Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 130/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 130/CA
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții:, A, G, ., A, I, A, IU, I, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet avocat, în I, str.-, nr.27, -oldova 3,.1,.2, județul I, în contradictoriu cu intimații: CONSILIUL JUDEȚEAN I, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN I, DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recurs împotriva sentinței numărul 992/CA/11.11.2008a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 09 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 16 martie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față.;
Prin sentința nr.992 /COM/ din 11.11.2008, Tribunalul Iașia respins cererea de revizuire formulată de revizuenții în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN și DIRECȚIA GENERALĂ de ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA COPILULUI I, prin reprezentanții lor legali, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-revizuienții a au chemat în judecată pe intimații CONSILIUL JUD. I, PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUD. I,.. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI I, solicitând revizuirea sentinței 3736/29.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosar -.
În motivarea cererii revizuienții arată că instanța a avut în vedere la pronunțarea acestei sentinței a cărei revizuire o solicită faptul că Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nu se aplică și funcționarilor publici din cadrul
Ulterior pronunțării acestei hotărâri, prin sentința civilă nr. 1513/22.08.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- și rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 168/CA/12.05.2008 a Curții de APEL IAȘI, s-a recunoscut aplicabilitatea Ordinului Ministrului Administrației și Internelor și personalului civil din cadrul administrației publice.
În acest sens a fost admisă cererea formulată de sindicatul Consiliului Județean și însușită de personalul contractual din cadrul aparatului propriu al, instanța obligând pârâții să plătească lunar reclamanților sporul de dispozitiv de 25 % din salariul de bază, hotărâre care a fost menținută prin decizia Curții de APEL IAȘI, hotărâre pe care o consideră act nou potrivit disp. art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Motivat de acest fapt, consideră că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor se aplică și funcționarilor publici din cadrul deoarece prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 la pct. 9.2 este prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct. 31.1 se arată că "prin personalul civil în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din ", aspecte reținute de către instanță în sentința civilă nr. 228/12.03.2007 pronunțată în dosarul nr. - al Tribunalului Timiș.
Mai mult, prin decizia civilă nr. 464/R/30.05.2007, Curtea de Apel Timișoaraa respins recursul formulat de către T și T împotriva sentinței civile nr. 228/12.03.2007, recunoscându-se astfel dreptul la plata indemnizației de dispozitiv de 25 % din salariul de bază atât personalului contractul, cât și funcționarilor publici, reținându-se în esență faptul că în subordinea Ministerului Administrației și Internelor se află și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, fapt care confirmă aplicabilitatea ordinului în discuție și funcționarilor publici, calitate pe care o au și revizuenții din prezenta cauză.
Deosebit de aceste argumente, cererea de revizuire se impune a fi admisă în raport de actul nou depus și în scopul înlăturării unei evidente stări de discriminare a subsemnaților în raport de colegii lor personal civil contractual din cadrul atât al aparatului propriu al Direcției, cât și din cadrul serviciilor Direcției.
În acest sens, solicită să se aibă în vedere că prin art. 2 lit. a, e și i al nr.OG 137/2000 privind combaterea oricărei forme de discriminare, este garantată egalitatea tuturor cetățenilor în fața instanțelor judecătorești, fiind interzisă în mod expres crearea unor situații discriminatorii în ceea ce privește drepturile salariale unor persoane aflate în situații juridice identice conform art. 3 lit. a și b din nr.OG 137/2000.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire. Intimata consideră că potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate la judecată dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pentru a se putea solicita admiterea revizuirii, în raport de prevederile art. 322 pct. 5 trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) Partea interesată să se bazeze pe un înscris nou, care nu a fost folosit în
procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată.
Sentința civilă nr. 3736/CA/29.11.2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, care face obiectul revizuirii a fost pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. -, prin care a fost respinsă cererea reclamanților, funcționari publici din cadrul I, pentru acordarea indemnizației de dispozitiv în temeiul Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003. Instanța a avut în vedere la pronunțarea acestei sentințe faptul că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nu se aplică și funcționarilor publici din cadrul
Înscrisul considerat nou de reclamanți, respectiv Sentința civilă nr. 1513/22.08.2007 a fost depus de reclamanți în dosarul nr. - la termenul de judecată din data de 27.10.2007, deci, anterior dezbaterilor asupra fondului cauzei, instanța pronunțându-se la data de 29.11.2007. Se observă, așadar că acest înscris a fost analizat de instanța de fond, iar aceasta l-a găsit neconcludent.
Așadar, în măsura în care înscrisul a făcut obiect de cercetare și era cunoscut de instanță, acesta nu mai poate fi considerat înscris nou.
b) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se solicită.
c) înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanța cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată;
Sentința civilă nr. 1513/2007 - considerat de reclamanți ca fiind înscrisul nou - a fost pronunțată de instanța de judecată în considerentul faptului că 38 de salariați contractuali din cadrul aparatului propriu al I sunt salariați ai Consiliului Județean I și nu ai I, și pot beneficia de indemnizație de dispozitiv deși au încheiate contracte individuale de muncă cu directorul acestei instituții în calitate de angajator și nu cu Președintele Consiliului Județean O altă interpretare a aplicării indemnizației de dispozitiv o dă instanța de judecată într-o cauză similară în care personalul contractual din cadrul Ias olicitat acordarea indemnizației de dispozitiv, instanța respingând cererea acestora definitiv și irevocabil.
În conformitate cu prevederile codului d e procedură civilă este considerat înscris nou, în sensul art. 322 pct. 5, înscrisul ca mijloc de probă și nu o interpretare a legii, în speță al unui Ordin al Ministrului Internelor.
Astfel, reclamanții - revizuienți trebuie să prezinte un înscris care nu a fost folosit ca mijloc de probă în procesul soluționat prin hotărârea atacată; înscrisul trebuie să aibă forța probantă în mod singular, fără să fie necesară administrarea altor probe; înscrisul să fi existat la momentul pronunțării și să fie decisiv pentru soluționarea cauzei, în sensul schimbării hotărârii judecătorești.
În drept a invocat art.322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Instanța a dispus atașarea dosarului -.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța apreciază că cererea de revizuire este neîntemeiată urmează aor espinge pentru următoarele considerente:
Sentința civilă nr. 3736/CA/29.11.2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, care face obiectul revizuirii a fost pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. -, prin care a fost respinsă cererea reclamanților, funcționari publici din cadrul I, pentru acordarea indemnizației de dispozitiv în temeiul Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003. Instanța a avut în vedere la pronunțarea acestei sentințe faptul că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nu se aplică și funcționarilor publici din cadrul
Conform art.322 pct. 5 Cod procedură civilă se poate cere revizuirea unei hotărâri "dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților". Revizuienții nu au susținut și nici nu a produs nici un fel de dovezi în legătură cu vreo împrejurare mai presus de voința lor pentru care nu au putut prezenta instanței înscrisul nou invocat ca motiv de revizuire, respectiv sentința civilă nr. 1513/22.08.2007, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-. Mai mult instanța constată că în dosarul - la fila 204 se găsește acest înscris, care a fost depus de revizuienți în susținerea cererii lor,or în această situație acesta nu mai poate fi considerat înscris nou. Înscrisul nou depus este o hotărâre judecătorească iar practica judecătorească într-o situație asemănătoare nu are valoare de precedent judiciar în dreptul român. În plusÎnalta Curtea statuat că indemnizația de dispozitiv se acordă numai personalului militar și civil din instituțiile enumerate la art. 1 din legea 138/1999 iar nu întregului personal din administrația publică.
Prin urmare instanța apreciază că situația expusă de revizuientă în nici un caz nu poate fi asimilată cazului de revizuire prev de art. 322 pct. 5.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs revizuenții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru aceleași considerente invocate în cererea de revizuire, în sensul că, în mod nelegal și netemeinic, prima instanță nu a dat eficiența prev. de art. 322 pct. 5 cod proc. civ. înscrisului - hotărâre judecătorească - pe care și-au întemeiat cererea, aceea de a-l considera înscris nou care să conducă la pronunțarea unei hotărâri diametral opuse în ceea ce privește fondului litigant.
Pârâtele, legal citate, au depus întâmpinare prin care, apreciind că înscrisul invocat în susținerea cererii de revizuire nu îndeplinește cerința textului de lege de "înscris nou", au solicitat respingerea recursului.
În motivarea cererii, după considerații de ordin teoretic realizate cu privire la o eventuală stare de discriminare ce s-ar putea produce prin respingerea recursului, s-a arătat că revizuirea este justificată de cazul reglementat de art.322 pct.5 Cod proc. civ. invocându-se drept înscrisuri noi.
S-a susținut că revizuirea este admisibilă întrucât decizia atacată pe această cale a evocat fondul, iar hotărârile menționate au valoare de înscrisuri noi, având forță probantă prin ele însele.
Pronunțarea deciziei ce face obiectul revizuirii s-a făcut necunoscându-se existența caracterului irevocabil al hotărârii care, dacă ar fi fost cunoscut, ar fi condus instanța la o altă soluție.
Recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În ce privește motivul de revizuire reglementat de art.322 pct.5 teza I proc. civ. revizuenții își întemeiază demersul pe existența unei hotărâri judecătorești care a fost pronunțată în litigii purtate separat, în care nu au avut calitatea de părți, dar care poartă asupra aceluiași fond litigant, privind plata unor drepturi salariale.
Potrivit textului procedural menționat, revizuirea unei hotărâri se poate obține atunci când, după pronunțarea acesteia, s-au depus înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Pentru a fi pusă în discuție în această modalitate, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, este necesar ca înscrisurile noi invocate să aibă forță doveditoare prin ele însele, adică, să fie de natură a conduce la stabilirea unei alte situații, cu o altă aplicabilitate a textelor de lege.
Or, hotărârile menționate de revizuenți nu pot avea natura doveditoare pretinsă de aceștia, cu consecințe în ce privește propria situație în proces.
Sub aspect probator, hotărârile indicate ca înscrisuri noi demonstrează faptul că s-au desfășurat alte procese, care au tranșat într-o anumită modalitate raporturile juridice de drept substanțial similare celor deduse judecății, față de care însă, revizuenții au calitatea de terți.
Din această poziție, de terți față de respectivele hotărâri judecătorești, revizuenții nu pot pretinde extinderea efectelor acestor hotărâri la propria situație juridică dintr-un proces desfășurat separat.
relativitate a actului jurisdicțional - sub aspectul obligativității efectelor și al autorității lucrului judecat - se manifestă doar în raporturile dintre părți, situație căreia nu-i pot fi asimilați revizuenții, terți față de actele jurisdicționale anterioare.
De aceea, chiar și în ipoteza în care, în cadrul procesului finalizat prin decizia a cărei revizuire se solicită, ar fi fost prezentate respectivele hotărâri judecătorești, ele nu ar fi fost de natură să conducă, în sine, la o altă soluție. Mai mult, din această perspectivă Curtea reține că înscrisul nou pe care revizuenții au înțeles să-și legitimeze cererea de revizuire a fost prezentat instanței care a soluționat fondul cauzei a cărei revizuire se solicită. Împrejurarea că la acel moment respectiva hotărâre nu era irevocabilă, nu este de natură nici să influențeze substanța conflictului de drept dedus judecății, și nici să îndeplinească condițiile impuse de norma de drept pe care revizuenții și-au întemeiat cererea. Și aceasta întrucât prima ipoteză avută în vedere de disp. art. 322 pct. 5 vizează descoperirea unor înscrisuri doveditoare după pronunțarea hotărârii. Or, existența înscrisului invocat de către revizuenți în cursul derulării procesului pe fond - fiind fără relevanță, sub aspectelor condițiilor pe care tocmai le analizăm, caracterul acestui, respectiv de hotărâre irevocabilă sau nu - conduce la concluzia că nu este îndeplinită una din condițiile cumulative, în prima ipoteză - înscrisuri noi -, respectiv condiția "descoperirea unor înscrisuri după pronunțarea hotărârii atacate pe calea revizuirii." Preexistența înscrisului la momentul pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită atrage lipsa vocației reclamanților la calea de atac a revizuirii.
În ceea ce privește justificarea revizuenților în sensul că au așteptat ca respectivul înscris să dobândească caracter irevocabil, Curtea reține, astfel cum s-a menționat, că hotărârile ar fi avut doar valoare jurisprudențială, respectiv, de informare în legătură cu desfășurarea unor procese, fără a putea impune o anumită modalitate de rezolvare a litigiului, câtă vreme jurisprudența nu este creatoare de norme care să se impună instanțelor de judecată.
Instanțele realizează aplicarea legii în raporturi concrete deduse judecății, ceea ce s-a întâmplat și cu referire la situația revizuenților, iar motivarea că se pot crea stări de discriminare în situații de egalitate, nu justifică nici în drept și nici în fapt admiterea cererii de revizuire.
Ceea ce pretind în fapt revizuenții, este o reapreciere a fondului cauzei, din perspectiva probatoriului administrat, aspecte incompatibile însă cu structura revizuirii, de cale extraordinară de atac.
În consecință, urmează să se constate că hotărârile invocate de revizuenți nu au valoare doveditoare în sensul art.322 pct.5 Cod proc. civ. Fiind pronunțate în soluționarea unor litigii concrete, ele nu-și pot "extinde" efectele asupra terților, în așa fel încât aceștia să se prevaleze de rezultatul judecății față de care au fost străini și să pretindă aceeași rezolvare a propriului litigiu.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurenții:, A, G, ., A, I, A, IU, I, toți cu domiciliul procedural ales la sediul Cabinet avocat, în I, str.-, nr.27, -oldova 3,.1,.2, județul I, împotriva sentinței civile nr. 992/COM din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored./
2 ex.
24.03.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
