Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1346/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.09.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1346
Ședința publică din 4 decembrie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice C- împotriva sentinței civile nr. 900 din data de 25.06.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente, reclamanta intimată prezentă și asistată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele arătată în întâmpinare, admiterea excepției tardivității sesizării Comisiei de Disciplină a pârâtei DGFP C-S, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca fiind netemeinică și nelegală.
Apărătoarea reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca netemeinici și nefundat, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală și prin care s-a anulat actul de schimbare din funcția deținută anterior; arată că nu s-a făcut nici un fel de motivare pentru a combate tardivitatea; este prevăzut termenul de 60 de zile de la data săvârșirii abaterii, care a fost depășit; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.900/25.VI.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul C-S a admis excepția tardivității sesizării Comisiei de disciplină a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr. 340/26.11.2007 a PC -S, a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data de 10-12.2007 până la reintegrarea în funcție. A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata de daune morale și a obligat pârâta la plata sumei de 1504,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare, instanța a reținut că, prin decizia nr. 340/26.11.2007 emisă de directorul executiv al DGFP C-S s-a dispus destituirea din funcția publică de auditor superior clasa I, treapta I, la Biroul de audit intern din cadrul C-S, a reclamantei, reținându-se în sarcina sa faptul că a încălcat prevederile legale referitoare la incompatibilități prin efectuarea de activități de audit financiar la mai multe societăți comerciale în anii 2006 - 2007.
Față de excepția tardivității sesizării Comisiei de disciplină a pârâtei C-S, invocată de reclamantă, instanța a reținut următoarele:
Prin adresa înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a mun. Reșița la data de 02.08.2007 sub nr. 29.321 și la Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S la aceeași dată sub nr. 6.980, numita, șef administrație adjunct la. mun. Reșița, a adus la cunoștință acestor instituții faptul că reclamanta, având funcția publică de auditor superior la. C-S, practică profesia liberală de auditor financiar, fiind astfel în stare de incompatibilitate și conflict de interese.
Prin adresa nr. 5392/02.10.2007, emisă de directorul executiv al DGFP C-S a fost sesizată Comisia de Disciplină asupra faptului că a desfășurat o activitate incompatibilă cu calitatea de funcționar public prin efectuarea de audit financiar în 2006 și 2007 la mai multe societăți comerciale.
Or, conform disp. art. 24 alin.4 din HG 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, "sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către persoanele prevăzute la alin. (1) - conducătorul autorității sau instituției publice, conducătorul compartimentului în care își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui fapta este sesizată sau orice persoana care se considera vătămată prin fapta unui funcționar public, dar nu mai târziu de doua luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară".
Instanța a reținut însă că ambele termene prevăzute în aceste dispoziții legale au fost depășite. Astfel, directorul executiv al DGFP C-S - conducătorul acestei instituții publice, a luat cunoștință de săvârșirea faptei la data de 02.08.2007, când a fost trimisă și înregistrată la DGFP C-S sesizarea numitei, iar de la această dată până la sesizarea Comisiei de Disciplină - 02.10.2007, au trecut mai mult de 15 zile. Instanța nu poate reține susținerile pârâtei conform cărora disp. art. 24 alin.4 din HG 1210/2003 trebuie aplicate raportat la disp. art. 24 alin.2 din același act normativ, avându-se în vedere scopul și finalitatea actului normativ menționat și anume cercetarea abaterilor disciplinare pe baza unei sesizări propriu-zise motivate și însoțite de dovezi. Astfel, dispozițiile legale menționate nu prevăd prelungirea termenului de 15 zile în cazul în care este nevoie de efectuarea de cercetări față de abaterea disciplinară pentru care se face sesizarea.
În plus, instanța constată că a fost depășit și termenul de două luni de la data săvârșirii faptei, termen prevăzut de asemenea de art. 24 alin.4 din HG 1210/2003. Astfel, reclamanta și-a încetat activitatea de auditor financiar prin depunerea la data de 25.04.2007 la Administrația Finațelor Publice pentru Contribuabilii Mici și Mijlocii a jud. C- a bilanțului contabil prescurtat pentru SC Agro SRL.
Or, conform disp. art. 27 alin.2 din HG 1210/2003 "în cazul în care comisia de disciplina constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 24 alin. (4), sesizarea este clasata". Dar, deși reclamanta a invocat în întâmpinarea depusă la Comisia de disciplină încălcarea disp. art. 24 alin. 4 din HG 1210/2003, solicitând clasarea sesizării, această apărare a fost înlăturată neîntemeiat, invocându-se faptul că sesizarea trebuia să fie motivată și însoțită de dovezi pentru a se realiza scopul actului normativ menționat.
Față de cele reținute, instanța a anulat decizia nr. 340/26.11.2007 a DGFP C-S, constatând tardivitatea sesizării Comisiei de Disciplină a DGFP cu privire la abaterea disciplinară de care era învinuită reclamanta.
Având în vedere soluția dispusă cu privire la excepția tardivității sesizării Comisiei de Disciplină, instanța nu s-a mai pronunțat asupra celorlalte apărări ale reclamantei, admiterea acestei excepții făcând de prisos analizarea celorlalte excepții invocate și a fondului pricinii.
De asemenea, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 106 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în conformitate cu care, ulterior anulării actului administrativ prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu, la cererea funcționarului public instanța va dispune reintegrarea acestuia în funcția deținută. Conform aceleiași dispoziții legale funcționarul public are dreptul la "plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public".
În consecință, având în vedere soluția de admitere a cererii de anulare a deciziei nr. 340/26.11.2007 a DGFP C-S privind destituirea reclamantei din funcția publică deținută, instanța va dispune, în baza art. 106 din Legea 188/1999, reintegrarea reclamantei în funcția publică de auditor superior clasa I, treapta I la Biroul de audit intern din cadrul C-S și a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data de 10.12.2007 - data destituirii, până la reintegrarea în funcție.
În ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale către reclamantă, pentru faptul că i-a fost afectată imaginea prin destituirea din funcție, instanța, constatând că este neîntemeiată,a respins- Astfel, instanța a avut în vedere că reclamanta nu a contestat faptul că a efectuat activități de audit financiar la mai multe societăți comerciale, în timp ce îndeplinea funcția publică de auditor financiar superior în cadrul DGFP C-S, aceasta fiind de fapt abaterea disciplinară reținută în sarcina sa prin decizia de destituire contestată. În consecință, instanța, apreciind că prin decizia a cărei anulare s-a dispus prin prezenta hotărâre nu i-a fost creat reclamantei un prejudiciu moral care să nu poate fi reparat decât prin plata unei sume de bani, în baza disp. art. 998 Cod civil, a respins cererea formulată de aceasta.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 1504,3 lei cu acest titlu, reprezentând onorariu avocat, taxa de timbru și timbrul judiciar, urmând ca suma de 39 lei reprezentând taxa de timbru pentru capătul de cerere respins să rămână în sarcina reclamantei, având în vedere că pârâta nu căzut în pretenții cu privire la acest capăt de cerere.
În cauză a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare, recurenta critică soluția instanței pentru nelegalitatea și netemeinicie pentru că, referitor la excepția tardivității sesizării Comisiei de disciplină, aceasta a fost investită cu cercetarea abaterii disciplinare prin sesizarea nr.5392/02.10.2007 formulată de directorul executiv al P C-
Dispozițiile art. 24 alin. 4 din HG nr.1210/2003 trebuie aplicate raportat la dispozițiile art. 24 alin(2) din HG nr.1210/2003 și aceasta având în vedere scopul și finalitatea actului normativ menționat, și anume cercetarea abaterilor disciplinare pe baza unei sesizări propriu-zise, motivată și însoțită de dovezi.
Astfel, pe baza notei nr. 2/24.09.2007 întocmită de Compartimentul de inspecție generală din cadrul P C-S și a procesului verbal de control nr. 31.495/24.08.2007 încheiat de inspectorii din cadrul Administrației Finanțelor Publice a municipiului Reșița - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice, s-a formulat în conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. a din HG nr. 1210/2003, sesizarea dispozițiilor art. 24 alin. 1 lit. a din HG nr.1210/2003, sesizarea nr.5392/02.10.2007 împotriva d-nei.
Față de aceste aspecte comisia a constatat că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la art. 24 și a trecut la cercetarea pe fond a abaterii disciplinare, analizând documentele existente la dosar, audiind persoana care a formulat sesizarea, respectiv pe dl. director executiv și pe d-na.
Comisia a constatat că d-na a desfășurat în mod continuu și repetat în perioada 2006-2007 activitatea de audit financiar, având codul d e înregistrare fiscală -.
Așadar, la data sesizării comisiei de disciplină d-na era în stare de incompatibilitate, deci, sesizarea comisiei s-a făcut în termen legal.
Având în vedere aceste considerente, recurenta solicită respingerea excepții invocată de reclamantă și admisă de instanța de fond.
S-a mai susținut că este netemeinică invocarea lipsei avizului prealabil al conducătorului compartimentului de audit public intern, în raport cu Legea nr. 188/1999 și a art.33 alin.1 din HG nr. 1210/2003 și art. 32 alin. 2 lit. d) și f) din același act normativ.
Pe fondul cauzei, pârâta recurentă, arată că reclamanta a recunoscut prin nota explicativă că a efectuat cele 3 lucrări la societățile în cauză, în calitate de auditor financiar.
Aceste explicații denotă clar și incontestabil că funcționarul public s-a aflat în stare de incompatibilitate și că s-a pus în această situație cu bună știință încheind contracte cu firmele în cauză, obținând Cod unic de înregistrare și dând declarații privind veniturile realizate estimativ în anul 2006.
Având în vedere calitatea de funcționar public a reclamantei, au devenit incidente prevederile art. 94 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare:
"(2) Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:
C) în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte domenii cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociații familiale sau ca persoană fizică autorizată".
În conformitate cu dispozițiile art. 77 alin.(1) din legea nr. 188/1999, republicată:
"art. 77 alin (1) încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora".
Potrivit dispozițiilor art. 77 alin(2) lit.-j din Legea nr. 188/1999, republicată:"(2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici".
În conformitate cu dispozițiile art. 101 alin(1) lit. b din Legea 188/1999, republicată:
"Art. 101 alin(1) Destituirea din funcția publică se dispune, în condițiile art. 78,prin act administrativ al persoanei care are competența legală de numire în funcția publică, ca sancțiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcționarului public, în următoarele cazuri:
b) dacă s-ar ivi un motiv legal de incompatibilitate, iar funcționarul public nu acționează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate".
Examinând recursul în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu, prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea reclamantei anulându-se decizia de sancționare disciplinară atacată cu consecința reintegrării în funcția deținută anterior destituirii din funcție, cu drepturi salariale aferente, reținând că măsura de sancționare disciplinară încalcă prevederile art. 24 alin. 4 din HG nr. 1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a celor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice, care prevede că:" sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către persoanele prevăzute la alin (19 - conducătorul autorității sau instituției publice, conducătorul compartimentului în care își desfășoară activitatea funcționarul public a cărui faptă este sesizată sau orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public, dar nu mai târziu de două luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară".
Directorul executiv al pârâtei, în calitate de conducător al instituției publice a luat la cunoștință de abatere la data de 2.VIII.2007, când s-a înregistrat la pârâta P C-S sesizarea numitei, iar sesizarea Comisiei de disciplină, la data de 2.2007, prin adresa nr.5932, s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 24 alin. 4 din HG nr. 1210/2003, ceea ce atrage constatarea caracterului tardiv al acesteia și drept consecință nelegalitatea măsurii de sancționare disciplinară, știut fiind că termenul prevăzut de art. 24 alin. 4 din HG nr.1210/2003 este nul de decădere, pentru că obligația stabilită față de cel care are abilitatea legală de sesizare a Comisiei de disciplină este prevăzută în termeni imperativi, motiv pentru care bine a fost admisă acțiunea și apoi anulată decizia de sancționare.
Este corectă și constatarea încălcării termenului de 2 luni de zile, de la data comiterii abaterii disciplinare, termen prevăzut de aceeași dispoziție legală, față de împrejurarea că faptele reținute au avut loc în anii 2006-2007.
Raportat la aceste considerente, recursul pârâtei se respinge ca nefondat, pentru că prin dispoziția art. 24 alin. 2 din HG ne. 1210/2003, nu s-a prelungit termenul de 15 zile prevăzut la art. 24 alin. 4 din același act normativ, interpretarea dispozițiilor legale în litigiu impunând a se concluziona, că sesizarea comisiei de disciplină trebuie să se realizeze în termenul de 15 zile, în condiții de temeinicie, deci pe baza unor probe deja administrate.
În concluzie, cum soluția instanței de fond s-a pronunțat pe excepție, sunt superflue criticile din recurs legate de fondul cauzei, astfel că analiza acestor motive este irelevantă în soluționarea recursului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurenta P C-S va fi obligată la 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs față de intimata, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C- împotriva sentinței civile nr. 900 din data de 25.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs față de intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.OR -8.12.2008
Tehnored LM-15.12.2008
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Diana Duma, Rodica
