Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1352/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.07.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1352
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantele Aga, - și - împotriva sentinței civile nr. 366/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat Inspectoratul Teritorial d e Muncă C S, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus întâmpinare.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C S, la data de 27.02.2009 sub nr-, reclamantele Aga, - și - au chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul de Muncă C-S, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța, să oblige pârâtul la acordarea suplimentului postului de 25%, suplimentului corespunzător treptei de salarizare de 25% și obligarea pârâtului la efectuarea acestor înscrieri în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamantele Aga, - și - au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtului și că sunt îndreptățiți să beneficieze de drepturile bănești, sub forma suplimentului postului de 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25%, drepturi salariale ce au fost suspendate prin OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificările și completările prin Legea 75/2005 și prin OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006 până la data de 31.12.2006; de asemenea, au arătat că această suspendare a drepturilor salariale este nelegală deoarece s-au încălcat principiul neretroactivității legii, conform disp. art. 1 din Codul Civil și art. 15 alin 2 din Constituția României și principiul specialității legii, Legea nr. 188/1999 privind Statul Funcționarilor Publici fiind o lege specială, care derogă de la legea generală, drepturile salariale în discuție luând naștere în temeiul Legii nr.188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 coroborat cu dispozițiile art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici și Codul Muncii.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care solicitat respingerea acțiunii reclamanților.
În apărare, pârâtul a susținut a susținut că, prin actele normative în vigoare ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu au fost prevăzute drepturile salariale solicitate de reclamanți, respectiv nici OUG nr. 92/2004, nici Lg. 76/2005, OG nr. 2/2006 și nici OG nr. 6/2007 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, în baza cărora s-a făcut, respectiv se face salarizarea funcționarilor publici nu se prevede acordarea suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea dispozițiile Legii 188/1999 privind aceste suplimente au fost suspendate succesiv prin aceste acte normative. Pârâtul a învederat instanței și faptul că nici în actele normative privind salarizarea funcționarilor publici din anii 2007 și 2008 nu au fost prevăzute aceste drepturi salariale, deși ele nu mai erau afectate de instituția suspendării.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare și dispozițiile art. 115-118 din Codul d e Procedură civilă.
Pârâtul a depus, la dosarul cauzei, adresa nr. 3046/25.03.2009 privind datele funcționarilor publici reclamanți, funcția publică deținută și data numirii în funcția publică de execuție a acestora.
Prin sentința civilă nr. 366/6.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa respins acțiunea formulată de reclamantele Aga, - și -, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Muncă C-S, ca neîntemeiată
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adresei nr. 3046/25.03.2009, reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratului de Muncă C-S, respectiv reclamanta Aga, începând cu data de 18.09.2000, reclamanta, începând cu data de 18.09.2000, reclamanta - începând cu data de 18.09.2000, reclamanta - începând cu data de 02.04.2007.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, revine angajatorului, respectiv pârâtului, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege-.
În acest context, reclamantele, având calitatea de funcționari publici, trebuie să fie salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d, din actul normativ citat.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/ 19.04.2003, publicată în MO în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare al funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv OUG. nr. 192/2002, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, OG nr. 9/2008. Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/ 16.05.2004, apoi prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin prevederile OG nr. 2/2006.
Astfel, deși Legea nr. 188/1999 prevede în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În consecință, în lipsa unui act emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Astfel, instanța a reținut că pârâtul nu poate fi obligat, în condițiile descrise mai sus, la plata suplimentelor salariale solicitate prin acțiune, înainte de stabilirea cuantumului acestora, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
În același timp, a stabili prin hotărâre judecătorească doar dreptul reclamanților la plata acestor sporuri salariale, fără indicarea cuantumului, nu ar produce efectele juridice scontate, atâta timp cât nu s-ar putea executa hotărârea și nici efectua înscrierile cuvenite în carnetul de muncă al acestora.
Pe de altă parte, în situația mai sus menționată, s-ar pune problema admisibilității unei asemenea acțiuni, care nu ar fi decât o acțiune în constatare și, în condițiile stipulate în art.111 Cod procedură civilă, "cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului", conchide instanța de fond.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamantele Aga, - și -, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 21.05.2008, în procent de câte 25% fiecare precum și înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă ale recurentelor.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe prin care s-a procedat la respingerea acțiunii introductive este nelegală și netemeinică întrucât, deși instanța recunoaște că aceste drepturi sunt prevăzute expres în compunerea salariului funcționarului public, se procedează la respingerea acțiunii pe motivul lipsei cuantumului acestuia.
Reclamantele fac astfel referire la ordinul comun al ministrului muncii, familiei și egalității de șanse și al ministrului economiei și finanțelor nr- unde sunt stabilite reguli de eligibilitate și lista cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin 2007-2013 în care sunt incluse și cele două suplimente.
Se mai arată că drepturile bănești pretinse constituie un drept la remunerarea muncii, ce face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și ca atare nu poate fi restrâns în mod abuziv contrar echității impuse potrivit art.53 din Constituție.
În drept s-au invocat dispozițiile. Art.304 pct.8 Cod procedură civilă, Legea 188/1999, Legea 161/2003.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Inspectoratul Teritorial d e Muncă CSa solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe, apreciind că nici un act normativ care guvernează salarizarea funcționarilor publici respectiv OUG 92/2004. Lg.76/2005, OG 2/2006 sau OG 6/2007 nu prevede acordarea celor două suplimente, iar în ceea ce privește anul 2007 și 2008 sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici a fost legiferat de OG 6/2007 și OG 9/2008, acestea reglementând salarizarea funcționarilor până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul reclamantelor este întemeiat, după cum urmează:
Reclamatele au calitatea de funcționari publici în cadrul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C S, calitate în care raporturile de serviciu ale acestora intră sub incidența Legii nr.188/1999 în ceea ce privește drepturile funcționarilor publici. Printre drepturile prevăzute la art.31 aliniatul1 din Legea nr. 188/1999 se numără și suplimentul postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr.161/2003 fiind prevăzute inițial la art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999. Aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006, dar suspendarea nu echivalează cu însăși pierderea dreptului respectiv, iar prin Legea nr.251/2006 art.13, prevederile respective au reintrat în vigoare începând cu 01.01.2007 fără a se indica însă cuantumul sau criteriile în funcție de care funcționarii publici vor beneficia de aceste drepturi. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 nr.OG6/2007 sau nr.OG9/2008.
Cu toate acestea Curtea reține că la data de 29.01.2007 a fost publicată nr.OG6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 iar potrivit art.48 din acest act normativ prezenta ordonanță se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, republicată precum și cu dispozițiile actelor normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Ca atare, faptul că legiuitorul nu a stabilit cuantumul în care se pot acorda aceste sporuri sau criterii pentru determinarea cuantumul nu poate conduce la soluția respingerii acțiunii reclamantelor cel puțin în ceea ce privește acordarea generică a acestor drepturi salariale. O atare soluție ar echivala în fapt cu nerecunoașterea drepturilor reclamanților ca și funcționari publici la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi care sunt prevăzute indubitabil în Legea cadru nr.188/1999 art.31 aliniatul 1 literele c) și d).
Pe de altă parte instanța de judecată nu-și poate depăși competența și nu se poate substitui legiuitorului prin determinarea cuantumului acestor sporuri în condițiile în care ele nu sunt prevăzute de lege dar se poate proceda la recunoașterea acestor drepturi în mod generic urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească cuantumul acestor sporuri sau criterii de natură a determina acest cuantum. În sprijinul acestei soluții vin dispozițiile cuprinse la art.3 din nr.OG6/2007 potrivit cărora gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii astfel încât rezultă că stabilirea cuantumurilor sporurilor salariale solicitate în baza art.31 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată revine în sarcina fiecărui ordonator principal de credite iar lipsa cuantumului în cuprinsul legii nu reprezintă un motiv pentru respingerea acțiunii.
În ceea ce privește procentul de 25% pretins de reclamante pentru fiecare din cele două drepturi salariale instanța de recurs reține că hotărârea judecătorească trebuie să reflecte fidel dispozițiile legale pe care se întemeiază ori în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut cuantumul acestor drepturi salariale nici instanța nu le poate determina fără ca prin aceasta să se substituie astfel puterii legislative.
Aceasta nu împiedică însă admiterea în parte a acțiunii reclamantelor referitor la recunoașterea dreptului la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare începând cu 21.05.2008, plata acestor drepturi urmând a se realiza în fapt fie până la încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantelor fie până la modificarea dispozițiilor legale reținute de instanță.
Ca o consecință a admiterii acțiunii privind recunoașterea acestor drepturi, instanța de recurs va obliga pârâta la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamantelor prin înscrierea celor două suplimente.
Totodată pentru considerentele anterior menționate se va respinge capătul de cerere privind acordarea acestor drepturi salariale în cuantum de câte 25 % din salariul de bază.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus menționate, instanța de recurs apreciază că soluția Tribunalului C S de respingere în întregime a acțiunii a fost dată cu aplicarea greșită a legii și astfel, fiind în prezența motivului de modificare prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă și văzând și art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă va admite recursul declarat de reclamante și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va proceda la admiterea acțiunii reclamantelor în ceea ce privește recunoașterea drepturilor acestora referitoare la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, precum și obligarea pârâtului la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a acestora urmând a respinge cererea în privința stabilirii cuantumului de 25 % pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
În privința cheltuielilor de judecată se observă că acestea nu au fost solicitate de reclamantele recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele Aga, - și - împotriva sentinței civile nr. 366/6.05.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial d e Muncă C
Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantele Aga, - și - și obligă pârâtul la plata către acestea a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu 21.05.2008.
Obligă pârâtul să procedeze la înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamantelor.
Respinge acțiunea în ceea ce privește acordarea acestor drepturi salariale în procent de câte 25%.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./24.11.2009
Tehnored./24.11.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
