Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1314/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1314
Ședința publică din 27.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.811/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul "Pro " B și pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului C S și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând lipsa părților precum și faptul că la dosar se află formulată cerere de judecare în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.811/23.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa admis acțiunea formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro ", în numele membrilor săi, împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, Inspectoratul Poliției Județului C-S, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S și Ministerul Economiei și Finanțelor B, pentru drepturi salariale, sens în care:
A obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Poliției Județului C-S și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S să plătească reclamanților, membrii ai Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " la data introducerii acțiunii, respectiv 21 mai 2007, sporul de fidelitate pe anul 2005, proporțional cu perioada lucrată în anul respectiv, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință a obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor reclamanților. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată cu nr-, din data de 21.05.2007, Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro "a chemat în judecată, în numele membrilor săi, pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Poliției Jud.C S, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C S și Ministerul Finanțelor Publice pentru plata sporului de fidelitate pe anul 2005.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că prin art.2 al.1 din OUG118/2004, a fost suspendat pentru anul 2005 art. 6 din OG38/2003, care reglementa plata sporului de fidelitate.
Reclamanții au apreciat că există contradicție între scopul urmărit prin emiterea OUG118/2008, respectiv diminuarea discriminării în ce privește drepturile bănești între personalul și cel aparținând altor instituții publice din sistemul de apărare menționate, ordine publică și securitate națională și suspendarea art.6 din OG din OG38/2003.
De asemenea, reclamanții au arătat că înainte de reglementarea unui drept salarial trebuiau asigurate resursele financiare pentru plata acestuia, astfel că invocarea lipsei fondurilor bănești nu e întemeiată.
Reclamanții au mai susținut că nu au raporturi contractuale cu instituția la care lucrează, astfel că, neputându-și negocia drepturile, măsura de suspendare dreptului nu este echitabilă.
Totodată, reclamanții au arătat că, prin suspendare doar s-a amânat temporar plata dreptului, iar nu s-a înlăturat obligația corespunzătoare a instituției pârâte.
Pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Poliției Jud.C S, Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C S au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, pe motiv că prin art. 2 al.1 din OUG118/2004, a fost suspendat pentru anul 2005, art. 6 din OG38/2003, care prevedea plata sporului de fidelitate.
Pârâții au invocat în acest sens și decizia 547/2004, a Curții Constituționale, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prin care fost suspendată plata drepturilor bănești.
De asemenea, pârâții au susținut că, potrivit art. 57 din OG38/2003, acordarea drepturilor bănești se putea face doar în limita fondurilor bugetare aprobate.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în măsura admiterii acțiunii acesta să fie obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor reclamanților, având în vedere că, potrivit Legii 500/2002, nu poate efectua plăți decât in limita bugetului aprobat de acest din urmă minister.
Ministerului Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, arătând că nu are calitate procesuală pasivă, câtă vreme între el și reclamanți nu există raporturi de muncă, el fiind ordonator principal de credite asemenea Ministerului Justiției.
Analizând dosarul cauzei, instanța a reținut că reclamanții au avut în anul 2005 calitate de polițiști și nu au beneficiat în anul respectiv de spor de fidelitate.
Potrivit art.6 din OG389/2003, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare menționate, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, iar art. 2 al.1 din OUG118/2004 prevede că, în anul 2005 se suspendă plata acestui drept.
Prin suspendare nu a fost înlăturată plata sporului de fidelitate, împrejurare care ar contraveni art.1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ci a fost amânat momentul exercitării acestui drept.
Cu alte cuvinte, dreptul la sporul de fidelitate este născut, dar reglementat cu termen, în sensul că nu putea fi invocat înainte de împlinirea termenului.
Întrucât perioada de suspendare a trecut, instanța a reținut că pretențiile reclamanților sunt întemeiate.
Nu a fost primită nici apărarea pârâtului, potrivit căreia acordarea drepturilor bănești trebuia făcută în limita fondurilor bugetare anuale.
Câtă vreme pentru anul 2005 fost suspendată plata sporului de fidelitate, era normal ca pentru același an să nu se prevadă în buget sume cu această destinație, în caz contrar putându-se ajunge la o situație contradictorie, în sensul că, pe de o parte, ar fi fost prevăzute în buget sume pentru plata sporului de fidelitate, iar, pe de altă parte, plata acestuia ar fi fost suspendată.
În consecință, în baza art. 6 din OG38/2003, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Poliției Județului C-S și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră C-S să plătească reclamanților, membrii ai Sindicatului Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " la data introducerii acțiunii, respectiv 21 mai 2007, sporul de fidelitate pe anul 2005, proporțional cu perioada lucrată în anul respectiv, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Cât privește apărările chematului în garanție, instanța le-a respins, având în vedere că potrivit legii sale de organizare, 500/2002, acest minister are printre alte atribuții și întocmirea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Cu alte cuvinte, dreptul reclamanților ar fi lipsit de substanță în lipsa alocării fondurilor necesare de către Ministerul Economiei și Finanțelor.
În consecință, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs C S, în reprezentarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, s-a arătat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă deoarece, pe de o parte, între reclamant și acest minister nu există nicio relație de serviciu sau un raport de muncă, iar pe de altă parte, ministerul în discuție nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat, iar dispozițiile cuprinse în Legea nr.500/2002 nu justifică chemarea în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor care este ordonator principal de credite principale la fel ca și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Recursul este fondat.
În speță, nu sunt satisfăcute exigențele legale cuprinse în art.60 din Codul d e procedură civilă privind chemarea în garanție, între pârâți și Ministerul Finanțelor Publice neexistând raporturi juridice de natura celor care să justifice unul dintre pârâți să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții în prezenta cauză cu o cerere în despăgubire împotriva acestui minister.
Apoi, dispozițiile cuprinse în Legea nr.500/2002 privind finanțele publice nu sunt de natură să justifice chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceste dispoziții necuprinzând texte legale care să conducă la angajarea răspunderii juridice din partea ministerului mai sus menționat și nu pot constitui temeiul unor raporturi juridice cu această autoritate administrativă centrală a părților din litigiu, situație în care admiterea cererii de chemare în garanție apare ca nelegală.
În consecință, Curtea, potrivit art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței civile nr.811/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul C S, urmează a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.811/23.06.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată, în parte, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor. Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - LIBER - -
GREFIER
- -
Red./29.12.2008
Tehnored./07.01.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Ionel Barbă
