Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1244/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1244
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Alina Răescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul SINDICATUL NATIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI G împotriva sentinței nr. 391 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a consilier juridic pentru intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, lipsind recurentul reclamant SINDICATUL NATIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI G și intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.-
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art.302 c Cod Penal și este scutit de taxa de timbru.
S-a referit că intimata pârâtă DGFP Gad epus întâmpinare.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP G solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, având în vedere motivele arătate în întâmpinare și dispozițiile Deciziei nr.78/2007 pronunțată de ÎCCJ.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 391 din 27 februarie 2008, Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici - Filiala jud. G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată la data de 21 decembrie 2007, reclamantul Sindicatul Național al Funcționarilor Publici Filiala Gac hemat în judecată pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și DGFP G, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să acorde sporul de confidențialitate în cuantum de 10 % aplicat la salariul de încadrare al membrilor de sindicat, începând cu luna ianuarie 2003, și în continuare, sume actualizate cu rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că art. 26 din muncii, definește clauza de confidențialitate ca fiind acea clauză prin care părțile convin ca pe toată durata desfășurării raportului de muncă și după încetarea acestuia să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului în condițiile stabilite de regulamentele interne, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 45 din legea 188/1999, funcționarii publici au obligația să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu precum și confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care i-au cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public.
Că, potrivit art. 93 din legea 188/1999, dispozițiile legii se completează cu prevederile legislației muncii.
A mai arătat reclamantul că acordarea efectivă a acestui spor se circumscrie principiului egalității de șanse consfințit prin dispozițiile art. 39 alin. 1 din și art. 29 alin. 2 din legea 188/1999, conform căruia funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
Pârâta DGFP Gaf ormulat întâmpinare în nume propriu și în numele MEF, solicitând respingerea acțiunii.
Tribunalul a apreciat că funcționarii publici au obligația conform art. 45 din legea 188/1999 "să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu precum și de confidențialitatea în legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință în exercitarea funcției publice, în condițiile legii, cu excepția informațiilor de interes public", fără a se preciza că pentru această prevedere legală sunt remunerați suplimentar.
Acordarea efectivă a sporului solicitat nu se poate înscrie principiului egalității de șanse consfințit prin dispoz. art. 39 alin. 1 din Legea 53/2003.
A constatat că legiuitorul nu a prevăzut prin niciunul din actele normative de reglementare a salarizării funcționarilor publici în anii 2003-2007 acordarea sporului de confidențialitate în procent de 10%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat că acordarea sporului solicitat nu este prevăzut în actele normative privind salarizarea funcționarilor publici.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art.31 din Legea 188/1999 R, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu care se compune din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale în condițiile legii.
În ceea ce privește adaosul salarial, corespunzător sporului de confidențialitate, reglementat de art. 26 din Codul Muncii, Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Reclamantul nu a invocat în sprijinul acțiunii sale nici un act normativ, privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, ci numai cadrul legal general, reprezentat de dispozițiile art. 26 din Codul Muncii și aplicabilitatea acestuia în cazul funcționarilor publici.
Arătăm că pentru a se acorda sporul de confidențialitate, așa cum rezultă din prevederile art.31 din Legea 188/1999, este necesar ca alte drepturi salariale pentru a fi acordate funcționarului, să formeze obiectul unei reglementări legale.
Într-adevăr dispozițiile Legii 188/1999 se completează cu prevederile legislației muncii, așa cum dispune art.117 din legea republicată, în măsura în care dispozițiile respective nu contravin legislației specifice funcției.
În ceea ce privește drepturile decurgând din clauza de confidențialitate, acestea nu contravin legislației funcției publice, numai că legiuitorul a condiționat acordarea altor drepturi, a căror sferă se poate extinde și la această clauză, de existența unei reglementări legale.
Legislația prin care în decursul timpului s-a reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici nu a stabilit niciodată acordarea acestui tip de spor pentru funcțiile publice de execuție sau de conducere, în acest sens enunțăm cu titlu de exemplu OG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Aceste acte normative au prevăzut toate drepturile și sporurile care se acordă funcționarilor publici.
În OG 2/2006 a fost inclus sporul de confidențialitate pentru funcționarii publici din aparatul propriu al Guvernului, al Administrației prezidențiale, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul, Consiliului legislativ, așadar legiuitorul a enumerat expres categoriile care pot beneficia de un astfel de spor.
Același act normativ la care am făcut referire mai sus a reglementat și faptul că acest spor se stabilește prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul alocat.
Din expunerea efectuată în această decizie, se reține că în ceea ce privește funcționarii publici din cadrul autorităților locale nu a existat niciodată o reglementare prin care să se acorde sporul de confidențialitate și că, mai mult, chiar în situația acordării acestuia pentru categoriile de funcționari prevăzute expres în lege, acest spor este limitat, în sensul încadrării în cheltuielile de personal.
Clauza de confidențialitate nu este contrară statutului funcționarului public, însă determinant este ca drepturile respective care se constituie în sporuri, adaosuri în salarizare să fie nominalizate și cuantificate într-un act normativ.
În cazul funcționarului public nu s-a inclus o normă care să reglementeze acest drept în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizarea funcționarilor.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul reclamantului ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul SINDICATUL NATIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI G împotriva sentinței nr. 391 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -
Tehn. 2ex/19 Iunie 2008
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Alina Răescu
