Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1308/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1308
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII SI DEZVOLTARII RURALE împotriva sentinței civile nr. 379/06.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, C, G, -, G, G, și pârâta intimată DIRECTIA PENTRU AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții intimați și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul intimat depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul intimat solicită respingerea excepțiilor invocate de pârâtul recurent, respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat arată că pune aceleași concluzii de respingere a excepțiilor și a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la secția civilă a Tribunalului Timiș sub nr-, reclamanții au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTARII RURALE și DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ T solicitând instanței ca prin hotărâre judecătoreasca ce o va pronunța să oblige pârâții la plata drepturilor reprezentând contravaloarea tichetelor cadou, prevăzute de dispozițiile ar.1 din nr.193/2006, pe perioada legalmente admisibilă de trei ani, anteriori prezentei cereri, actualizate potrivit indicelui de inflație,și în continuare inclusiv indexările semestriale cu indiciile prețurilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare comunicat de Comisia Naționala de Statistică.
In motivare, reclamanții releva că sunt salariați ai Direcției pentru Agricultura și Dezvoltare Rurală T și au calitatea de funcționari publici, fiind beneficiari ai prevederilor art. l din Legea nr.193/2006, privind acordarea de tichete cadou.
Reclamanții au apreciat că în mod injust, discriminatoriu, au fost excluși din categoria beneficiarilor, nu au fost cuprinși în programul de acordare a acestor beneficii legale, stabilite în favoarea acestora, câtă vreme au calitatea de salariați, funcționari publici și deci, se înscriu în categoria de salariați din sectorul bugetar.
Apoi, în aceiași măsura se impune și actualizarea acestor sume, în virtutea prevederilor art.1084 din Codul civil privind daunele interese, în sensul că au pierdut beneficiul unui drept și au suferit un prejudiciu în patrimoniul de care au fost lipsiți pe aceasta perioadă, de unde rezultă că practica judecătoreasă, în materie le este incidentă, ca urmare și a devalorizării și fluctuației monedei în care ni se face plata acestor drepturi(leul).
Reclamanții au solicitat de asemenea, a se avea în vedere și dispozițiile OG nr. 137/2000 pe care le apreciază incidente, raportat la tratamentul ce li se aplică.
Legal citat, pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Timiș și a inadmisibilității acțiunii și a solicitat respingerea acțiunii.
In motivare, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Timiș, în raport de dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 și ale art.1 din HG. nr. 385/25.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, precum și în raport de dispozițiile art. 26 din nr.OUG 192/2002, art. 30 din OUG92/2004, art. 31 din OG2/2006, art. 31 din OG6/2007.
Cum în calitate de pârâtă în cauză este chemată o autoritate a administrației publice centrale (), iar prin lege specială nu se dispune altfel, competența de soluționare a prezentei cauze în primă instanță este apreciată ca fiind a Curții de Apel - secția de contencios administrativ, motiv pentru care solicită admiterea excepției de necompetenți materială astfel cum a fost formulată.
De asemenea, pârâtul a invocat, inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată față neparcurgerea procedurii prealabile obligatorii, întrucât una din condițiile acțiunii în contencios administrativ, prevăzută de Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, este aceea a îndeplinirii procedurii prealabile, în condițiile și termenele prevăzute de art. 7.
Numai după parcurgerea acestei etape-condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ persoana, dacă se consideră în continuare nemulțumită de răspunsul primit ori dacă autoritatea căreia i s-a adresat refuză să-i răspundă, poate formula și înregistra acțiune în contencios administrativ, în termenele prevăzute de art. 11 din lege.
procedurii prealabile poate fi invocată oricând în fața instanței de judecată, atât pe cale de excepție, cât și pe fond, în fața instanței de fond sau în căile de atac, de orice parte și chiar de către instanță din oficiu, fiind vorba de respectarea unei norme imperative, de ordine publică, ce atrage caracterul absolut și peremptoriu al excepției inadmisibilității acțiunii.
Pârâta a invocat și lipsa calității procesuale pasive a, întrucât, în cauza dedusă judecății, reclamanții au calitatea de funcționari publici la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T (), încadrați în baza unei decizii emise de directorul executiv al acestei instituții, raporturile de serviciu existând între această instituție și reclamanți, fiind astfel inadmisibilă obligarea la plată a altor subiecți de drept. Astfel, Direcțiile pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală județene, inclusiv T, sunt organizate și funcționează conform HG477/1990, cu modificările și completările ulterioare, având personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că Legea nr.193/2006 nu instituie nici o posibilitate a autorităților publice centrale sau unităților subordonate ale acestora în ceea ce privește acordarea tichetelor de creșă funcționarilor publici; ci instituie o facultate a angajatorilor (societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizicecare încadrează personal pe bază de contract individual de muncă)de a acorda tichete cadou. Nici în acest caz nu este vorba de o obligație pe care o are angajatorul, ci de voința acestuia în condițiile în care valoarea tichetelor cadou se încadrează în limita fondurilor instituției.
Potrivit art. 40 din Legea nr. 511/2004 a bugetului de stat pe anul 2005, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă sau tichete cadou, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Mai mult, art.24 alin. 1 din OUG nr.37/2008, privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, prevede posibilitatea ordonatorilor principali de credite ai autorităților și instituțiilor publice ale administrației publice centrale de acordare a tichetelor cadou, în baza Legii nr.193/2006. în cadrul limitei fondurilor care se aprobă prin bugetul propriu.
Prin sentința civilă nr. 379/CA/06.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanți reținând în esență următoarele:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială ridicată, tribunalul a respins-o întrucât reclamanții sunt salariați ai Direcției pentru Agricultura și Dezvoltare Rurală T, aceasta având calitatea de pârâtă în prezentul dosar, iar raportat la dispozițiile art.1 pct.88 din Legea nr.251/2006, care introduce art.90 ind.1 in Legea nr.188/1999, text de lege care dă în competență instanței de judecată de contencios administrativ soluționarea sesizărilor referitore la funcția publică și funcționarii publici, competența de soluționare revine în prima instanță tribunalului.
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost respinsă întrucât în cauză nu sunt aplicabile prev. Legii nr.554/2004, ci a Legii nr.188/1999, privind funcționarii publicii, act normativ care nu obligă salariații funcționari publici la parcurgerea procedurii prealabile.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ri nstanța a respins-o întrucât reclamanții sunt salariați ai DIRECTIEI PENTRU AGRICULTURA ȘI DEZVOLTARE RURALĂ T care este în subordinea
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamanții sunt angajați ai DIRECȚIEI PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ T, având calitatea de funcționari publici.
In baza normei constituționale prev. de art.41 al.2 privind dreptul la protecția socială a muncii și măsurile de protecție vizând inclusiv alocații individuale de hrana, legiuitorul parlamentar a elaborat Legea nr.142/1998, unde la art.1 al.1 se statuează " salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar la alin 2 al aceluiași articol se arata ca, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Apoi, Legea nr.193/2006, prevede la art.1 că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă.
Probele cauzei atestă cu puterea evidentei că reclamanții sunt salariați funcționând în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T, îndeplinind diferite funcții, adică, au calitatea de salariați în cadrul sectorului bugetar, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurala T fiind o instituite bugetară, făcând parte din sectorul bugetar, datorita finanțării de la bugetul de stat, împrejurare față de care și reclamanții aveau și au în continuare dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă așa cum aceasta sunt stabilite prin nr.142/1998 și nr.193/2006,
Mai mult, reclamanții au dreptul și la încasarea unor bilete de valoare sub forma tichetelor cadou, întrucât, acordarea acestor tichete reprezintă tot o forma de protecție socială a salariatului și se înscrie în categoria de situații specifice definită de art.41 al.2 din Constituția României și a cheltuielilor sociale prev. de art.2 din.193/2006, în considerarea faptului că aceste tichete au drept scop, compensarea salariatului pentru activitatea desfășurata în anumite perioade în vederea acoperirii unor cheltuieli suplimentare cu ocazia unor sărbători tradiționale sau a celor specifice domeniului de activitate.
Împrejurarea ca actele normative speciale, prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă și cadou fără a stabilii în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, precum și faptul că sumele necesare nu au fost cuprinse în bugetul ordonatorului principal de credite, este irelevantă în pricină, deoarece acordarea tichetelor în cauza, reprezintă un drept ce decurge din lege, iar pârâții angajatori, aveau obligația la conturarea bugetului să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în vederea acordării acestor drepturi chiar de la data intrării în vigoare a nr.142/1998 si nr.193/2006.
În același timp, Tribunalul Timișa făcut referire și la art.2 pct.1 din declarația Universală a Drepturilor Omului, la art.5 din Codul Muncii la art.1 al.1 și art. 2 alin.2 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, concluzionând că prin neacordarea tichetelor de masă și cadou funcționarilor publici din cadrul Direcției pentru Agricultura și Dezvoltare Rurala T se creează un tratament diferențiat, discriminatoriu și această măsura nu poate fi apreciată ca ar avea un scop legitim atâta timp cât prin ea nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar respectiva categorie profesională este plasata într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale, între care și funcționarii publici și personal contractual din alte segmente ale sectorului bugetar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii, fie ca urmare a soluționării favorabile a excepțiilor invocate în fața primei instanțe, pe care le reiterează, fie ca urmare a soluționării fondului.
În privința excepțiilor necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive, recurentul invocă aceleași motive ca cele prezentate în fața primei instanțe.
Pe fondul cererii de recurs, recurentul arată că în interpretarea dată de J prin Decizia nr.14/18.02.2008 dispozițiilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, s-a statuat că funcționarii publici nu beneficiază de tichete de masă/cadou, iar pentru personalul contractual aceste drepturi reprezintă o facultate.
Totodată, recurentul reiterează argumentele invocate în fața primei instanțe.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Soluțiile date de prima instanță cu privire le excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, criticate prin recursul declarat de această parte, sunt corecte, Curtea însușindu-și în totalitate considerentele pentru care aceste excepții au fost respinse, considerând că nu este necesară reproducerea acestor considerente.
Cât privește însă fondul litigiului, Curtea constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 329 alin.3, teza finală Cod procedură civilă, potrivit cărora, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie pentru instanță.
Ori, în privința tichetelor de masă, Înalta Curte de Casație și Justiție, în stabilirea scopului avut în vedere de art. 329 alin.1 Cod procedură civilă, respectiv interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României s-a pronunțat prin decizia nr. XIV/14.02.2008, obligatorie pentru toate instanțele de judecată, în sensul că "alocația individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda funcționarilor publici".
În considerentele deciziei menționate se arată că funcționarii publici nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, aplicându-li-se normele speciale cuprinse în Constituție și Legea nr. 188/1999, normele de drept al muncii aplicându-se doar în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. Așadar, potrivit deciziei menționate, legislația specifică, aplicabilă funcționarilor publici, nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă și acestei categorii.
Aceleași considerente sunt valabile și în privința tichetelor cadou, existând aceleași rațiuni pentru care aceste drepturi au fost conferite de legiuitor.
Raportat la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XIV/2008, Curtea constată incident în cauză cazul de modificare al hotărârii recurate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, prima instanță neavând posibilitatea de a reconsidera dezlegarea problemei de drept ce a făcut obiectul dosarului nr. 69/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de soluția ce urmează a fi pronunțată, Curtea nu consideră necesar a mai analiza și celelalte motive de recurs invocate, incidența art. 304 pct.9 Cod procedură civilă fiind suficientă pentru admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Curtea va lua totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 379/CA/06.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și alții, precum și cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Modifică sentința civilă recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./.27.11.2009
Tehnored./27.11.2009/Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș
- judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
