Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1365/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1365
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE -IE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR
-- -- JUDECĂTOR
-- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 11 iunie 2008, privind recursul formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD.D, împotriva sentinței civile nr. 785 din data de 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 11 iunie 2008, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțare pentru data de 12 iunie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 785 din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului D, dispunându-se anularea dispoziției nr. S/25447/15.09.2006, emisă de șeful IPJ D și repunerea reclamantul în situația anterioară, respectiv aceea de șef al Postului de poliție al comunei județul
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că reclamantul, începând cu 1.01.2006, a fost numit în funcția de șef de post în comuna județul D, iar ulterior, prin dispoziția nr. S/25447/15.09.2006, emisă de șeful IPJ D, a fost mutat în interesul serviciului la postul de poliție, județul D, tot ca șef de post, unde și în prezent își desfășoară activitatea.
Prima instanță a reținut că dispoziția contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 188/1999, întrucât nu a existat acordul scris al funcționarului la momentul mutării definitive, la alt post de poliție.
Nu au fost reținute argumentele pârâtei în sensul că mutarea reclamantului a fost dispusă în interes de serviciu, ca o măsură organizatorică, pentru buna funcționare a serviciului public, întrucât măsura dispusă nu absolvă conducătorul instituției pârâte de a obține acordul scris al funcționarului vizat de măsura dispusă și de a ține seama de opțiunea acestuia.
De asemenea, s-a reținut că dispoziția șefului IPJ a avut în vedere raportul întocmit de subcomisarul, referitor la deficiențele constatate în activitatea managerială a reclamantului, împrejurare care ar fi justificat eventuală sancțiune disciplinară a acestuia, iar nu mutarea la un alt post de poliție.
Prima instanță a reținut cu privire la îndeplinirea procedurii prealabile că actul administrativ contestat nu a fost comunicat reclamantului la momentul emiterii, iar acestuia nu-i poate fi imputată neîndeplinirea acestei proceduri pe care în mod concret nu a avut posibilitatea de aou rma tocmai din culpa pârâtului, care, deși a primit nenumărate rapoarte prin care i se solicita comunicarea dispoziției acesta nu a comunicat-
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, aceasta a fost considerată ca neîntemeiată, reținându-se că necomunicarea actului administrativ contestat combinată cu numeroasele demersuri ale reclamantului pentru comunicarea acestuia, rămase fără rezultat, cu consecința perpetuării incertitudinii reclamantului în ceea ce privește temeiul de drept și de fapt al măsurii, constituie motive temeinice în sensul dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, care permit introducerea acțiunii în termen de un an de la comunicarea actului ori luarea la cunoștință.
Astfel, s-a apreciat că acțiunea reclamantului a fost promovată la 9.08.2007, la mai puțin de un an chiar în raport de data emiterii actului administrativ contestat, respectiv 15.09.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că dispozițiile art. 46 din Legea nr. 360/2002 prevăd condițiile în care are loc mutarea polițiștilor într-o altă unitate, dispoziții care constituie legea specială în raport de Legea generală nr. 188/1999, astfel că aceste dispoziții au prioritate și, în această situație, în mod eronat prima instanță a apreciat incidente dispozițiile art. 91 din Legea nr. 188/1999.
Se critică sentința și sub aspectul greșitei soluționări a excepției privind îndeplinirea procedurii prealabile în termen de 30 de zile conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât acest termen este de decădere, consecința nerespectării lui ducând la pierderea dreptului la acțiune.
De asemenea, recurenta menționează că reclamantului i-a fost adusă la cunoștință verbal dispoziția din 15.09.2006, iar termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2001 începe să curgă cel mai târziu la data de 22.09.2006 când au fost predate bunurile, documentele și obiectele de inventar de la postul de poliție, iar ulterior, la 25.09.2006 au fost primite bunurile, documentele și obiectele de inventar de la postul de poliție, astfel că reclamantul a dat curs dispoziției de mutare, ceea ce înseamnă că acțiunea este tardivă.
Curtea, analizând recursul formulat, în raport de motivele invocate apreciază că acesta este fondat, avându-se în vedere considerentele ce urmează a fi expuse.
Reclamantul intimat prin Dispoziția nr. S/25447/15.09.2006, emisă de șeful IPJ D, a fost mutat în interesul serviciului la postul de poliție în funcția de șef de post, iar conform precizărilor la acțiunea inițială, a luat cunoștință de conținutul acestei dispoziții la 27.11.2007.
Reclamantul, a executat această dispoziție în sensul că la 22.09.2006 a predat toate obiectele de inventar de la postul de poliție, luându-și în primire celelalte bunuri de la postul de poliție la 25.09.2006.
Deși reclamantul putea să conteste măsura mutării în interesul serviciului întrucât aceasta i-a fost adusă la cunoștință verbal, acesta nu a uzat de căile legale potrivit posibilităților oferite de Legea nr. 554/2004 și nici nu a solicitat să i se comunice dispoziția în perioada imediat următoare, deși efectele acesteia s-au produs cu privire la acesta.
Din întregul comportament al reclamantului de după emiterea dispoziției contestate rezultă faptul că acesta a acceptat mutarea implicit prin atitudinea sa pasivă, deoarece, chiar dacă dispoziția nu îi fusese comunicată în formă scrisă, dacă o considera nelegală și netemeinică, trebuia să o conteste în termenele și modalitățile prevăzute de lege întrucât a avut loc o luare la cunoștință despre aceasta și despre conținutul măsurilor ale căror efecte s-au produs asupra sa.
Astfel nu se poate susține că nu a luat la cunoștință despre această măsură cât timp i-a acceptat efectele.
După cum se constată din actele și probele existente la dosarul cauzei, reclamantul a făcut demersuri în sensul de a se reveni asupra măsurii dispuse începând cu 26.02.2007, acceptând că a pierdut dreptul de a contesta mutarea sa (filele 10-11 dosar fond).
În mod greșit prima instanță a soluționat excepția privind neîndeplinirea procedurii prealabile, deoarece, așa cum s-a reținut anterior, reclamantului i-a fost adusă la cunoștință dispoziția de mutare, fapt necontestat. Reclamantul, chiar dacă aceasta nu-i fusese comunicată în formă scrisă avea posibilitatea exercitării recursului administrativ în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1, iar a acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ considerat vătămător în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 lit. a, respectiv data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.
Dispozițiile art. 12 și 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prevăd faptul că prin intermediul instanței se putea solicita autorității al cărei act este atacat, comunicarea de urgență a acestuia, în condițiile în care reclamantul formula acțiune în instanță.
Legiuitorul, prin termenele instituite în vederea exercitării procedurii prealabile cât și în ceea ce privește promovarea acțiunii la instanța de contencios administrativ, a dorit să sancționeze pasivitatea celor care deși au luat cunoștință în orice mod de existența unui act administrativ individual care le vatămă drepturile și interesele, au rămas în pasivitate, acceptând efectele juridice produse de aceste acte.
Nu poate fi primită scuza că nu s-a primit o formă scrisă a decizie de mutare emisă reclamantului și s-a așteptat primirea acesteia întrucât termenul prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 cât și cel prevăzut de art. 11 alin. 1, sancționează tocmai lipsa de diligență a subiectelor de drept care tergiversează introducerea acțiunii la instanța de contencios administrativ, sub diverse motive care nu se încadrează în motivele temeinice prevăzute de art. 11 alin. 2.
Cum dispozițiile Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999, iar potrivit art. 109 din acest ultim act normativ toate litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici revin spre competentă soluționare instanței de contencios administrativ, rezultă faptul că trebuie respectate dispozițiile Legii nr. 554/2004 în ceea ce privește termenele de formulare a plângerii prealabile și de introducere a acțiunii.
Deci, era necesară formularea plângerii prealabile în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre dispoziția de mutare, respectiv data de 22.09.2006, dată la care reclamantul a predat bunurile, documentele și obiectele de inventar de la postul de poliție, neputând fi reținute justificările acestuia în ceea ce privește necomunicarea dispoziției scrise, pentru considerentele reținute anterior.
Aceasta cu atât mai mult cu cât principiul securității raporturilor juridice impune legiuitorului să prevadă termene de formulare a acțiunilor în justiție împotriva actelor administrative individuale considerate ca vătămătoare ale drepturilor și intereselor persoanelor lezate în acest fel, fiind sancționată pasivitatea celor care au acceptat timp îndelungat aceste efecte, fără să conteste actele care le generează.
Cum, îndeplinirea procedurii prealabile în termenul prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, Curtea apreciază că în mod greșit instanța de fond a soluționat acțiunea prin respingerea acestei excepții care era întemeiată, întrucât reclamantul a luat la cunoștință despre dispoziția de mutare, chiar facă nu în forma scrisă, imediat după emiterea acesteia, acceptându-i efectele, respectiv la 22.09.2006.
Luarea la cunoștință despre un act administrativ presupune ca efectele vătămătoare ale actului să se producă asupra subiectului care poate sesiza instanța de contencios administrativ, invocând interesul în promovarea acțiunii ca urmare a lezării dreptului sau interesului legitim.
Acest interes există și este justificat din primul moment al producerii efectelor vătămătoare, legiuitorul reglementând dreptul reclamantului la contestație atât în situația comunicării scrise cât și în situația luării la cunoștință, în orice modalitate, cum este situația în cauza dedusă judecății.
Avându-se în vedere considerentele de mai sus, se constată ca fiind întemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În consecință, se va modifica sentința recurată și se va respinge acțiunea reclamantului, ca urmare a admiterii acestei excepții absolute, care face de prisos analiza celorlalte motive invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Ținând seama de cele reținute în precedent cât și de dispozițiile art. 312, 316 CPC, Curtea urmează să admită recursul, să modifice sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul e formulat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUD.D, împotriva sentinței civile nr. 785 din data de 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu | JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr | JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu |
Grefier, |
Red.
Tehnored SI 07.07.2008/2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
