Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1325/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1325/R-CONT
Ședința publică din 09 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str.-, -..C,.12, județul A, împotriva sentinței civile nr.258/CA din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A cu sediul în Pitești,-, județul A, și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant și intimații-pârâți reprezentați de consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin compartimentul registratură, intimatul-pârât Aad epus la dosar întâmpinare.
Reprezentantul intimaților-pârâți depune la dosar întâmpinarea formulată de
Instanța comunică recurentului-reclamant câte un exemplar al celor două întâmpinări depuse la dosar de intimații-pârâți. Acesta nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinărilor.
Instanța, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-reclamant, având cuvântul susține oral motivele de recurs, invocând încălcarea principiului contradictorialității în sensul că instanța de fond nu a pus în discuție excepția tardivității formulării contestației. Solicita admiterea recursului, casarea sentinței tribunalului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Instanța pune în vedere recurentului-reclamant să susțină motivele de recurs precizate în scris la dosar și să facă referire și la termenul legal de formulare a contestației administrative.
Recurentul-reclamant invocă dispozițiile art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, apreciind că termenul legal de declarare a contestației a fost respectat, fiind îndeplinită, deopotrivă, și procedura prealabilă.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimații-pârâți A și, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică, apreciind că recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, iar contestația este formulată tardiv.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de Apel Pitești la data de 17.12.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții IGPR și IPJ A, contestând Hotărârea nr. 22439/28.11.2008 a Conducerii IPJ A și răspunsul nr. -/12.12.2008 al IGPR și solicitând anularea Dispoziției nr. 063/1.03.2003 a Șefului IPJ A, obligarea IPJ să emită o nouă dispoziție cu respectarea prevederilor legale și să acopere prejudiciul material și prejudiciul moral - estimat la 100.000 euro - create reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este ofițer de poliție la IPJ În anul 2002 a fost formulată, în mod abuziv, acțiune disciplinară împotriva sa și, după numeroase demersuri legale pentru apărarea drepturilor sale, a luat cunoștință că dosarul său personal era unul de poliție politică. Ca atare, a sesizat atât IPJ A, cât și IGPR, cărora le-a evidențiat abuzurile comise împotriva sa, printre care Dispoziția șefului IPJ A nr. 063/1.03.2003 referitoare la punerea în aplicare a Dispoziției Inspectorului General al Poliției Române nr. 0070/17.02.2003 de sancționare disciplinară a reclamantului. În mod nelegal s-a dispus retrogradarea sa în funcția de ofițer operativ principal III, cu cinci trepte de salarizare față de cel deținut inițial, deși Ordinul MAI nr. 350/2002 prevedea trecerea pe o funcție imediat inferioară ca nivel de salarizare, ceea ce a r fi însemnat funcția de specialist aspectele referitoare la nerespectaea dispozițiilor legale cu privire la punerea în aplicare a sancțiunii au fost constatate și semnalate și în Raportul întocmit de IGPR ca urmare a memoriului nr. - depus de reclamant, raport care, deși a fost declarat secret, a fost eliberat în extras reclamantului. Modul defectuos de punere în aplicare a sancțiunii a fost intenționat abuziv și a produs prejudicii reclamantului.
Prin sentința nr. 37/F-C/11.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș - Complet contencios administrativ, apreciind că Dispoziția nr. 063 cu a cărei verificare a legalității a învestit reclamantul instanța de contencios administrativ este emisă de IPJ A, care nu se înscrie în sfera autorităților publice centrale pentru a fi atrasă competența de primă instanță a Curții de Apel.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Argeș la data de 23.03.2009.
Prin sentința nr. 258/CA/13.07.2009, Tribunalul - Secția civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului IGPR și, admițând excepția tardivității formulării contestației de către reclamant, a respins acțiune acestuia ca atare.
În motivare, prima instanță a reținut că, prin Dispoziția nr. 770/17.02.2003, IGPR a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului prin "retrogradarea din funcție până cel mult la nivelul de bază al gradului profesional deținut, pentru imixtiune ilegală în activitatea altui polițist și intervenție pentru soluționarea unor cereri privind satisfacerea intereselor oricăror persoane, urmând a fi numit într-o funcție corespunzătoare pregătirii, potrivit competenței".
Ulterior, prin Dispoziția nr. 063/01.03.2003 emisă de șeful A, au fost stabilite drepturile bănești ale reclamantului, ca urmare a aplicării sancțiunii.
Dispoziția nr. 063/01.03.2003 a fost comunicată reclamantului în luna martie 2003, iar cererea de anulare a acesteia a fost introdusă la data de 14.01.2009, deci la aproximativ 6 ani de la data emiterii ei, fiind tardivă în conformitate cu dispoz. art. 11 alin.(2) din Legea nr. 554/2004.
are calitate procesuală pasivă, având în vedere că unul din actele contestate de reclamant este emis de către această instituție.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul care, invocând dispoz. art. 304 pct. 9 și 3041proc.civ. a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele argumente de fapt.:
Nelegalitatea Dispoziției nr. 063 a fost recunoscută de însuși emitentul ei care, la data de 18.02.2009, a emis Dispoziția nr. 17 prin care a remediat situația.
Instanța de fond a apreciat greșit momentul nașterii dreptului la acțiune, fără a se raporta la data la care pârâții au răspuns cererii reclamantului. Pe de altă parte, termenul de depunere a cererii de chemare în judecată a fost depășit din motive mai presus de voința reclamantului, așa cum rezultă din sentința nr. 32/14.04.2007 a Curții de Apel Pitești, din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc la data de 15.11.2007, din raportul către IPJ A din data de 17.05.2005, din răspunsul IPJ consemnat în procesul verbal nr. 53814/17.05.2005 și din adresa IPJ A nr. 24629/27.05.2003.
Obiectul litigiului de față îl constituie refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Interpretarea corectă a dispoz. art. 11 lit. a) și alin. 2 din Legea nr. 554/2004 conduc la concluzia că prima instanță trebuia să se raporteze la data la care IPJ Aae mis adresa nr. 22439/28.11.2008
Reclamantul a mai invocat încălcarea dreptului său la un proces echitabil, prev. de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Recurentul reclamant a învestit instanța cu o cerere în anularea Dispoziției nr. 063/1.03.2003 emisă de IPJ A și a răspunsului și măsurilor luate de pârâți în anul 2008 în raport de conținutul Dispoziției respective.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, recurentul reclamant a luat cunoștință de existența Dispoziției nr. 063 în luna martie 2003, atât prin comunicarea expresă la data de 05.05.2003, sub semnătura reclamantului, a conținutului acesteia, cât și prin suportarea în mod nemijlocit a măsurilor dispuse prin aceasta.
Potrivit Dispoziției respective, emise ca urmare a sancționării disciplinare a recurentului reclamant prin Dispoziția Inspectorului General al Poliției Române nr. 0770/17.02.2003, acesta a fost retrogradat în funcția de ofițer operativ principal III la Poliția Mun. Pitești, fiindu-i stabilite și anumite drepturi bănești. Prin urmare, Dispoziția a transpus în fapt sancțiunea disciplinară.
Potrivit atât Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, în vigoare la momentul emiterii Dispoziției în discuție în speță, cât și Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 în vigoare în prezent, contestația împotriva actului trebuia introdusă în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.
Ori, recurentul reclamant a contestat pecale administrativămăsurile Dispoziției nr. 063 la data de 06.12.2007 (după recunoașterea făcută de IGPR în întâmpinarea depusă la fondul cauzei). IGPR, autoritate ierarhic superioară emitentului Dispoziției, a răspuns prin adresa nr. 186.263/12.02.2008.
Prin urmare, recurentul reclamant a depășit termenul legal sus arătat, contestând administrativ Dispoziția IPJ A la peste 4 ani de la data luării la cunoștință, iar răspunsul administrativ l-a contestat în fața instanței de contencios la data de 17.12.2008. În condițiile în care recurentul nu a dovedit o altă dată a luării la cunoștință a răspunsului de la IGPR, rezultă că acțiunea în justiție a fost exercitată peste termenul legal de 6 luni prev. de art. 11 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte, reclamantul a introdus acțiunea în justiție și cu depășirea termenului de decădere (calificat astfel de lege) de un an de la data comunicării ori luării la cunoștință de actul administrativ, prev. de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, reținut de instanța de fond.
În concluzie, Curtea constată că cererea reclamantului este tardivă atât pentru considerentul că acesta a formulat plângere prealabilă cu depășirea termenului legal, cât și pentru faptul că acțiunea în justiție a fost formulată peste termenul legal calculat în raport de răspunsul primit de acesta la plângerea prealabilă, respectiv în raport de data luării la cunoștință de act.
Nu poate fi primită susținerea necomunicării Dispoziției nr. 063 în sine, câtă vreme reclamantul a confirmat în scris, sub semnătură, că a luat cunoștință de conținutul acesteia, respectiv câtă vreme a suportat în mod real aplicarea măsurilor conținute de Dispoziție, începând cu data de 01.03.2003.
A aprecia,în pofida aspectelor sus reținute, că împrejurarea că reclamantului nu i-a fost remisă în mod material Dispoziția nr. 063 îl îndreptățește pe acesta să oconteste în justițiela peste 5 ani de la emiterea ei, înseamnă a nesocoti principul securității și stabilității raporturilor juridice născute în temeiul unui act administrativ care se bucură de prezumție de legalitate - bazată pe prezumția autenticității și veridicității - și de caracter obligatoriu și executoriu și care nu a fost contestat în termenele legale.
Recurentul reclamant a contestat în justiție și hotărârea luată de conducerea IPJ A la data de 28.11.2008 de numire a sa într-o funcție vacantă de ofițer specialist I în cadrul unui anumit Serviciu, în urma raportului propriu al acestuia și a recomandărilor primite de la IGPR, însă contestația respectivă este formulată tot prin prisma nelegalității Dispoziției nr. 063, iar nu a măsurilor în sine conținute de acesta. Ca atare, se menține concluzia tardivității cererii reclamantului pentru argumentele sus arătate.
În fața instanței de recurs, recurentul a invocat oral faptul că prima instanță a încălcat principiul contradictorialității procesului civil și nu a pus în discuție excepția tardivității.
Un astfel de motiv nu poate fi cercetat de către instanța de recurs câtă vreme nu este invocat în scris, în termenul legal de depunere a motivelor de recurs. Însă chiar dacă recurentul ar fi împlinit prescripțiile legale referitoare la invocarea în termen a motivului respectiv de recurs, s-ar constata că susținerile acestuia nu sunt conforme adevărului, întrucât din încheierea de ședință din data de 29.06.2009 rezultă punerea în discuție și dezbaterea excepției respective.
Pentru cele expuse, văzând și dispoz. art. 312 alin. 1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. -, -..C,.12, județul A, împotriva sentinței civile nr.258/CA din 13 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A cu sediul în Pitești,-, județul A, și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
-
Red.
5ex/15.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
