat in interesul legii, a arătat că în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 2 teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006 astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală, menționată.
Față de toate aceste considerente legale, Curtea consideră că în cauză nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii atacate dintre cele prevăzute la art. 304 pct.9,304 /1 Cod procedură civilă astfel că în temeiul art. 312al.1 Cod procedura civila recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 988/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.FM
Dact./ex.6/26 11 2009
Jud.fond.
Președinte:Mariana Claudia ClonțaJudecători:Mariana Claudia Clonța, Marieta Florea, Marius
