Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1247/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 1247/2009
Ședința publică de la data de 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Loredana
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de pârâta Direcția Județeană de Statistică B împotriva sentinței civile nr.82 din 12 ianuarie 20009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă și intimatul-pârât Institutul Național de Statistică B, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat în cauză de pârâta Direcția Județeană de Statistică B, este declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997. De asemenea, având în vedere că nu sunt cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile și că s-a solicitat judecata în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7118/110/ 19.11.2008 reclamanta chemă în judecată pe pârâtele DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B și INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ B pentru a fi obligate să aloce, să calculeze și să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188 / 1999, retroactiv și până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, precum și obligarea pârâtului să consemneze în carnetele de muncă drepturile corespunzătoare suplimentului postului și treptei de salarizare.
În motivarea acțiunii se arată următoarele că reclamanta are calitate de funcționar public aflându-se în raporturi de autoritate cu pârâtul DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B și de la apariția Legii nr.188 /1999 nu au primit drepturile prevăzute de art.31 alin.1 lit. c și
Invocă reclamanta dispozițiile Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale cu privire la drepturile de proprietate.
În apărare pârâtul invocă excepția lipsei timbrajului și excepția lipsei calității procesuale pasive și excepției lipsei procedurii prealabile
Prin sentința civilă 52/12.01.2009 s-a respins excepția netimbrării, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul Institutul Național de Statistică și excepția lipsei procedurii prealabile. S-a admis acțiunea, privind pe reclamanta și bligat intimata să achite reclamantei drepturi salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantumul stabilit de legiuitor, actualizate cu indicele de inflație din momentul efectuării plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut cu privire la excepția netimbrării că potrivit art. 15 lit. din Legea 146/1997 sunt scutite de taxe judiciare de timbru și timbru judiciar acțiunile și cererile privind orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, iar cu privire la procedura prealabilă Legea 188/1999 modificată nu prevede obligativitatea procedurii prealabile.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Institutul Național de Statistică B aceasta apare ca lipsită de obiect, având în vedere că reclamanta și-au stabilit cadrul procesual în raport de dispozițiile art. 129 pct. 4 și 5 cod. pr. civ.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta are calitate de funcționar public aflându-se în raporturi de autoritate cu DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE STATISTICĂ B și nu au beneficiat de drepturile prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 care, prin OUG nr.92/2004, au fost suspendate până la data de 31.12.2006 prin art.44 al acestui act normativ.
Având în vedere că OUG nr.92/2004 nu anulează dreptul ci doar suspendă obligația de executare a autorității publice constată că încetând suspendarea reclamanții redobândesc dreptul de a fi executată obligația legală, redevenind creditori în sensul Protocolului adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și prin urmare instanța de fond a considerat îndreptățite pretențiile reclamantei referitoare la drepturile salariale prevăzute de art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr.188 / 1999 însă începând cu data 31 octombrie 2005 prin respectarea dreptului general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167 / 1958, urmând ca aceste drepturi, conform art. 1073 Cod civil, pentru o justă despăgubire vor fi indexate pro rata temporis conform indicelui de inflație.
Reține în continuare instanța de fond că dispozițiile art.31 al.1 din Legea 188/1999 republicată stabilește în mod generic compunerea salariului la care este îndreptățit funcționarul public, arătând că acesta include salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, situație în care sunt în imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanței de judecată o creanță al cărui cuantum nu este stabilit de lege. Ea nu a negat dreptul reclamantei de a primi cele două suplimente prevăzute de art.31 din Legea 188/1999/R din perspectiva faptului că plata lor a fost, ori este suspendată, respectiv a faptului că dreptul reclamantei a încetat ca efect al suspendărilor succesive de până la 31.12.2006. A avut în vedere faptul că dreptul invocat de reclamantă nu este cuantificat/cuantificabil în baza unor texte legale în vigoare și care să se aplice reclamanților ca funcționari publici, determinarea respectivă nu este atributul puterii instanței de judecată și, deci nu poate fi făcută de către aceasta potrivit criteriilor propuse unilateral de către reclamantă, făcând aprecieri asupra complexității muncii acesteia prin analogie cu munca unor categorii anume de funcționari publici, din care nu face parte reclamanta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția județeană de statistică B care arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția netimbrării deoarece potrivit art. 20 din Legea 146/1997 și art. 17 alin.2 din Legea 554/2004 reclamanta avea obligația de a achita taxa judiciară de timbru, că greșit s-a respins și excepția lipsei procedurii prealabile deoarece dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 impune o astfel de procedură.
Pe fondul dreptului recurenta arată că există contradicție între considerente și dispozitiv privind data de la care sunt datorate drepturile bănești solicitate iar dispozițiile Protocolului I sunt inaplicabile cât timp cauza se află într-o procedură pe rolul instanțelor interne. Arată că deși a fost obligată la plata actualizată a sporurilor solicitate instanța nu precizează care este procentul acestora, nefiind cuantificate, ceea ce face imposibilă executarea hotărârii care, sub acest aspect contravine și dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană. Că sporurile solicitate nu sunt cuantificate de lege sau de o Hotărâre de Guvern și nici instanța de recurs nu poate realiza cuantificarea lor.
Curtea verificând, cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate constată fondat recursul pentru următoarele considerente:
Prin art. 29 din Legea 188/1999 (art. 31 după republicare 2004) sunt stabilite elementele salariului funcționarilor publici în care, așa cum susține și reclamanta, sunt incluse, ca elemente salariale, suplimentul postului și suplimentului gradului (suplimentar corespunzător treptei de salarizare după modificarea realizată prin Legea 251/2006).
Potrivit alin. 3 al art. 29 (alin. 3 al. art. 31 după republicare din 2004) salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Interpretând sistematic dispozițiile legale menționate rezultă fără echivoc că elementele componente ale salariului urmează a fi cuantificate prin sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, act normativ care nu a fost însă emis de către autoritatea legiuitoare.
În lipsa legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici au fost adoptate legii speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare ale funcționarilor publici. Astfel pentru anul 2004 sistemul de salarizare al funcționarilor publici a fost reglementat prin OUG82/2004, pentru anul 2005 prin OUG92/2004, pentru anul 2006 prin OG2/2006, pentru anul 2007 prin OG 6/2007 iar pentru 2008 prin OG 9/2008 prin care a fost modificată OG6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
Așadar, în raport cu dreptul comun care este reprezentat de Legea 188/1997 în materia salarizării sunt aplicabile exclusiv dispozițiile actelor normative speciale care reglementează elementele sistemului de salarizare până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, respectiv legile temporare care au fost deja enumerate.
Stabilind legea aplicabilă instanța de recurs constată că în sistemul de salarizare consacrat prin legile speciale nu sunt cuprinse cele două elemente prevăzute în legea generală, respectiv suplimentul postului și cel al gradului (treptei de salarizare).
Chiar dacă s-ar reține ca fiind aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. e, (31 lit. c, d) din Legea 188/1999, aceste sporuri nu sunt determinate de legiuitor și nu se consacră nici criterii de determinare a acestora, fiind reglementate la nivel de principiu. acestora constituie atribuție a legiuitorului iar instanța nu se poate substitui acestuia decât cu încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat consacrat prin art. 1 (4) din Constituția României, aspect reținut și prin Deciziile Curții Constituționale 818/2008, 819/2008, 820/2008, 821/2008 potrivit cărora,Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție, precum și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării."
Criticile referitoare la modul în care instanța de fond a soluționat excepția netimbrării și pe aceea a lipsei procedurii prealabile nu se fondează.
Potrivit art. 17 alin. 2 din Legea 554/2004 pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare. Așadar în materia contenciosului administrativ sunt aplicabile dispozițiile Legii 146/1997 care prin art. 15 lit. a prevede că sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă.
În ceea ce privește excepția lipse procedurii prealabile, Legea 554/2004 stabilește cadrul legal pentru persoanele vătămate de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.
În cauză obiectul cererii îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate funcționarului public, accesul acestuia la justiție realizându-se în condițiile Legii 188/1999, lege specială în raport de dreptul comun consacrat prin Legea 554/2004. Potrivit art. 109 din acest act normativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Într-o astfel de situație, prin norma de trimitere cuprinsă în art. 109, instanța de contencios administrativ devine competentă să soluționeze astfel de cauze, dispozițiile Legii 554/2004 care reglementează condițiile privind accesul la instanța de contencios administrativ fiind inaplicabile în lipsa unor prevederi din legea specială.
O astfel de prevedere derogatorie este prevăzută expres prin art. 106 din Legea 188/1999 potrivit căruia în cazul încetării raportului de serviciu din motive apreciate de parte ca nelegale, aceasta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În consecință, cu excepția cauzelor în care se contestă legalitatea încetării raporturilor de serviciu, acțiunile care au ca obiect drepturile și obligațiile care își au sorgintea în raportul de serviciu al funcționarului public pot fi formulate fără ca reclamantul să fie ținut să facă dovada efectuării procedurii prealabile.
Având în vedere motivul de recurs găsit ca întemeiat, celelalte motive invocate referitoare la contradicțiile dintre considerente și dispozitiv apar ca lipsite de relevanță motiv pentru care analiza lor nu este necesară.
Față de considerentele ce preced recursul declarat este fondat, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct.9 proc. civilă, și în baza art. 312 alin. alin.1 și 2. proc. Civilă va fi admis iar hotărârea va fi modificată numai în parte în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul promovat de pârâta Direcția Județeană de Statistică B cu sediul în mun. B,-, județul B împotriva sentinței civile nr.82 din 12 ianuarie 20009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă cu domiciliul ales în mun. B,-, județul B și intimatul-pârât Institutul Național de Statistică B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.sent.El.
Red.și tehnored.dec.rec.
5 ex.- 17.12.2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana
