Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1307/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu funcționari publici -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1307
Ședința publică din 25 iunie 2009
PREȘEDINTE: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor I, cu sediul în municipiul I,-, județul I, împotriva sentinței nr. 547 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru pârâtul recurent și avocat pentru reclamanții intimați, și, lipsă fiind aceștia din urmă și pârâtul intimat Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că au fost depuse delegații.
Instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâtul recurent a apreciat că în mod incorect instanța de fond a admis acțiunea, câtă vreme nu există temei legal pentru acordarea sporurilor solicitate de reclamanți, că instanța s-a substituit executivului încălcând principiul separației puterilor în stat și că procentul de 25% a fost stabilit aleatoriu, acest cuantum nefiind prevăzut expres în vreo lege. A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată. A depus concluzii scrise.
Avocat pentru reclamanții intimați a precizat că aceste sporuri sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999, modificată și completată prin Legea nr. 251/2006, că aceste sporuri au fost suspendate nu au fost abrogate și că instanțele sunt obligate să le acorde. A solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, dupa deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 19.12.2008 reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor S și Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor I, obligarea acestora la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 01.10.2005 până la data pronunțării hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de serviciu, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, că prin OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Au mai arătat reclamanții că anterior introducerii acțiunii au solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea lor fost refuzată.
În susținerea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 547 din 26 martie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâții să acorde acestora, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceștia, din perioada de timp cuprinsă între data de 01.10.2005 și data pronunțării hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată s- respins ca nefondată cererea referitoare la plata acestor drepturi salariale pentru viitor, după data pronunțării hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care - în forma actuală - prevede că salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care, prin art. 25 din aceeași lege a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanța a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
În ce privește capătul de cerere referitor la acordarea acestor drepturi pentru viitor, tribunalul a respins această cerere întrucât acțiunea vizează nerecunoașterea unor drepturi prevăzute de lege, neavând un caracter cert pentru viitor.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorului În motivarea recursului a arătat că plata acestor drepturi a fost suspendată de legiuitor prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005.
Faptul că legiuitorul a dispus în mod imperativ ca plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului și al treptei de salarizare "se suspendă" reprezintă voința expresă a acestuia, nu pentru a prejudicia funcționarii publici, ci datorită insuficienței creditelor bugetare aprobate, fiind imposibilă ducerea la îndeplinire a prevederilor art. 32 alin. 1 din Legea nr.188/1999 care reglementează Statutul Funcționarilor Publici.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, Curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâtul recurent admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 01.07.2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor I, cu sediul în municipiul I,-, județul I, împotriva sentinței nr. 547 din 26 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească reclamanților intimați 1550 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/29.06.2009.
jud.fond..
Președinte:Nechifor VetaJudecători:Nechifor Veta, Morariu Adriana, Sas Remus
