Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 129/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 129
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu
JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
JUDECĂTOR 3: Doina Lupea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - împotriva sentinței nr. 4659/CAF din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți M, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta reclamantă - și intimații pârâți M, MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanță a cărei hotărâre se atacă potrivit art. 302 Cod procedură civilă și este scutit de plata taxei de timbru.
S-a referit că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art. 242 alin.2
S-a arătat că intimații pârâți au depus la dosar întîmpinare.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea promovată la data de 16.08.2007, reclamanta - a chemat în judecată pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială M și MINISTERUL MUNCII Familiei și Egalității de Șanse solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să oblige în solidar pârâții, la plata sumelor de bani, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, potrivit Legii 142/1998 pe perioada 2004-2007, actualizate cu indicele de inflație.
În motivare au arătat că Legea 142/1998 a prevăzut acest drept al salariaților din unitățile bugetare, privind acordarea tichetelor de masă, însă din motive necunoscute nu s-au acordat, făcându-se o discriminare în raport de prevederile art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și în raport de art.5 alin.3 din Codul muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul MINISTERUL MUNCII, Familiei și Egalității de Șanse, a depus întîmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Mehedinți raportat la disp.art.3 alin.1 pr.civ coroborat cu art.10 din 554/2004, potrivit cărora competența revine Curții de APEL CRAIOVA.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive având în vedere că reclamanta are raporturi de serviciu cu
Pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Pârâta Mad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiuni.
Prin sentința nr.4659 din 11octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedințis -a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului Mehedinți.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
S-a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din Legea nr.142/1998 tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, iar potrivit art.49 din Legea 733/2001, "instituțiile publice finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale și din fondul de asigurări sociale de sănătate, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea de tichete de masă".
Astfel, în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mehedinția reținut ca fiind neîntemeiată având în vedre că reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. 142/1998 și nu pe disp.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a reținut ca fiind neîntemeiată întrucât ministerul are calitate de ordonator principal de credite căruia îi incumbă obligațiile reglementate de OG 22/2002 cu privire la asigurarea în bugetele proprii ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat recurenta că drepturile solicitate au mai fost acordate și la alți funcționari publici, în considerarea faptului că dreptul ca atare există, că angajatorul are obligația să prevadă sumele necesare pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege, și că dacă acordarea ar fi lăsată la latitudinea angajatorului s-ar ajunge la exercitarea abuzivă a prerogativelor și legea ar fi lipsită de finalitate.
Recursul este nefondat.
Reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul Direcției de Muncă și Protecție Socială
Statutul funcționarilor publici cât și actele normative de salarizare a acestora prevăd dreptul funcționarului public la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, prime și alte drepturi salariale fără a face referire la tichete de masă.
Legiuitorul nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a acorda tuturor salariaților tichete de masă, așa încât acordarea acestora rămâne la latitudinea sa în funcție de situația concretă din sistem și, în cazul instituțiilor publice, în măsura în care asemenea cheltuieli, sunt prevăzute în bugetul de stat.
Din redactarea dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, se constată că legea stabilește categoriile de personal care pot beneficia de alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă.
În plus menționează condiția unei prevederi în bugetul de stat a cheltuielilor corespunzătoare.
Potrivit rt. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordăîn limita prevederilor bugetului de statsau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Ca urmare, legiuitorul a lăsat la latitudinea angajatorului acordarea dreptului, condiționat de existența sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.
Sunt imperative dispozițiile art. 49 din Legea nr. 733/2001 a bugetului de stat pe anul 2002, potrivit cărora în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Aceleași dispoziții se regăsesc și în Legea nr. 631/2002, Legea nr. 507/2003 și Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005 și în Legea 379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2002-2006 care interziceau acordarea acestor tichete au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că aceste categorii au situații juridice diferite și se bucură de alte drepturi și obligații, iar salarizarea se asigură din bugete distincte. Dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României nu se regăsește acordarea tichetelor de masă, care reprezintă o situație specială în care legea a stabilit regulile după care angajatorii își exercită opțiunea de a acorda sau nu aceste beneficii.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă, nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii condiționat de existența fondurilor bugetare.
In concluzie, dreptul pretins de reclamantă nu este un drept rezultând exclusiv din lege și aplicându-se prin efectul legii astfel că, în aceste condiții, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței nr. 4659/CAF din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. EC
Tehnored SI 23.01.2008 2 ex
Jud.fond / A
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Doina Lupea
