Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1341/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1341/CA/2009
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Ioan Gherman
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 74/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat în fața instanței recurenții reclamanți și -, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul a fost motivat; este scutit de plata taxelor judiciare, potrivit prevederilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997; recurenții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă; intimata pârâtă Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Sad epus la întâmpinare, solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea și intimatul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurenții reclamanți au depus la dosar note scrise la care au anexat copii ale sentinței recurate împreună cu fila de comunicare a acesteia, pentru a face dovada datei la care a fost primită, solicitând să fie reprezentați în instanță doar de trei colegi, restul fiind în imposibilitate de a se prezenta, datorită unor probleme de serviciu.
Recurenții reclamanți prezenți învederează instanței că îi reprezintă pe toți cei 15 recurenți și arată că au primit un exemplar al întâmpinării formulată de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S.
Se comunică recurenților prezenți un exemplar din întâmpinarea formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Recurenții reclamanți prezenți învederează instanței că nu înțeleg să solicite acordarea unui nou termen de judecată pentru studiul întâmpinărilor, întrucât au luat cunoștință de conținutul acestora și declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, instanța, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri - cu privire la excepțiile invocate de pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S și pe fondul cauzei.
Recurenții reclamanți prezenți solicită respingerea excepțiilor invocate ca neîntemeiate. Arată că au înțeles să cheme în judecată Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S întrucât aceasta este cea care le plătește drepturile salariale.
Cu privire la recursul declarat, recurentul solicită admiterea acestuia și în consecință a se dispune modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ promovată. Arată că instanța de fond a respins acțiunea cu motivația că sporurile solicitate sunt necuantificate, aspect care nu poate fi reținut, întrucât acestea sunt prevăzute în art. 31 lit. d și c din Legea nr. 188/1999.
Recurentul reclamant - achiesează la concluziile recurentului reclamant, învederând instanței că funcționari din cadrul Primăriei, unde își desfășoară activitatea, beneficiază de 4 luni de aceste sporuri, dat fiind faptul că există o practică neunitară cu privire la soluțiile pronunțate de instanțe în spețe identice.
NOTĂ: După dezbaterea cauzei, recurentul reclamant a depus la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, note scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara -Secția Comercială și Contencios Administrativ sub dosar nr-, reclamanții, -, au chemat în judecată pârâții Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând prin sentința ce se va pronunța:
- obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază pe perioada 01.01.2004 și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt funcționari publici la autoritatea publică pârâtă, calitate în care au dreptul conform prevederilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și gradului, însă pârâta refuză aplicarea acestor prevederi legale, invocând diferite motive.
În drept au invocat Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004.
Prin sentința nr. 74/CA/2009 Tribunalul Sibiua respins excepția necompetenței materiale și a respins acțiunea reclamanților.
În considerentele sentinței s-a reținut că, deși începând cu anul 2004 în art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999 s-a prevăzut ca o componentă a salariului, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat în funcție de natura lor, cuantumul și criteriul de acordare, instanța neavând competența să creeze drepturi, acest atribut aparținând numai puterii legislative, astfel că în lipsa acestor criterii, acțiunea apare ca prematură.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Prin motivele de recurs se arată că aceste drepturi salariale sunt reglementate de dispozițiile art. 31 lit. c și d din Legea 188/1999, acordarea acestor sporuri fiind suspendată printr-o serie de acte normative, dar începând cu anul 2007 nu s-a mai dispus suspendarea, astfel că dreptul a devenit actual. Prin OG 6/2007 în art. 1 se arată că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi de unde reiese că suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare reprezintă sporuri. Se mai arată că aceste drepturi trebuiau să fie acordate începând cu data de 1.01.2007, dar că nelegal se refuză acordarea lor. Reclamanții au mai invocat prevederile art. 1 din Protocolul adițional la CEDO, art. 11 și 16 din Constituție, art. 6 din CEDO. În privința prescripției dreptului la acțiune se arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi constatată această excepție.
Recursul a fost motivat în drept în conformitate cu disp.art. 304 pct.9, art. 304 indi.1 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Pârâtul Ministerul a depus întâmpinarea prin care solicită respingerea recursului cu motivarea că sentința dată de prima instanță este temeinică și legală.
Direcția a depus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei capacității procesuale pasive, deoarece direcția este instituție publică în cadrul ministerului, iar potrivit art. 3 din OG 6/2009 salariile de bază ale funcționarilor publici se stabilesc de ordonatorii principali de credite cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, iar stabilirea acestor drepturi salariale nu sunt de competența Direcției.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că este nefondat și ca urmare va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat,interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel, ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit. c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa modul unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantului astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește critica reclamantei cu privire la încălcarea art.53 din Constituția României se reține că nici aceasta nu este fondată întrucât așa cum a argumentat instanța de fond în hotărârea atacată drepturile solicitate de reclamant nefiind reglementate sub toate aspectele care conturează conținutul lor concluzia este că reclamanta nu are încă aceste drepturi, nefiind drepturi actuale, acțiunea fiind prematură.
Prin decizia nr. 20/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii stabilind în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" și "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcție se constată că este neîntemeiată, întrucât din probatoriul administrat în cauză reiese că reclamanții au calitatea de angajați ai Direcției, raportul de serviciu fiind stabilit între reclamanți și pârâtă, și ca o consecință are și capacitate procesuală pasivă de a sta în proces.
În consecință, se constată că sentința primei instanțe este legală, nefiind incidente prevederile art.304/1, art.304 pct.9 Cod pr.civilă și în temeiul art.312 alin. 1.pr.civilă, se va respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Intimatele pârâte nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepțiile privind calitatea procesuală pasivă și capacitatea procesuală pasivă a Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții:, împotriva sentinței civile nr. 74/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25. 11. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./ex.4/18 12 2009
Jud. fond
Președinte:Lucian Ioan GhermanJudecători:Lucian Ioan Gherman, Gabriela Costinaș, Nicoleta
