Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1358/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1358/2008
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 332/2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari spor de fidelitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că față de lipsa părților de la prezentul termen de judecată se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea se constată că la data de 08.05.2008 s-au depus la dosar, de către pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul De Poliție Județean S întâmpinări.
Curtea, după deliberare, având în vedere conținutul întâmpinărilor depuse la dosar, care dezvoltă doar apărări pe fondul cauzei, apreciază că nu se impune comunicarea acestora, sens în care, apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 332 din 15.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantului, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN S care au fost obligați să plătească reclamantului suma de 2.303 lei sumă brută reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, care se va actualiza în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost obligat chematul în garanție să avanseze sumele necesare efectuării plății.
Totodată, a fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul J
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că eclamantul este angajat al LP. Intre aceștia au fost stabilite raporturi de muncă guvernate de principiile cuprinse în Codul muncii iar potrivit art. 40 lit."c" angajatorul este obligat să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, dreptul reclamantului de a beneficia de prima de concediu având temei legal și în dispozițiile art. 37 din nr.OG 38/2003.
Calitatea procesuală presupune îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a reclama în justiție încălcarea unui drept sau interes, precum și obligația celui care a generat starea conflictuală de a răspunde față de încălcarea sau nerespectarea dreptului sau interesului litigios.
Din această perspectivă, drepturilor solicitate de reclamant prin acțiune, le corespund obligațiile corelative ale pârâtului S de a i le recunoaște și acorda.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a chematului în garanție:
Excepția este susținută prin aceea că, în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție, întrucât raportul dintre pârâtul de rândul I și chematul în garanție nu este un raport de dreptul muncii care să justifice o astfel de cerere. In același sens, se mai precizează faptul că nu are obligația de a garanta pârâtul de rândul I pentru sumele la care eventual acesta ar urma să fie obligat în baza raportului de muncă generat de contractul de muncă.
Pârâtul de rândul I este singurul obligat să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate de reclamant.
Susținerile chematului în garanție formulate în vederea precizării poziției sale fată de acțiunea reclamantului sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
În temeiul art. 60 din Codul d e procedură civilă pârâtul de rândul Iac hemat în garanție pentru ca în situația în care ar urma să fie obligat să plătească reclamantului drepturile bănești solicitate prin acțiune, să poată cere acestuia să-i vireze sumele necesare. Potrivit art. 57 din nr.OG 38/2003 activitatea reclamantului este finanțată de la bugetul de stat, iar în temeiul art. 19 din Legea nr. 500/2002 coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului anual de execuție.
Prin urmare, prin funcția de coordonare stabilită de legiuitor în sarcina acesta are obligația de armonizare a deciziilor și măsurilor necesare și eficiente în elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor de credite.
Această funcție este cea care acordă pârâtului de rândul II dreptul procesual de a chema în garanție chiar în condiția în care obligația de plată incumbă pârâtului de rândul I și chiar în condiția în care această obligație este generată de un raport de muncă.
, potrivit art. 4 din Legea nr. 500/2002 angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat, se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Este un argument în plus care concură la netemeinicia excepției invocate de chematul în garanție.
Așa fiind, excepția lipsei calității procesuale a chematului în garanție este neîntemeiată și a fost respinsă.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de funcționar public, angajat al pârâtului S, iar potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003 este îndreptățit la plata sporului de fidelitate, dar prin art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor nr.OG 38/2003 pentru anul 2005.
Potrivit art. 63 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 la expirarea duratei de suspendare, actul normativ afectat de suspendare reintră de drept în vigoare.
În acest context, la începutul anului 2006 prev. art. 6 din nr.OUG 38/2003 sunt scoase de sub incidența suspendării, dreptul reclamantului la sporul de fidelitate devenind aplicabil, iar odată cu reactivarea lui, s-a născut și obligația corelativă în sarcina pârâților, fiind chemat în garanție tocmai pentru garantarea plății acestui drept.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a obligat pârâții la plata sporului de fidelitate pe anul 2005 în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S în numele Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor arătând că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantului, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat chematul în garanție să avanseze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005 actualizat cu indicele de inflație până la data plății.
De asemenea, s-a criticat sentința și pentru aceea că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și sporul de fidelitate nu constituie un drept constituțional fundamental care nu ar mai putea fi modificat sau anulat, astfel că legiuitorul este în drept să acorde aceste drepturi, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Totodată, chematul în garanție a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale în cauză, arătând că nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat în cauză, în condițiile pr.civ.
A apreciat chematul în garanție că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procedurale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere de chemare în garanție.
În continuare motivării recursului, chematul în garanție a invocat dispoziții legale cuprinse în Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Față de recursul formulat în cauză, Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de către chematul în garanție ( 11).
Prin întâmpinarea formulată de Inspectoratul de Poliție Județean S se solicită respingerea recursului ca nefondat.
În motivare se arată că procedura de soluționare a litigiilor izvorâte din raporturi juridice de muncă este reglementată de Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Conform prevederilor art.82 din acest act normativ "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Faptul că raporturile dintre Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor nu sunt raporturi de dreptul muncii nu poate, de asemenea, să determine inadmisibilitatea formulării unei cereri de chemare în garanție, deoarece, odată investită cu judecarea cererii principale, instanța își prorogă competența și asupra cererilor incidente conform art. 17.pr.civ.
Se mai arată că în mod corect instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, reținând faptul că potrivit art. 57 din OG nr. 38/2003 activitatea polițiștilor este finanțată de la bugetul de stat acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest act normativ realizându-se în limita fondurilor bugetare aprobate anual, iar în bugetul aprobat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anii 2004 - 2006 nu au fost prevăzute sume cu acest scop.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
în garanție reprezintă mijlocul procesual de satisface a pretențiilor pârâtului, în ipoteza în care este obligat la plată față de reclamant.
Legislația muncii, cu referire la raportul de serviciu al funcționarului public, nu interzice utilizarea instituției chemării în garanție, dimpotrivă, atât art. 82 din Legea nr. 168/1999 cât și art. 117 din Legea nr. 188/1999 prevăd că dispozițiile acelor legi se completează cu reglementările de drept comun civile.
Evident, raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii, ca cel dintre reclamant și pârât, ci unul ce decurge din disp. Legii nr. 500/2002 și ale nr.HG 386/2007.
Astfel, potrivit art. 19 lit. a) din legea nr. 500/2002, privind finanțele publice:
" În domeniul finanțelor publice Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;"iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) pct. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor:
"Art. 3
(1) În realizarea funcțiilor sale, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în principal, următoarele atribuții:
în domeniul finanțelor publice:
1
2. elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operand rectificările corespunzătoare;"
Având atribuții exclusive în acest domeniu, chematul în garanție este singurul în măsură să propună și apoi să dispună asupra plăților stabilite în favoarea reclamanților, dobândind astfel calitate procesuală pasivă în cauză.
Apărările întemeiate pe disp. art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002 nu prezintă relevanță.
Sumele stabilite în favoarea reclamanților, deși datorate, nu au fost prevăzute în bugetul pârâtului
Nici acțiunea introductivă și nici cererea de chemare în garanție nu pot reprezenta cadrul de analiză în vederea stabilirii răspunderilor pentru neprevederea sumelor în buget. Nu aceasta este obiectul cauzei și deci, în mod evident, analiza cerută de recurent ar excede limitelor investirii instanței.
În mod corect s-a constatat că recurentul fost introdus în cauză prin procedura cererii de chemare în garanție instituită pe prev. art. 60 și urm. pr.civ.
Este greșit raționamentul indus de recurent conform căruia cererea de chemare în garanție nu este admisibilă în litigiile de muncă.
În speță, litigiul de față este generat de nerespectarea și nerecunoașterea unui drept recunoscut de lege în beneficiul reclamantei care este funcționar public.
Pe de altă parte, realizarea dreptului solicitat de reclamant presupune plata din bugetul de stat care este conceput și gestionat de Ministerul Finanțelor Publice, așa cum rezultă din economia dispozițiilor Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005.
Constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțată de către instanța de fond, Curtea urmează a respinge recursul formulat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 332 din 15 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./10.06.2008.
Jud.fond: ,.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur, Delia Marusciac
