Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1222/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1222
Ședința publică de la 08 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, cu domiciliu ales la Cabinet Avocat, împotriva sentinței nr. 829/26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că intimata a depus la dosar întâmpinare, după care;
Se înmânează apărătorului recurenților o copie de pe întâmpinarea depusă la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurenților face precizarea că la instanța de fond s-a recunoscut că reclamanților li s-a acordat cu titlu sporadic acest spor.
Față de considerentele expuse pe larg în motivele de recurs aflate la dosar, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați - Secția Civilă sub nr-, reclamanții, și, au solicitat în contradictoriu cu pârâta G, obligarea acesteia la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de baza, începând data de 01.12.2005 și in continuare pana la încetarea raporturilor de muncă, actualizate rata inflației, obligarea pârâtei la consemnarea în carnetele de munca ale reclamanților începând cu 01.12.2005 și în continuare - acordarea indemnizației de dispozitiv.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că sunt funcționari în cadrul
Întrucât specificul activității curente desfășurate de reclamante în cadrul G precum si ordinele directe primite de la conducerea unității, presupuneau îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si in afara orelor de program, împreuna si cu alți colegi, au solicitat pârâtei prin cererile înregistrate sub nr. 91464/26.09.2008 si 99202/15.10.2008, să dispună acordarea sporului de dispozitiv prevăzut de art. 13 din Legea nr. 138/1999. Parata nu a răspuns în nici un mod solicitărilor.
Consideră că datorită specificului muncii pe care o desfășoară, sunt îndreptățite la acordarea sporului de dispozitiv, având in vedere faptul ca in mod frecvent suntem nevoite sa ne deplasam pe teren, in raza de competenta a, în afara orelor de program. De asemenea, din dispoziția pârâtei nr. 475/1.04.2008, au fost desemnați și în calitate de "ofițer de serviciu" pentru a supraveghea permanent sediul acesteia, în intervalul orar 8-20.
În acest sens, dispozițiile art. 1 si 13 din Legea nr. 138/1999, coroborate cu pct. 3.1.1 din Ordinul MAI nr. 496/2003, duc la concluzia că se acordă indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază atât personalului militar cât și celui civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, personal civil în care se încadrează și funcționarii din cadrul pârâtei, ce funcționează în directa subordonare a Consiliului Județean G, componentă a
Prin prevederile legale sus menționate, nu se face distincție intre categoriile de personal care funcționează în cadrul administrației publice ori intre diferitele instituții ale administrației publice.
Acest drept a fost recunoscut funcționarilor din cadrul instituțiilor subordonate prin adresa nr. -/25.08.2003, transmisă tuturor prefecturilor, în care se preciza în mod expres că de indemnizația de dispozitiv beneficiază toți funcționarii, cu excepția prefectului și subprefectului.
De altfel, această interpretare a dispozițiilor legale aplicabile în cauză este conformă cu principiile nediscriminării și plății egale pentru muncă egală, enunțate în art. 16 din Constituția României, art. 5 si 6 din Codul muncii, precum și cu disp. art. 14 din CEDO și art. 1 din protocolul nr. 12.
În dovedirea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
S-a arătat că reclamantelor nu li se aplică dispozițiile Legii nr. 138/1999 având în vedere că nu face parte din enumerarea limitativă prevăzută de art. 1 din prezenta lege. Enumerarea limitativă nu permite aplicarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999 și la personalul din alte instituții. Schimbarea domeniului de aplicare a Legii nr. 138/1999 (in speța includerea altor instituții) poate fi efectuată numai printr-un text de lege, nu și printr-o interpretare eronată și vădit interesată a reclamantelor.
S-a apreciat că indemnizația de dispozitiv se acordă numai personalului militar și civil din instituțiile enumerate la art. 1 din Legea nr. 138/1999, iar nu întregului personal din administrația publică. A considerat de asemenea că Ordinul nr. 496/2003 este inopozabil, întrucât nu a fost publicat in Monitorul Oficial.
În ceea ce privește susținerea reclamantelor, că acestea sunt discriminate în raport cu categoriile de personal cărora li se acordă sporul de dispozitiv, conform Contractului colectiv de muncă unic la nivelul Gac onsiderat că aceste clauze au fost negociate între patronat și sindicate și sunt de strictă interpretare, enumerarea fiind de asemenea limitativă, astfel încât nu poate fi aplicată și altor categorii de salariați, fără modificarea clauzei vizate din Contractului colectiv de muncă unic la nivelul Nu se poate susține faptul că reclamantele sunt discriminate atât timp cât pârâta aplică în mod corect dispozițiile contractului colectiv de muncă iar alți colegi funcționari publici din cadrul serviciului din care fac parte nu primesc acest spor. În acest sens nu se poate vorbi despre o discriminare atât timp cât s-a avut in vedere la reglementarea sporului de dispozitiv atribuțiile efective ale personalului beneficiar al acestui spor.
Analizând atribuțiile înscrise in fisele de post depuse de reclamante la dosarul cauzei, a rezultat faptul că acestea au asemenea atribuții care pot fi îndeplinite pe parcursul orelor de program. De altfel reclamantele ar fi trebuit să evidențieze ele însele care sunt activitățile desfășurate conform fișei postului care justifică acordarea sporului de dispozitiv. În ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantelor, acestea sunt prevăzute expres la art. 31 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul gradului.
De asemenea prin dispoziția de numire în funcția publică sunt cuantificate sporurile de care beneficiază reclamantele.
În ceea ce privește susținerile reclamantelor că li se cuvine sporul de dispozitiv deoarece au fost nominalizate ca și ofițer de serviciu, a considerat că este absurd ca acest spor să fie acordat pe perioada solicitată 1.12.2005 până în prezent și chiar și în viitor pentru faptul că reclamantele în mod cu totul excepțional și generat de o situație specială a instituției au efectuat acest serviciu. În această situație reclamantele nu justifică un caracter de permanență, de continuitate a atribuțiilor de serviciu care să justifice primirea sporului de dispozitiv.
Prin încheierea de ședință din 09.01.2009, Tribunalul Galați - Secția Civilă având în vedere calitatea de funcționari publici a reclamanților a dispus transpunerea cauzei pe rolul Secției de Contencios - Administrativ a Tribunalului Galați.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați - Secția de Contencios -Administrativ sub nr-
Prin sentința nr. 829/2009, Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele;
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 a fost modificat și completat Ordinul nr. 275/2002 privind dispozițiile referitoare la salarizarea personalului militar din Ministerul d e Interne la punctul 8/2 din acest ordin, s-au aprobat normele privind efectuarea și plata orelor prestate peste timpul de lucru al personalului contractual prev. in anexa 2 din ordin, conform art. 111, art. 119 si art. 120 din Legea nr. 53/2003 si art. 9 din nr.HG 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
S-a considerat că de acest spor beneficiază doar personalul civil din cadrul instituțiilor prev. la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ap., ).
Ordinul nr. 496/2003 este inopozabil întrucât nu a fost publicat în, obligație stipulată în art.10 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă și mai mult, prin acest ordin nu se poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice.
De asemenea, pentru acordarea acestui spor către salariații civili din instituțiile amintite se are în vedere situația comparabilă a acestora cu cea a personalului militar aflat sub incidența Legii nr.138/1999 astfel încât în cazul neacordării indemnizației fără o justificare rezonabilă s-ar crea o situație discriminatorie între cele două categorii de personal civil/militar.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs reclamantele solicitând
Modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii au arătat recurentele că în mod greșit a apreciat instanța că de acest spor ar beneficia doar personalul civil omițând faptul că din cadrul Ministerului d e Interne face parte și instituția în care sunt ele încadrate.
Că nu se poate susține inopozabilitatea Ordinului nr. 496/2009 întrucât ambele părți îi recunosc conținutul și îi acceptă efectele, fapt care rezultă din împrejurarea că pârâta l-a recunoscut în contractual colectiv de muncă.
Au mai arătat acestea că le sunt aplicabile disp. art. 7 și 13 din Legea nr. 138/1995 coroborate cu pct. 3.1.1. din Ordinul nr. 496/2003, că acest drept a fost recunoscut și altor instituții subordonate, precum și Consiliului Județean și că prin specificul activității desfășurate, și prin fișa postului ele desfășoară activități și în afara orelor de program.
Recurentele au mai indicat faptul că și pârâta a recunoscut legalitatea acestui spor de dispozitiv întrucât în mod sporadic și în cuantum mai mic l-a acordat și pentru ele.
Au mai arătat acestea că pârâta este o instituție aflată în subordinea Consiliului Județean G, instituție component a astfel încât I se aplică Ordinul nr. 496/2003 și că potrivit art. 18 din nr.OUG 30/2007 întreg personalul este preluat de către
Recurentele au subliniat că, deși pârâta a apreciat că nr.OUG 496/2003 nu-i este opozabilă, tocmai în baza acestui ordin a acordat uneori sporul de dispozitiv și că practica instanțelor este în sensul acordării.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pârâta nu face parte dintre instituțiile enumerate de art. 1 din Legea nr. 139/1999.
Ordinul nr. 496/2003 are în vedere instituțiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 139/1999 și pe de altă parte, nu este opozabil pârâtei întrucât nu a fost publicat în astfel încât el nu este aplicabil în cauză.
Faptul că pârâta a acordat în mod sporadic sume de bani ca "spor de dispozitiv" nu echivalează cu o consacrare juridică a dreptului recurentelor la acest spor.
Pentru a exista un drept subiectiv trebuie să existe o normă juridică cu care să se consacre respectivul drept.
Ordinul nr. 496/2003 nu poate fi reținut ca formă de reprimare a normei, acest lucru contravenind dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24/2000.
Nici faptul că pârâta nu a prevăzut acest drept în contractul colectiv de muncă (contract care nu este aplicabil pârâtelor) nu determină nașterea unui drept în favoarea recurentelor.
Se mai reține faptul că potrivit art. 4 Cod civil, jurisprudența nu constituie izvor de drept în sistemul juridic românesc astfel încât invocarea practicii instanțelor judecătorești nu are relevanță.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliu ales la Cabinet Avocat, împotriva sentinței nr. 829/26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 2009.
Președinte, dr. - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /08.01.2010
Tehnmored. S/8 ex./09.01.2010
Fond:
Comunicat 6 ex./29.01.2010
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
