Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1242/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1242/2009
Ședința publică de la 02 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, T, T, T, T, G, R -, T, T, T -, T, T, G, T, T, T, T, T, T, și, împotriva sentinței civile nr. 3868/2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL ORAȘULUI, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 20.03.2009 s-a depus la dosar, de către intimatul Primarul orașului, întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.3868 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, respinsă ca nefondată acțiunea reclamanților:, T, T, T, T, G, R -, T, T, T -, T, T, G, T, T, T, T, T, T, împotriva pârâților: PRIMARUL ORAȘULUI, CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, având ca obiect indemnizația de dispozitiv
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că indemnizația de dispozitiv se acordă numai personalului militar și civil din instituțiile enumerate la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (, ).
Printr-un ordin emis de către Ministerul Administrației și Internelor care este un act administrativ emis în executarea unei legi, nu se poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice cu alte cuvinte, dacă în Legea nr. 138/1999 modificată privind salarizarea a altor drepturi ale personalului militar și instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale ale personalului civil din aceste instituții, se arată cine sunt beneficiarii drepturilor salariale prevăzute de această lege, inclusiv, indemnizația de dispozitiv, printr-un act administrativ sfera beneficiarilor nu poate fi lărgită.
Curtea Constituțională prin mai multe decizii (818, 820, 821/2008) a stabilit că pe motiv de discriminare, instanțele judecătorești nu au competență să stabilească drepturi salariale, recurgând la înlocuirea sau împrumutarea unor dispoziții legal.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu anul 2008 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizată în funcție de rata inflației.
În motivare se arată că urmare a modificărilor de structură apărute la nivelul administrației publice generale de reorganizarea Guvernului în cursul lunii iunie a anului 2003 prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 se uniformizează sistemul de acordare al veniturilor salariale personalului care isi desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister prin comasarea celor doua domenii, respective al internelor cu cel al administrație publice.
de reglementările anterioare aplicabile materiei salarizării funcționarilor din cadrul administrației publice locale, acest act normativ aduce elemente de noutate prin reașezarea salarizării funcționarilor publici si personalului contractual care isi desfășoară activitatea in domeniul administrației publice după normele care anterior reorganizării Ministerului Administrației si Internelor erau aplicabile doar salariaților din domeniul internelor.
Astfel, personalul din administrația publica trebuie sa beneficieze de aceasta indemnizație lunara de dispozitiv in procent de 25% din salariul de baza, drept ce este reglementat de punctul 9.2 si 31.1 din Ordinul Ministerului Administrației si Internelor nr 496/28.07.2003, care prevede astfel:"indemnizația de dispozitiv se acorda personalului civil care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice". Acel act normative mai sus arătat precizează ca personalul civil din Minister beneficiază de toate drepturile stabilite prin lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din Legea 138/1999, adică tocmai de indemnizația de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de baza.
In prezent, de indemnizația de dispozitiv beneficiază toți angajații prefecturilor precum si toți angajați din domeniul evidentei informatizate a persoanei, activitate subordonata Consiliului Județean, respectiv Consiliului Local.
Aceștia mai arată ca pe lângă sporurile prevăzute de OUG 192/2002, modificată si completata prin Legea 161/2003, Ordinul 496/2003, stabilește in mod cert o indemnizație de 25% din salariul de baza de care trebuie sa beneficieze personalul civil care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice.
Potrivit art. 31.1 din același Ordin prin personal civil se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege cu excepția celor din domeniul administrației publice, care beneficiază doar de drepturile prevăzute de art.13 din lege si de cele prevăzute in reglementările in vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar.
Menționează ca activitatea de evidenta a populației prevăzută de OUG 63/2003 ca aparținând MAI a fost preluata in cadrul autorității publice locale in aparatul de specialitate al primarului, funcționari care exercita atribuții de evidenta a populației si care beneficiază de sporul de dispozitiv.
Prevederile art. 47 din Legea 138/1999 coroborate cu prevederile art. 13 reglementează evident faptul ca sporul de dispozitiv trebuie acordat personalului din cadrul administrației publice.
In art. 1 alin. 2 din Legea 137/2000 privind prevenirea si sancționarea formelor de discriminare este consacrat principiul egalității intre cetățeni, excluderea privilegiilor si discriminărilor, fiind garantate si in exercitarea drepturilor economice.
Prin acordarea sporului de dispozitiv se asigură egalitate de tratament economic si salarial al personalului din cadrul aceleiași autorități ale administrației publice locale.
Din prevederile art. 19 din OUG.192/2002 rezulta elementele sistemului de salarizare al funcționarilor publici care cuprinde salariile de baza si alte drepturi inclusiv sporul de dispozitiv, pe care ordonatorul principal de credite, trebuie sa le acorde personalului in condițiile prevăzute de lege.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20.03.2009, pârâtul Primarul Orașului a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În susținerea întâmpinării, pârâtul subliniază adresabilitatea Ordinului nr. 496/2003 emis de către MAI, dat în aplicarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională și ordine publică, circumscriind sfera de aplicare a acestuia categoriilor de personal, militar și civil, la cei angajați în cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională.
Se arată faptul că Ordinului nr. 496/2003 emis de către MAI nu a fost publicat în Monitorul Oficial, iar discriminarea nu poate fi reținută în sensul OG nr. 137/2000, deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
În final, pârâtul Primarul Orașului se prevalează, în susținerea întâmpinării și de deciziile Curții Constituționale, cu nr. 818, 820 și 821/2008, prin care s-a statuat faptul că instanțele judecătorești nu sunt competente - pe motiv de discriminare - să stabilească drepturi salariale, prin suplinirea unor dispoziții legale.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea urmează a-l respinge ca nefondat, pentru următoarele motive:
Ordinul cu nr. 496/2003 emis de către Ministerul Administrației și Internelor a fost dat în considerarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr. 138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se poate bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale, respectiv în cadrul Primăriei și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamanți ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României, partea
Ordinul nr. 496/2003 nu a fost publicat în Monitorul Oficial, astfel încât, nu are putere de lege, conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr. 496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Legea nr. 138/1999 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr. 138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
Nu se poate reține discriminarea în sensul nr.OG 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Curtea de Apel mai reține că prin Deciziile nr. 818, nr. 819 și nr. 821 din 3 iulie 2008 publicate în Monitorul Oficial nr. 537 din 16 iulie 2008 pronunțate de Curtea Constituțională s-a statuat că dispozițiile art. 1, art. 2 alin. (3) și <LLNK 12000 137131 302 27 55>art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, " sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Față de cele ce preced, având în vedere și dispozițiile art. 147 alin. 4 din Constituția României corelat cu prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va respinge ca nefondat recursul reclamanților, cu consecința menținerii în întregime a sentinței pronunțate de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, T, T, T, T, G, R -, T, T, T -, T, T, G, T, T, T, T, T, T, împotriva sentinței civile nr. 3868/11.11.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./21.04.2009
Jud.fond.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
