Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 131/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR. 1067/ 35/ CA/ 2009 - R
DECIZIE NR. 131/ CA/ 2010 -
Ședința publică din 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
- - - JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - - judecător
- - - grefier
********
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare - în contencios administrativ - formulat de contestatorul SINDICATUL " " al salariaților din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și din cadrul SERVICIILOR PUBLICE din subordinea CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S M - ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT,cu sediul în S M, 25 Octombrie nr. 1, în contradictoriu cu intimații MUNICIPIUL SMr eprezentat prin PRIMARși CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S,ambii cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, județul S M, împotriva Deciziei nr. 384/CA/18 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr. -, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este la al doilea termen de judecată, este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei și în eventuala absență a părților de la dezbateri, conform prevederilor art. 242 Cod Procedură Civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Decizia nr. 384/CA/2009 cu opinie separată, pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 4372/ 83/ CA/ 2008 în ședința publică din data de 18. 06. 2009, au fost admise ca fondate recursurile declarate de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S M și PRIMARUL MUNICIPIUL SM- în reprezentarea MUNICIPIULUI SMî mpotriva Sentinței nr. 562/ CA din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a modificat-o în totalitate, în sensul că:
A respins acțiunea formulată de SINDICATUL"" AL SALARIAȚILOR din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și din cadrul SERVICIILOR PUBLICE DIN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL S M - prin primar și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S
Pentru a pronunța astfel, Curtea a reținut că, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și în cadrul SERVICIILOR PUBLICE DIN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S
În această calitate, reclamanții au solicitat în prezenta cauză obligarea acestor instituții, la plata suplimentului postului în procent de 25% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25%, iar sumele rezultate din calcul și care trebuie acordate retroactiv să fie actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, precum și obligarea instituțiilor pârâte la alocarea sumelor în buget.
Curtea constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform căruia "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea a reținut că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Curtea a observat însă că acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 25% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/ 1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/ 1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/ 2008 și nr. 820/ 2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/ 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Curtea a apreciat că - în condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpressis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În raport cu dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea a apreciat că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale menționat mai sus.
În speță, nu se poate invoca " legitimă", de care se prevalează intimații, raportat la jurisprudența CEDO și la contextul admiterii de către unele instanțe de judecată din țară a acțiunilor având ca obiect acordarea suplimentului postului și a treptei de salarizare, întrucât, chiar in cauza Beian, Curtea a arătat că "divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale."
S-a mai arătat, într-o altă cauză (Jantner c/Slovakia, nepublicată), că nu se poate trage concluzia existenței unei "speranțe legitime" în situația în care există o controversă privitoare la modul de interpretare și aplicare a normelor de drept intern. În aceeași cauză, Curtea a ajuns la concluzia că, atunci când un interes patrimonial în discuție ar părea că aparține categoriei juridice de "creanță", el nu poate fi considerat ca "valoare patrimonială" și implicit ca "speranță legitimă" decât dacă are o "bază suficientă în dreptul intern", spre exemplu dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale.
Pe de altă parte, în cauza Driha, Curtea de la Strasbourg a apreciat că, pentru a se verifica dacă interpretarea dată de instanța națională satisface cerințele Convenției, trebuie analizată îndeplinirea cerințelor Convenției privitoare la calitatea legii. Principiul legalității înseamnă "existența de norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile".
Or, în speță, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, căci în condițiile nereglementării cuantumului sporurilor prevăzute de lege pentru funcționarii publici, nu se poate afirma existența unor norme de drept precise și previzibile, ci din contră, există o incertitudine de natura legislativă, pe care o instanță de judecată nu o poate acoperi, decât cu încălcarea principiului separației puterilor în stat.
În consecință, Curtea a considerat că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat existența obligației de plată a suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare către reclamanți - funcționari publici în cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și în cadrul SERVICIILOR PUBLICE DIN CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S fiind, așadar, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatorul SINDICATUL " " al salariaților din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și din cadrul SERVICIILOR PUBLICE din subordinea CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S M - ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT, solicitând admiterea acestei căi extraordinare de atac, desființarea Deciziei nr. 348/2009, rejudecarea recursurilor formulate de Consiliul Local al municipiului S M și Primarul municipiului S M în reprezentarea municipiului S M și respingerea acestora ca nefondate.
În motivarea contestației se arată că s-a săvârșit o eroare materială cu ocazia pronunțării hotărârii atacate, eroare care a fost comisă de către instanța de recurs prin confundarea unor elemente importante. Astfel, instanța de recurs a apreciat că drepturile salariale solicitate de către contestatori nu sunt reglementate, ori suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt reglementate de disp. art.31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Contestatorii consideră că aceste sporuri sunt deja legiferate și legiuitorul le-a readus în vigoare iar actul instanței de a recunoaște caracterul obligatoriu al unor dispoziții legale nu se substituie actului de legiferare.
Faptul că modalitatea de calcul nu a fost stabilită de către legiuitor în concret nu poate fi imputată reclamanților și nu reprezintă un motiv de respingere a acțiunii, deoarece culpa legiuitorului nu se poate răsfrânge asupra acestora.
Prin respingerea pretențiilor solicitate s-a creat o discriminare lipsită de suport juridic între diferite categorii da funcționari publici.
Conform practicii CEDO, persoanelor aflate în situații identice li se creează o speranță legitimă în sensul că și acestea au dreptul să beneficieze de plata acelorași drepturi.
Totodată, potrivit practicii CEDO, aceste drepturi sunt asimilate noțiunii de bun, iar bunurile beneficiază de protecția Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În drept se invocă disp. art.318 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către Primarul municipiului S M se solicită respingerea contestației în anulare întrucât motivele invocate nu se încadrează în prevederile art.318 Cod de procedură civilă.
Examinând cauza, în baza disp. art. 318 Cod de procedură civilă, instanța constată că este neîntemeiată contestația în anulare formulată de către contestatorul SINDICATUL " " al salariaților din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și din cadrul SERVICIILOR PUBLICE din subordinea CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S M - ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT întrucât motivele invocate de către acesta nu reprezintă greșeli materiale în sensul prevăzut de aceste dispoziții legale.
În înțelesul textului citat mai sus, "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale a el dosarului cauzei, ceea ce nu e cazul în speță.
Instanța de recurs nu a reținut faptul că drepturile solicitate de către reclamanți nu sunt legiferate, dimpotrivă a constatat că acestea sunt prevăzute în art.31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/ 1999, însă s-a reținut că nu există nici o reglementare legală cu privire la cuantificarea acestor sporuri.
Modul de apreciere a probelor, respectiv de interpretare a dispozițiilor legale, nu reprezintă greșeli materiale care să deschidă calea contestației în anulare.
Pe de altă parte, contestația în anulare prevăzută de art. 318 Cod de procedură civilă este o contestație specială care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond.
Pentru aceste considerente instanța constată că este neîntemeiată contestația în anulare iar în baza art. 318 Cod de procedură civilă urmează a fi respinsă.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată decontestatorul SINDICATUL " " al salariaților din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și din cadrul SERVICIILOR PUBLICE din subordinea CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S M - ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT,cu sediul în S M, 25 Octombrie nr. 1, în contradictoriu cuintimații MUNICIPIUL SMr eprezentat prin PRIMARși CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S,ambii cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, județul S M, împotriva Deciziei nr. 384 din 18.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.
Fără cheltuieli de judecată în contestație.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
Red. hot.; 11. 03. 2010
Jud. recurs:,
Dact. I; 12. 03. 2010; 5 ex.
- 3 exemplare comunicate cu:
contestatorul SINDICATUL " " al salariaților din cadrul PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI S M și din cadrul SERVICIILOR PUBLICE din subordinea CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI S M - ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT, cu sediul în S M, 25 Octombrie nr. 1, jud. S intimatul MUNICIPIUL SMr eprezentat prin PRIMAR cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, județul S intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S, cu sediul în S M, 25 Octombrie nr.1, județul S- 3 comunicări emise la ___. 03. 2010; predate la expediție la ___. 03. 2010
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Filimon Marcela, Marinescu Simona
