Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 129/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 129/
Ședința public de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
Judector --- -
Judector -
Grefier -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursurile declarate de reclamanții, -, precum și de pârâta DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.789/CA din 3 decembrie 2008 pronunțat de Tribunalul Brașov - secția comercial și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal fcut în ședința public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura legal îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din data de 10 februarie 2009, când prțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, iar instanța în baza art.146 Cod procedur civil pentru a da posibilitatea prților s depun concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 februarie 2009.
CURTEA,
Asupra recursurilor de faț,
Constat c, la data de 17.10.2008, reclamanții, și -, au chemat în judecat pe pârâta Direcția General a Finanțelor Publice B, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baz, suplimentul treptei de salarizare în procent de 25%, din 1.01.2004 și pân la pronunțare și pe viitor, sume actualizate cu indicele de inflație și la plata dobânzii legale conform prevederilor OG 9/2000 calculat de la data nașterii dreptului și pân la data plții efective a drepturilor bnești solicitate, precum și anularea adresei - ca rspuns la cererea reclamanților, emis de pârât cu nr.30767/6.08.2008.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar, instanța de fond a pronunțat sentința nr.789/CA din 3.XII.2008, prin care a dispus urmtoarele:
A respins excepția inadmisibilitții acțiunii invocat de pârâta Direcția General a Finanțelor Publice
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2004 invocat de pârâta Direcția General a Finanțelor Publice
A admis în parte acțiunea formulat de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Direcția General a Finanțelor Publice a Județului B, și în consecinț:
A obligat pârâta s acorde fiecrui reclamant, în funcție de data angajrii, suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare, datorate pe perioada 01.01.2005-03.12.2008, data pronunțrii hotrârii, actualizate cu indicele inflației din momentul nașterii dreptului și pân la data plții efective.
A obligat pârâta s plteasc reclamanților dobânda legal aferent sumelor acordate pân la data plții efective.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, instanța de fond a reținut în fapt și în drept urmtoarele:
Excepția inadmisibilitții acțiunii este nefondat, instanța a apreciat c dispozițiile art. 31 din nr.OG 6/2007 ca nefiind aplicabile in speța de faț atâta vreme cât dispozițiile legale prevzute de acest text de lege privesc contestații in legtur cu stabilirea sporurilor, or sporurile solicitate prin prezenta acțiune nu numai c nu au fost stabilite de pârâta, ci nu au fost acordate deloc.
Pe fondul cauzei instanța a reținut c reclamanții sunt funcționari publici in cadrul P, aspect necontestat de pârât, și rezult din adeverința anexat cererii de chemare in judecat.
Legea nr. 188/1999 inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31 instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, in afar de salariul de baz și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c,d din. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin OUG 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și OUG 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative artate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele dou sporuri, prevzut de prevederile art. prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicat, a fost suspendat pân la sfârșitul anului 2006, totuși aceast împrejurare nu echivaleaz cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizrii prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continu s existe pân la momentul adoptrii unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria a drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptat ipoteza unei abrogri implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de munc în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adus acestui drept, categorie în care intr și suspendarea, poate avea loc numai dac sunt îndeplinite condițiile prevzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru aprarea siguranței naționale, a ordinii, a sntții ori a moralei publice, a drepturilor și libertților cetțenilor sau pentru desfșurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamitți naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor dou sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicat.
Instanța, a analizat textele în discuție, în aplicarea principiului prevzut de art. 3 Cod civil, a apreciat c dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei, și deci, nu au avut drept consecinț suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființ. Aceast suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizrii acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul s
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activitții legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toat aceast perioad, rezult c dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființ în întreaga perioad menționat și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioar [art. 41 alin. (2) din Constituția revizuit în 2003, nu s-a constatat c ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivaleaz cu însși înlturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legal nu i-a fost înlturat existența pentru anii 2005 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înltura existența lui anterioar, pentru c s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuit (art. 49 din Constituția anterioar) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementrilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru aprarea drepturilor omului și a libertților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevzut s nu devin doar o obligație lipsit de conținut, redus la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrdire nelegitim a exercitrii lui, un atare drept nu poate fi considerat c nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a crui existenț este recunoscut, s fie vidat de substanța sa și, practic, s devin lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statut de drept, care implic asigurarea aplicrii legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricrei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute s nu poat fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, dup caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația s plteasc funcționarilor publici, pentru anii 2005-2006, suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicat, cu modificrile și completrile ulterioare, acțiunea fiind admis in parte.
Pârâții au fost obligați la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul c în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de munc, se prezum punerea în întârziere a angajatorului, odat cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia, cerere care este fondat, fiind obligați pârâții in acest sens, având in vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, dobânda legal fiind de natur s acopere beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a neacordrii celor dou suplimente.
Prima instanț a constatat ca nefondat petitul reclamanților referitor la acordarea celor dou suplimente și pentru viitor având in vedere c aceast creanț nu îndeplinește, cumulativ, cele trei condiții, respectiv de a fi cert, lichid și exigibil, nefiind nscut și putând fi influențat ulterior de modificri legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre prți.
De asemenea, a constatat întemeiat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile aferente anului 2004, atâta timp cât nu s-a dispus suspendarea acordrii drepturilor decât pentru anii 2005 și 2006, astfel c pentru aceste drepturi termenul de prescripție s-a împlinit, faț de dispozițiile art.7 din Decretul lege ne.167/1958 care stipuleaz termenul general de prescripție de 3 ani.
În ceea ce privește perioada 01.01.2005-14.08.2005, deși acțiunea a fost promovat la data de 17.10.2008, urmare a suspendrii acordrii acestor drepturi pe anul 2005 s-a suspendat și dreptul la acțiune, motiv pentru care pentru aceast perioad nu opereaz prescripția.
Pe cale de consecinț, prima instanț a respins ca prescrise acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunztor treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, pentru anul 2004.
Împotriva acestei hotrâri au declarat recurs reclamanții, - și pârâta Direcția General a Finanțelor Publice B, ambii criticând-o pentru nelegalitate (în parte) reclamanții, iar pârâta criticând-o în totalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanții au invocat urmtoarele motive de nelegalitate a hotrârii atacate:
1. Hotrârea este nelegal pentru c a admis excepția prescripției dreptului reclamanților pentru perioada 2004 fapt pe care recurenții reclamanți au considerat c în mod greșit a respins acțiunea reclamanților pentru aceast perioad ca prescrise pretențiilor lor.
În acest sens recurenții au invocat faptul c potrivit art.29 alin.1 devenit art.31 alin.1 din Legea 188/1999republicat, reclamanții au dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare începând cu data de 1.01.2004, artând c este prevzut prin lege acest drept și c nu poate fi restrâns, iar suspendarea acordrii lui nu conduce la pierderea acestui drept.
O alt critic se refer la neacordarea acestor drepturi și pentru viitor, deoarece, cererea lor este fondat și c faptul invocat de instanța de fond în sensul c dreptul respectiv nu reprezint o creanț cert lichid și exigibil și pentru acest motiv a respins acest capt de cerere, în mod greșit, iar legiuitorul nu a avut în intenție acest lucru.
Se susține și faptul c acest drept reprezint un bun în sensul prevederilor art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru Aprarea Drepturilor și Libertților Fundamentale, invocând practica CEDO în acest sens.
În concluzie recurenții reclamanți au solicitat acordarea drpeturilor respective pentru perioada începând cu 1.01.2004 și pentru viitor cu rata inflației și cu dobânda legal.
În drept, au invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedur civil.
Recursul a fost legal timbrat potrivit filelor 7-14 dosar.
2. În recursul declarat de pârâta Direcția General a Finanțelor Publice B, aceasta a adus urmtoarele critici hotrârii atacate. Hotrârea instanței de fond este nelegal deoarece:
1. În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța nu a analizat corect perioada pentru care acțiunea reclamanților este prescris, aceasta fiind 1.01.2004 - 17.10.2005, și c se impune luarea în considerare a prescripției de depșește cei 3 ani - anteriori acțiunii, respectiv cererii reclamanților ctre pârât (17.2005).
2. O alt critic se refer la faptul c instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilitții acțiunii reclamanților, deoarece adresa pe care au solicitat reclamanții s fie anulat, nu reprezint un act administrativ în sensul art.2 din Legea nr.554/2004 - adic adresa nr.5226/8.2008 este o simpl adres ca rspuns și nu un act administrativ.
În acest sens recurenta a invocat inadmisibilitatea acțiunii reclamanților de a cere anularea adresei pârâtei cu nr.de mai sus.
3. Referitor la fondul cauzei, recurenta a susținut c în mod greșit a admis acțiunea reclamanților pentru acordarea acestor sporuri deoarece salarizarea funcționarilor publici se stabilește prin lege iar prin actele normative OG nr.6/2007, aceste sporuri - drepturi salariale nu prevd aceste sporuri astfel c sporul pentru suplimentul postului și sporul pentru suplimentul de salarizare, au fost suspendate prin OUG nr.92/2004, și OUG 2/2006.
Ca atare, faț de prevederile legale menționate se impune respingerea cererii reclamanților pentru acordarea acestor sporuri.
O alt critic se refer la acordarea prin hotrâre a actualizrii sumelor respective cu indicele de inflație și cu dobânda legal, pân la data plții efective deoarece acestea nu se justific în cauz, dat fiind faptul c pârâta (recurent) nu se afl în culp, dimpotriv aceasta a respectat și aplicat prevederile legale.
În concluzie, recurenta Direcția General a Finanțelor Publice Bas olicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate nr.789/CA/3.XII.2008 a Tribunalului Brașov în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedur civil.
Recursul a fost declarat în termen legal și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Faț de recursul declarat de pârâta Direcția General a Finanțelor Publice B, recurenții reclamanți, - au formulat întâmpinare filele 32-34 dosar, solicitând respingerea recursului declarat de acesta ca nefondat.
La rândul su recurenta pârât Direcția General a Finanțelor Publice B, a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții reclamanți, solicitând respingerea recursului ca nefondat, faț de dispozițiile legale invocate în recursul și în întâmpinarea depus la fila 35-36.
Recurenții reclamanți au formulat concluzii scrise fila 38 și urmtoarele, anexând practica judiciar și a Curții de Apel Craiova în sensul acordrii acestor drepturi.
Curtea examinând actele și lucrrile dosarului, sentința civil atacat nr.789/CA din 3.XII.2008 a Tribunalului Brașov prin prisma criticilor formulate de recurenții reclamanți și de recurenta pârât și raportat la prevederile legale aplicabile în cauz, constat nefondat recursul declarat de Direcția General a Finanțelor Publice B pentru urmtoarele considerente:
În mod corect a respins excepția inadmisibilitții acțiunii, de ctre instanța de fond, în sensul c acțiunea reclamanților se justific în fapt și în drept, chiar dac aceștia au solicitat pe lâng drepturile salariale respective și anularea adresei emise de pârât - rspunsul negativ la cererea reclamanților.
Ca atare prima critic de recurs formulat de Direcția General a Finanțelor Publice B, se va înltura ca neîntemeiat.
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru anul 2004 instanța de recurs apreciaz c în mod corect a fost admis de prima instanț, ca atare aceast critic a reclamanților se va respinge.
În ce privește fondul cauzei de acordarea sporurilor solicitate de reclamanți, instanța de recurs apreciaz c în mod corect a admis instanța de fond aceste drepturi, reținând ca justificate conform prevederilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, iar suspendarea acordrii lor, prin OUG ulterioare, nu conduce la înlturarea dreptului legal.
Ca atare, în mod corect s-au acordat aceste drepturi pentru perioada 1.02.2005-3.12.2008 și actualizate cu indicele de inflație.
Instanța apreciaz c în mod corect s-a acordat și dobânda legal, deoarece reclamanții au pus în întârziere pe pârât la 17.2005, astfel încât pentru acoperirea integral a prejudiciului suferit de reclamanți prin neplata la timp a acestor drepturi salariale (sporuri), se impune acordarea și ratei inflației și dobânzii legale ca msur de reparare integral a prejudiciului conform art.1082-1084 Cod civil.
II. În ce privește recursul declarat de reclamanți, respectiv critica recurenților c aceste drepturi nu au fost acordate și pentru viitor se constat c prin acțiune aceștia au solicitat la pag.4 dosar fond și acordarea în continuare a acestor sporuri adic și pentru viitor pân la încetarea raporturilor de serviciu a reclamanților.
Ca atare, în mod greșit a respins prima instanț aceast cerere a reclamanților pentru viitor, deoarece dispozițiile Legii 188/1999 art.31 alin.1 lit.c, d nu au fost abrogate, astfel încât pân la încetarea raporturilor de serviciu sau pân la alte dispoziții legale, urmeaz a acorda aceste sporuri reclamanților, reținând ca întemeiat și legal aceast cerere.
Așa fiind, se constat c în fapt și în drept criticile recurenților reclamanți sunt justificate urmând a fi reținute în sensul admiterii în parte a recursului reclamanților, conform art.312 alin.1 Cod procedur civil, motiv pentru care se va modifica sentința civil atacat, adic se va admite în parte acțiunea reclamanților și se vor acorda drepturile reclamanților, respectiv sporurile solicitate, începând cu data de 3.12.2008 pân la data pronunțrii prezentei decizii - 17.02.2009 și pentru viitor pân la încetarea raporturilor de serviciu a reclamanților, funcționari publici, sau pân la noi dispoziții legale în materie.
Referitor la recursul declarat de Direcția General a Finanțelor Publice B instanța constat c toate criticile formulate în recurs sunt neîntemeiate, atât în ce privește excepția inadmisibilitții acțiunii, cât și în ce privește excepția prescripției, și a acordrii drepturilor actualizate și cu rata inflației și cu dobânda legal, sens în care vor fi înlturate.
Așa fiind se va respinge recursul declarat de Direcția General a Finanțelor Publice ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedur civil, hotrârea atacat urmând a fi modificat ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamanți, conform celor cuprinse în dispozitivul prezentei decizii.
Faț de aceste considerente de drept și de fapt, se vor înltura susținerile recurentei pârâte DGFP prin recurs și prin întâmpinarea la recursul declarat de reclamanți ca neîntemeiate și nelegale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.789/CA/3.12.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercial și de contencios administrativ în dosarul nr-, pe care o modific în parte, în sensul c:
Oblig pârâta DGFP B s acorde suplimentul postului și suplimentul corespunztor treptei de salarizare din salariul de baz calculat începând cu data de 3.12.2008 pân la data pronunțrii prezentei decizii - 17.02.2009 și în continuare pân la încetarea raporturilor de serviciu a reclamanților, sau pân la noi dispoziții legale.
Menține restul dispozițiilor a sentinței atacate.
II. Respinge recursul declarat de pârâta Direcția General a Finanțelor Publice împotriva aceleiași sentințe civile nr.789/CA/3.12.2008 a Tribunalului Brașov - secția comercial și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public, azi, 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Maria Ioniche - - | Judector, --- - | Judector, - |
Grefier, - |
Red: MI/18.02.2009
Dact: MD/18.02.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
18 Februarie 2009
Dosar nr-
Din 19.02.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
C tre
TRIBUNALUL BRAȘOV
- Secția comercial și de contencios administrativ și fiscal -
V înaintm alturat copia deciziei nr.129/R din 17.02.2009 pronunțat de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poart numrul de mai sus, prin care s-a admis în parte recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.789/CA din 3.12.2008 pronunțat de Tribunalul Brașov - secția comercial și de contencios administrativ, pentru a fi avut în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Silviu Gabriel Barbu, Marcela
