Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1316/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--16.10.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1316
Ședința publică din 27.11.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C S, împotriva sentinței civile nr.1201 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal și consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus întâmpinare în două exemplare.
Reprezentantul pârâtei recurente depune delegație iar instanța comunică acestuia întâmpinarea de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1201 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr- s-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâtei AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ C-
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.04.2004 - 12.09.2008.
Au fost respinse, în rest, pretențiile reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, după cum rezultă din adeverința depusă la dosar (fila 47 dosar).
Potrivit dispozițiilor art.40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr.188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Reclamantul, fiind încadrat ca funcționar public, este salarizat în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din actul normativ citat. Reclamantul, nu a primit până în prezent sporurile respective, deși s-a adresat cu cerere în acest sens conducerii instituției pârâte (filele 9-11 dosar). Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/19.04.2003, publicată în Monitorul Oficial în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG 6/2007, nr.OG 9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr.164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din nr.OUG92/2004 și prin prevederile nr.OG2/2006.
În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art. 7 din Decretul - Lege nr.167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu a putut suplini voința legiuitorului și a acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îl îndrituiește pe reclamant la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța a respins-o întrucât creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
În consecință, în baza art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S să îi acorde suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada 01.04.2004 - 12.09.2008, respingând, în rest, pretențiile reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, și a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că, pârâta, nu poate acorda reclamantului aceste drepturi salariale solicitate, având în vedere că nu există o dispoziție legală care să prevadă acordarea acestor drepturi, iar, bugetul instituției este aprobat de organul ierarhic superior, Ministerul Sănătății Publice, în calitate de ordonator principal de credite.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 20 noiembrie 2008, intimatul, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală (filele 7-8 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar și că în temeiul legii a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pe perioada 1 aprilie 2004 - 12 septembrie 2008.
Prima instanță a avut în vedere, că reclamantul are calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte și este salarizat conform dispozițiilor Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, astfel că are dreptul să primească cele două sporuri, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit. c) și d) din legea suscitată. Cele două sporuri au fost introduse prin Legea nr.161/2003, fără a se indica cuantumul acestora. Reclamantul a solicitat instituției pârâte acordarea celor două sporuri, dar pârâta a refuzat în mod nejustificat acordarea acestor sporuri. Este adevărat că acordarea celor două sporuri, a fost suspendată pe perioada 2004 - 2006, dar la expirarea acestei perioade, pârâta avea obligația să-i plătească reclamantului sporurile prevăzute de lege, deoarece, fiind un drept legal, câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, acordarea acestora nu putea fi anulată printr-un act normativ de suspendare a acordării acestora.
Prima instanță, în mod corect a admis în parte acțiunea reclamantului și i-a acordat cele două suplimente, fără a indica procentul în care se acordă, deoarece acest procent nu este prevăzut de lege, dar instituția în care lucrează reclamantul are obligația de a stabili cuantumul acestora în raport de criteriile de salarizare ale funcționarilor publici.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, deoarece, prima instanță în mod legal a admis acțiunea reclamantului și a considerat că acesta beneficiază de drepturile bănești solicitate, pe perioada stabilită de instanță.
Pentru aceste considerente, instanța urmează ca în temeiul prevederilor art.312 pct.1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul pârâtei ca nefondat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C S, împotriva sentinței civile nr.1201 din 12 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul C S, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - LIBER
GREFIER
- -
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului formulat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C S și respingerii acțiunii promovate de reclamantul, ca nefondată.
JUDECĂTOR
- -
Motivele opiniei separate
Se impunea admiterea recursului formulat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică și, în consecință, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ promovate de reclamantul, ca nefondată pentru următoarele argumente:
Conform art.31 din Legea nr.188/1999 funcționarii publici au dreptul pentru activitatea desfășurată la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004-2006 dispozițiile cuprinse la litera c și d din textul legal menționat au fost suspendate prin acte normative succesive ( nr.OUG92/2004, Legea nr.76/2005, OUG2/2006 și Legea nr.417/2006).
Este de observat însă că, deși este prevăzut în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legislatorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art.31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legislator în seama Administrației a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației pentru a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă, marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În lipsa unui act infralegislativ emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
JUDECĂTOR
- -
Red./05.01.2009
Tehnored./08.01.2009
Red./12.01.2009
Tehnored./12.01.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Claudia, Ionel Barbă
