Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1347/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1347/CA/2008
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.1311/CAF/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare nu au fost depuse acte la dosar.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 10.12.2008, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.1311/CAF/23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, pentru acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și gradului în cuantum de 25% din salariul de bază.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că modalitatea și condițiile de acordare a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu au fost stabilite prin lege, astfel că, aceste drepturi nu pot fi acordate "groso modo" tuturor funcționarilor publici în mod egal, iar stabilirea acestor criterii și a cuantumului este atributul exclusiv al puterii legiuitoare, judecătorul neavând competența să se substituie organului legislativ, neputând crea drepturi ci doar stabili în ce măsură acestea au fost încălcate, cererea reclamantului de acordare a unui cuantum de 25% pentru fiecare supliment raportat la salariul de bază este absolut arbitrară, neavând nici un temei legal, practica judiciară invocată neconstituind izvor de drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât sporul solicitat este reglementat de prevederile art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, astfel că prin respingerea acordării drepturilor legale solicitate se încalcă prevederile art.65 și 157 alin.2 și 295 alin.2 din Legea nr.53/2003 și art.117 din Legea nr.188/1999, făcând o discriminare prin neacordarea unor drepturi prevăzute expres de legislația muncii.
În drept invocă prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 alin.1 din Legea nr.146/1997.
Pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul reclamantei în raport de motivele invocate și actele dosarului, se constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamanta are calitatea de funcționar public, fiind încadrată la CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A și având în vedere prevederile art.29 lit.c și d din Legea nr.188/1999, a solicitat pârâtei să-i achite drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, cerere respinsă prin adresa nr.30.427/29.08.2008, astfel că la data de 26.09.2008 s-a adresat instanței.
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că prima instanță a identificat, interpretat și aplicat corect prevederile art.29 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, articolul introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnității publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut și instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, a prevăzut în art.XIII că această lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, cu excepțiile stabilite.
Prin articolul 3 din OG nr.6/2003 s-a stabilit că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, așa cum a fost introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementează un mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamantul nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamantul nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantului astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește critica reclamantului cu privire la încălcarea art.53 din Constituția României se reține că nici aceasta nu este fondată întrucât așa cum a argumentat instanța de fond în hotărârea atacată drepturile solicitate de reclamant nefiind reglementate sub toate aspectele care conturează conținutul lor concluzia este că reclamantul nu are încă aceste drepturi,nefiind drepturi actuale, acțiunea fiind prematură.
Așa fiind, pentru considerentele arătate, instanța reține că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind interpretate corect probele dosarului și prevederile art.29 lit.c și d, în prezent art.31 din Legea nr.188/1999, astfel că nu sunt îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă.
Intimata pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1311/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact./2 ex./19.01.2009
Jud.fond
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
