Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1285/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.10.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1285
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ C-S, împotriva sentinței civile nr.1203 din 12.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului C-S, în contradictoriu cu reclamanta - intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta - intimată personal, iar în reprezentarea pârâtei - recurente se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 10.11.2008, întâmpinare din partea reclamantei - intimate, un exemplar comunicându-se reprezentantului pârâtei - recurente.
Reprezentantul pârâtei - recurente depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei în fond, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reclamanta - intimată pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. 2011/115/18.08.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în 22 martie 2004, cu modificările și completările ulterioare, actualizate în raport cu rata inflației până la data plății, începând cu data de 01.04.2004.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în temeiul art. 29 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, funcționarilor publici li s-au acordat drepturile salariale arătate mai sus, dar fără a beneficia de ele în realitate. La data de 26.06.2008, prin plângerea prealabilă înregistrată sub nr. 4689/26.06.2008, formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, coroborat cu dispozițiile Legii nr. 188/1999, reclamanta s-a adresat instituției în vederea acordării drepturilor salariale solicitate. Plângerea prealabilă nu a fost soluționată în termenul legal, fapt ce o îndreptățește să se adreseze instanței cu acțiune în contencios administrativ.
Drepturile salariale la care a făcut referire au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 75/2005 și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006 până la data de 31.12.2006. Consideră că această suspendare a drepturilor salariale este nelegală, deoarece s-au încălcat principiul neretroactivității legii, consfințit de art. 1 din Codul civil și de art. 15 alin. 2 din Constituția României, precum și principiul specialității legii - Legea nr. 188/1999 fiind o lege specială care derogă de la legea generală. De asemenea, suspendarea drepturilor salariale nu este nici justificată, deoarece, neexistând așa numitele,cazuri speciale", la care face mențiune Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt îndeplinite condițiile art. 53 alin. 1 din Constituție, care să justifice restrângerea de drepturi, iar în realitate nu a operat o restrângere de drepturi, ci o veritabilă lipsire de drepturi.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările și completările ulterioare; Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că reclamanta solicită acordarea unor drepturi salariale care nu pot fi acordate funcționarilor publici din instituție, deoarece nu au fost prevăzute în bugetul alocat acestei instituții, pe capitolul cheltuieli de personal. Drepturile salariale la care se face referire nu au fost cuprinse nici măcar în legea de salarizare a funcționarilor publici, având în vedere că acestea au fost suspendate succesiv prin acte normative ce reglementau salarizarea acestei categorii de personal.
Pârâta mai precizează că, nici în anul 2007 și nici în anul 2008, prin actele normative în vigoare ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu au fost prevăzute aceste drepturi salariale, chiar dacă ele nu mai sunt afectate de nicio instituție a suspendării.
Prin sentința civilă nr.1203 din 12.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ C - S; a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.04.2004 - 12.09.2008 și a respins, în rest, pretențiile reclamantei.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Autorității de Sănătate Publică C - S, după cum rezultă din adeverința depusă la dosar (fila 16 dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Reclamanta, fiind încadrată ca funcționar public, este salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din actul normativ citat. Reclamanta, nu a primit până în prezent sporurile respective, deși s-a adresat cu cerere în acest sens conducerii instituției pârâte (filele 7-9 dosar). Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG 92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct.7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.
În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art.7 din Decretul Lege nr.167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu a putut suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care o îndrituiește pe reclamantă la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța a respins-o întrucât creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
În consecință, în baza art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S să îi acorde suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada 01.04.2004-12.09.2008, respingând, în rest, pretențiile reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se invocă în esență următoarele:
Reclamanta prin acțiunea înaintată spre soluționare instanțelor judecătorești în mod netemeinic și nelegal solicită acordarea unor drepturi salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, chiar dacă acestea nu sunt prevăzute în actele normative ce reglementează acordarea drepturilor salariale. În dovedirea acestui aspect învederat, invocă dispozițiile nr.OG6/2007, nr.OG2/2006, Legea nr.76/2005 și nr.OUG92/2004. Consideră că în lipsa unei dispoziții legale nu avea posibilitatea legală să acorde aceste drepturi salariale. Este adevărat că art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 stabilește acordarea unor drepturi salariale funcționarilor publici, dar fără stabilirea procentului, în acest sens consideră că actul normativ ce trebuie aplicat în astfel de situații este cel ce reglementează drepturile salariale.
Un astfel de aspect se referă la faptul că pârâta este în subordinea Ministerului Sănătății Publice, organ ierarhic superior ce aprobă și bugetul instituției pe capitolul cheltuieli de personal iar acesta nu are prevăzute sume pentru acordarea drepturilor salariale solicitate.
Recursul este neîntemeiat.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a formulat prezenta acțiune în calitate de funcționar public din cadrul Autorității de Sănătate Publică C-
Potrivit dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, funcționarii publici au dreptul, pentru activitatea desfășurată la un salariu compus inclusiv din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Raportul de serviciu dintre funcționarii publici și autoritățile sau instituțiile publice, din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanța și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999.
Dreptul în discuție s-a născut așadar din lege, ca drept subiectiv, ce conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anume prestație pozitivă, respectiv de a plăti o anumită sumă de bani, chiar și în situația în care această obligație a fost suspendată prin nr.OUG92/2004, până la finele anului 2006, dat fiind că suspendarea nu echivalează cu abrogarea unor dispoziții legale, în sensul dispozițiilor art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Ceea ce este esențial, relativ la acest drept, îl constituie faptul că el dispune de o susținere legală, iar omisiunea cuantificării lui nu poate fi imputată beneficiarilor, în condițiile în care acesta reprezintă un aspect subsecvent dreptului existent, cu posibilitatea complinirii lui de către organele în drept abilitate.
Și aceasta întrucât, în caz contrar ne-am afla în prezența unui drept patrimonial recunoscut doar formal, lipsit de conținut, iar prin nerecunoașterea sa s-ar contraveni atât art.53 din Constituție cât și reglementărilor date prin art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Or, respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică tocmai asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, de natură a-i împiedica pe titularii drepturilor recunoscute de a se bucura efectiv de acestea.
Față de cele ce preced, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, împotriva sentinței civile nr.1203/12.09.2008 a Tribunalului C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/12.01.09
TEHNORED:/13.01.09
2.ex./SM/
Primă instanță:Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Petruța Micu
