Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 130/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 130
Ședința publică din data de 14 mai 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții: domiciliat în P, Gh. Gr., nr. 210, BL. 133 B,. 4, AP. 16, Județul P, domiciliat în P,-, BL. 2. ET. 4, AP. 16, Județul P, domiciliat în P,-,. 44,. A,. 7, AP. 30, Județul P, domiciliat în,-,. 28,. a,. 3,. 16, județul P, în contradictoriu cu pârâții: INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI cu sediul în P,-, județul P, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE-DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ cu sediul în B,str. - -, nr. 1A.
Acțiunea a fost timbrata cu suma de 4 lei și timbre judiciare in valoare de 0,3 lei, potrivit chitanței de la fila 14 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: avocat, reprezentând reclamanții:, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Prahova și pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului P si Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Juridică, fiind reprezentate de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul se află la cel de al treilea termen de judecată, după care: Având cuvântul, avocat pentru reclamanți, arată că alte cereri nu mai are de formulat și probe de administrat în cauză.
Având cuvântul consilier juridic, pentru parații Inspectoratul de Poliție al Județului P si Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Juridică, arată, de asemenea, că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act de declarațiile părților că alte cereri nu mai au de formulat, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul in fond, avocat pentru reclamanți, arată că își menține în tot acțiunea așa cum a fost formulată și precizată, solicitând obligarea pârâților să încadreze reclamanții în gradul profesional A, întrucât au absolvit studii superioare, potrivit art. 71 alin.2 si art. 73 alin.7 din Legea 360/2002, există două categorii de ofițeri de politie, cu studii superioare si cu studii medii. Reclamanții au făcut dovada ca au absolvit studii superioare. Solicită a se înlătura susținerile pârâților că beneficiază de această încadrare numai absolvenții Academiei de Politie.
Solicita admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în fond, consilier juridic, pentru parații Inspectoratul de Poliție al Județului P și Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Direcția Generală Juridică, arată că art. 9-21, 73 pct. 7 Legea 360/2002, prevede că se acordă gradul profesional cu condiția participării la un examen de promovare. Nici un act normativ nu prevede numirea în funcția de ofițer în cazul absolvirii studiilor superioare. Reclamanților din cauza de față nu li s-a îngrădit dreptul de a participa la un examen de promovare, aceștia au participat, însă nu au promovat examenul. Cei 4 reclamanți nu au fost discriminați, aceștia însă au încercat să în eroare instanța, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului P solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța pârâții să fie obligați la încadrarea reclamanților în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție, ulterior urmând să le fie echivalat gradul profesional corespunzător pregătirii și studiilor superioare de care beneficiază.
S-a mai solicitat plata drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofițer, de la data de la care reclamanții aveau acest drept și până la data încadrării în corpul ofițerilor, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați ai Inspectoratului de Poliție al Județului P, fiind încadrați în categoria B, respectiv corpul agenților de poliție, care cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau postliceale, cu diplomă, iar după intrarea în vigoare a Legii nr.360/2002, privind Statutul polițistului, în care sunt reglementate cele două categorii ale polițiștilor definite în funcție de studiile necesare, reclamanții au absolvit cursurile unor facultăți de drept, astfel încât aceștia au în prezent studii superioare, ce au fost arătate pentru fiecare dintre reclamanți.
Au mai precizat reclamanții că deși au studii superioare nu a fost operată modificarea necesară și nu au fost încadrați în categoria A, a Corpului ofițerilor de poliție, fiind încălcate dispozițiile art.14, ale art.72 alin.1 și ale art.73 alin.7 din Legea nr.360/2002, privind Statutul polițistului, în raport de care trebuia operată modificarea, refuzându-se însă de către angajator încadrarea reclamanților în categoria A, a corpului ofițerilor de poliție, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
Astfel, s-a arătat că gradul de ofițer de poliție se acordă de către Ministrul Internelor și Reformei Administrative la propunerea Inspectorului General al Poliției Române, iar potrivit art.1 din nr.OUG30/2007, Ministerul Internelor și Reformei Administrative este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și sediul în Municipiul B, astfel încât în raport de dispozițiile art.10 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 și art.3 alin.1 Cod procedură civilă, competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel.
Același pârât a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pe motiv că prin art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se prevede în mod imperativ că înainte de sesizarea instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia și cum reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, sancțiunea care intervine este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătându-se, în esență, că potrivit art. 9 alin.2 din Legea nr.360/2002, cu modificările și completările ulterioare, ofițerii de poliție pot proveni și din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă de licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, fiind la latitudinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative de a reglementa condițiile în care agenții de poliție, cu studii superioare, pot trece în corpul ofițerilor.
S-a mai învederat că însăși Legea nr.360/2002 face distincție între ofițerii de poliție care au absolvit facultatea de drept din cadrul Academiei de Poliție " ", cursuri de zi și cei care au absolvit aceeași instituție de învățământ la cursuri cu frecvență redusă sau alte instituții de învățământ superior, iar art.73 alin.7 din același act normativ prevede că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, trecerea în corpul ofițerilor de poliție făcându-se așadar prin concurs și nu din oficiu.
Pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție P nu a formulat întâmpinare cu privire la acțiunea promovată de reclamanți.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr.931/15 iunie 2007 prin care a respins excepțiile de necompetență materială a instanței și a inadmisibilității formulării acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a admis acțiunea obligând pârâții să opereze încadrarea reclamanților în categoria profesională A, respectiv în corpul ofițerilor de poliție, ulterior urmând să le fie echivalat gradul profesional corespunzător pregătirii și studiilor superioare de care beneficiază și să le plătească drepturile salariale aferent gradului profesional de ofițeri de la data de la care aveau acest drept și până la data încadrării în corpul ofițerilor, pârâții fiind obligați să plătească reclamanților suma de 595 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative este neîntemeiată întrucât niciuna din dispozițiile art.14 și art.73 alin.7 din Legea nr.360/2002, la care s-a făcut trimitere, nu trimite la instanța de contencios administrativ în caz de refuz al unei cereri cu acel conținut din partea autorității organului de poliție, singura dispoziție din lege care face o asemenea trimitere găsindu-se la art.61 alin.3 privitor la sancționarea disciplinară a polițiștilor.
De asemenea, s-a arătat că nici prevederile art.78 alin.1 din Legea nr.360/2002 nu sunt de natură să determine competența instanței de contencios administrativ în soluționarea cererii, întrucât nici dispozițiile art.54, 55 și 63 din lege, care se referă la avansarea funcționarului public, nu prevăd posibilitatea atacării la instanța de contencios administrativ a măsurilor luate de instituția publică.
Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile a fost respinsă pe motiv că pricina dedusă judecății este de competența secției civile și nu este necesară o procedură prealabilă și chiar dacă s-ar aprecia că în cauză competența aparține instanței de contencios administrativ, situația dedusă judecății reprezintă un caz atipic de litigiu administrativ, când procedura prealabilă nu este obligatorie, litigiile care izvorăsc din raporturi de muncă constituind situații atipice, care nu se încadrează în cele prevăzute de art.1 din Legea contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții sunt angajați ai P, fiind absolvenți ai unor facultăți de drept, ce au fost indicate, toți fiind licențiați în științe juridice.
S-a mai reținut că în conformitate cu art.14 din Legea nr.360/2002, polițiștii se încadrează în două categorii în raport cu nivelul studiilor, respectiv: în categoria A, care cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare și categoria B, care cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau postliceale, iar reclamanții, în raport cu data încadrării în muncă, au fost incluși în categoria B, însă în raport cu data obținerii diplomei, care atestă că reclamanții au studii superioare, pârâții aveau obligația să procedeze la încadrarea reclamanților în categoria A - a corpului ofițerilor de poliție, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
A mai arătat instanța de fond că din economia întregii legi rezultă că avansarea sau promovarea sunt, prin ele însele, legate exclusiv de acordarea unui grad profesional, iar nu de înscrierea polițistului într-una din categoriile vizate de art.14, înscriere condiționată exclusiv de nivelul studiilor polițistului, considerente pentru care instanța a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului P au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În recursul său pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a invocat dispozițiile art.3041Cod procedură civilă susținând, printr-un prim motiv de recurs că în mod greșit a fost respinsă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova, întrucât potrivit art.10 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, soluționarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale este de competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
De asemenea, în art.3 alin.1 din Codul d e procedură civilă se prevede că, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale sunt judecate de curțile de apel, iar potrivit art.15 alin.1 lit.b din Legea nr.360/2002 gradul de ofițer de poliție se acordă de către Ministrul Internelor și Reformei Administrative, la propunerea Inspectorului general al Poliției Române, invocându-se în continuare și prevederile art.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
Se concluzionează că acordarea gradului de ofițer de poliție se face printr-un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, astfel încât în cauză este vorba de un litigiu de contencios administrativ a cărui soluționare este de competența curții de apel, arătându-se și faptul că potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, se arată că din redactarea art.7 alin.1 al Legii nr.554/2004 rezultă că procedura prealabilă este obligatorie și neîndeplinirea acesteia atrage respingerea acțiunii în contencios administrativ ca inadmisibilă în raport de art.109 alin.2 Cod procedură civilă, reclamanții nedepunând înscrisuri care să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, se arată că în mod greșit și cu încălcarea dispozițiilor legale a fost admisă acțiunea reclamanților întrucât din conținutul art.9 alin.2 al Legii nr.360/2002, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, reiese posibilitatea și nu obligația imperativă pentru conducerea Ministerului Internelor și Reformei Administrative de a reglementa condițiile în care agenții de poliție cu studii superioare pot trece în corpul ofițerilor, având în vedere mai mulți factori de natură financiară și de necesitățile impuse limitativ de funcțiile existente, în aplicarea acestor prevederi fiind emis și Ordinul nr.300/21.06.2004, prin care se reglementează și trecerea polițiștilor/cadrelor militare într-o categorie/corp superior.
Se mai învederează că în conformitate cu art.134 din ordinul sus-menționat, absolvenții prevăzuți la art.133, după promovarea examenului de licență din prima sesiune organizată în anul absolvirii, pot participa la concurs pentru ocuparea posturilor vacante, astfel încât trecerea intimaților în corpul ofițerilor, în condițiile în care aceștia nu au participat la vreun concurs, este neîntemeiată.
Totodată, se susține că art.73 alin.7 din Legea nr.360/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevede că agenții de poliție care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, astfel încât trecerea în corpul ofițerilor de poliție se face prin concurs și nu din oficiu, textul de lege invocat de reclamanți, respectiv art.73 alin. 7, fiind modificat prin nr.OUG89/2003 și având în prezent conținutul indicat de recurent.
Se arată în continuare că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală și sub aspectul obligării recurentului și a P la plata drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofițer, în condițiile în care cererea principală, privitoare la trecerea intimaților-reclamanți în corpul ofițerilor, fără promovarea unui concurs, este neîntemeiată și în plus, începând cu data obținerii diplomelor de licență, intimații nu au prestat decât activități specifice celor prevăzute în fișa postului pentru agenții de poliție și nu activități specifice ofițerilor.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre judecare instanței judecătorești competente, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Pai nvocat în recursul declarat de acesta aceleași motive de recurs ca și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursurile formulate, solicitând însă, prin apărător, la termenul din 6 februarie 2008 respingerea recursurilor ca nefondate, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Prahova - Secția de contencios administrativ.
După examinarea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate în cele două recursuri, Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat Decizia nr. 179/20.02.2008 prin care a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare la Curtea de Apel Ploiești - Secția contencios administrativ.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.
De asemenea, art.78 alin.1 din același act normativ statuează că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare aplicabile funcționarului public, în situația în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislația specifică polițistului.
Totodată, art.109 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, prevede că pricinile care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe, situație ce nu se regăsește în speță.
S-a mai arătat că, din coroborarea tuturor dispozițiilor legale mai sus-enunțate rezultă că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze în primă instanță cauza de față, iar nu cea competentă să soluționeze litigiile de muncă, așa cum greșit a concluzionat, practic, instanța de fond prin sentința atacată în recursul de față.
Referitor la instanța de contencios administrativ care este competentă să judece, în primă instanță, prezenta pricină, se reține că în conformitate cu prevederile art.15 alin.1 lit.b din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, gradul de ofițer de poliție se acordă de către Ministrul Internelor și Reformei Administrative, la propunerea Inspectorului general al Poliției Române.
Așa fiind, având în vedere și dispozițiile art.3 alin.1 din Codul d e procedură civilă conform cărora curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, care se coroborează cu cele ale art.10 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că aparține Curții de Apel Ploiești - Secția contencios administrativ, competența de soluționare, în primă instanță, a cauzei de față.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal sub nr-.
La data de 4.04.2008, reclamanții au depus la dosar o precizare a cererii de chemare în judecată în sensul că solicită, așa cum au arătat și în cererea introductivă la instanță, obligarea pârâților să le recunoască dreptul de a face parte din categoria ofițerilor de poliție întrucât au studii superioare și obligarea acestora de a fi încadrați în categoria profesională A, cu plata drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofițer, de la data la care aveau acest drept și până la data încadrării în corpul ofițerilor de poliție (filele 17-20).
În temeiul art. 115.pr. civ. la data de 23.04.2008, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (filele 34-36).
De asemenea, a formulat întâmpinare și Inspectoratul de Poliție al Județului P prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 23.04.2008, Curtea a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de MIRA prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici cu statut special în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului P, fiind încadrați în categoria B - Corpul agenților de poliție, care cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau postliceale cu diplomă.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, reclamanții au absolvit cursurile unor facultăți de drept, fiind licențiați în științe juridice, astfel că se consideră îndreptățiți a fi încadrați în categoria A- Corpul ofițerilor de poliție, care cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare.
Pentru a fi încadrat în categoria A- Corpul ofițerilor de poliție, trebuie să îndeplinești o condiție primordială, ce rezultă din dispozițiile art.14 alin.1 lit.a din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, respectiv să ai calitatea de ofițer de poliție.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin.2 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, ofițerii de polițiepot proveniși din rândul agenților de poliție absolvenți, cu diplomă sau licență, ai instituțiilor de învățământ superior de lungă sau scurtă durată ale Ministerului Administrației și Internelor sau ai altor instituții de învățământ superior cu profil corespunzător specialităților necesare poliției, stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 73 alin.7 din același act normativ, agenții de poliție care au absolvit studii superioareau dreptul de a participala concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, în condițiile prezentei legi.
Cum reclamanții au absolvit studii superioare după intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, din dispozițiile legale menționate mai sus, rezultă că aceștia au dreptul de a se înscrie la concursul pentru ocuparea posturilor de ofițeri vacante, deci au vocația de a deveni ofițeri de poliție.
Din analiza întregului act normativ ce reglementează această categorie profesională, nu rezultă obligația instituției de a efectua, în mod automat, încadrarea agenților de poliție în categoria ofițerilor de poliție, în cazul în care aceștia au absolvit studii superioare.
Invocarea de către reclamanți a dispozițiilor art.72 alin.1 din Legea nr. 360/2002, în care se arată "pe data intrării în vigoare a prezentei legi, polițiștilor aflați în funcție nu le sunt aplicabile dispozițiile acesteia privind condițiile de studii și stagiu în grad, cu excepția cazurilor în care aceștia fac obiectul unei avansări sau promovări", nu este de natură a duce la o altă concluzie decât cea reținută mai sus. Această dispoziție tranzitorie se referea la ofițerii de poliție care la momentul intrării în vigoare a legii nu aveau studii superioare.
- mult decât atât, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții invocă dispozițiile art.73 alin.7 din Legea nr. 360/2002, arătându-se că acest text de lege stipulează că: "agenții de poliție care au absolvit studii superioare de lungă durată cu diplomă de licență sau echivalentă ori studii superioare de scurtă durată cu diplomă sau echivalentă, vor fi încadrați în categorii și grade profesionale corespunzătoare studiilor, în condițiile prezentei legi". Or, prin Ordonanța de urgență nr. 89 din 2 octombrie 2003, pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial Nr. 715 din 14 octombrie 2003, acest text de lege a fost modificat în sensul arătat mai sus.
Este cunoscutprincipiul aplicării imediate a legii civile noi, potrivit căruia de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi.
Cum reclamanții au absolvit studiile superioare în anul 2006 după modificarea, în anul 2003, dispozițiilor art. 73 alin. 7, este evident faptul că aceștia nu mai pot solicita aplicarea normei de drept în forma sa inițială.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 18 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții: domiciliat în P, Gh. Gr., nr. 210, BL. 133 B,. 4, AP. 16, Județul P, domiciliat în P,-, BL. 2. ET. 4, AP. 16, Județul P, domiciliat în P,-,. 44,. A,. 7, AP. 30, Județul P, domiciliat în,-,. 28,. a,. 3,. 16, județul P, în contradictoriu cu pârâții: INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI cu sediul în P,-, județul P, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE-DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ cu sediul în B,str. - -, nr. 1A, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2008.
PREȘEDINTE, - -
GREFIER,
- -
Red. DF/DD
7ex./5.06.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
