Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1366/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 22.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1366
Ședința Publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Barbă Ionel
JUDECĂTOR 2: Pokker Adina
JUDECĂTOR 3: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții, -, - împotriva sentinței civile nr. 546/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, Comuna și Primarul com. având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad sub nr- la data de 04.02.2009, reclamanții, și a chemat în judecată pe pârâții Comuna, Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei și au cerut obligarea pârâților la alocarea și plata drepturilor bănești reprezentând "indemnizație de dispozitiv" lunară, în cuantum de 25 % din salariul de bază, începând cu 01.04.2004, actualizată cu coeficientul ratei inflației până la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a contractului de muncă și înscrierea dreptului în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că sunt funcționari publici în cadrul Primăriei, iar drepturile salariale cerute prin acțiune au temei de drept în Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003, dat în modificarea și completarea nr.275/2002, punctul 9.2, care prevede că indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din aceste prevederi, au afirmat reclamanții, rezultă fără echivoc că beneficiar al "indemnizației de dispozitiv" este și personalul civil, alături de cadrele militare și militarii angajați pe bază de contract care beneficiau anterior de respectiva indemnizație.
Reclamanții au considerat că prin Ordinul nr.496/2003 s-a urmărit pe de o parte ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, astfel cum s-a stabilit anterior prin Legea nr.138/1999, să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar pe de altă parte, înlăturarea discrepanțelor în ce privește drepturile de natură salariale dintre personalul aflat în subordinea și/sau coordonarea ori îndrumarea, asigurându-se astfel egalitatea de natură salarială a personalului din cadrul aceleiași activități.
Au mai arătat reclamanții că dreptul la indemnizația de dispozitiv stabilită de art.13 din Legea nr.138/1999 a fost extins și la funcționarii publici din cadrul prin nr.496/28.07.2003, care la punctul 31.1 care definește noțiunea de personal civil cuprinsă în art.47 din Legea nr.138/1999, în sensul că prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din și ca urmare refuzul pârâților de le plăți acest drept salarial este neîntemeiat.
Prin întâmpinare pârâții au arătat că nu se opun admiterii acțiunii și lasă la aprecierea instanței soluționarea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 546/25.03.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților Comuna, Consiliul Local al Comunei și Primarul Comunei, pentru obligarea acestora la alocarea și plata drepturilor salariale reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu 01.01.2004 până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizată cu inflația la data plății și înscrierea sporului în carnetul de muncă.
În motivarea acestei hotărâri prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Direcției de Dezvoltare și Asistență Comunitară
Potrivit art.31 (3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Pe lângă drepturile salariale prevăzute de legile de salarizare ale funcționarilor publici, funcționarii publici beneficiază conform art.40 din nr.OG92/2004 de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, lege care se aplică potrivit art.1 personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției stabilește la art.13, pentru cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract de muncă și salariați civili, dreptul la o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, în indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază.
Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publică și siguranța națională sunt prevăzute potrivit art.51 în anexa 6 legii.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, beneficiază conform art.47 din Legea nr.138/1999 de drepturi salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de această lege.
Prin Ordinul nr.275/2002 au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.138/1999, care la pct.31 se interpretează art.47 din lege cu privire la personalul civil.
Ca urmare a înființării Ministerului Administrației și Internelor prin nr.OUG63/2003 aprobată prin Legea nr.63/2003 cu atribuții conform art.14 (1) lit.a în domeniul administrației publice și lit.b în domeniul ordinii și siguranței publice, personalul acestui minister se compune din personalul fostului Minister al Administrației Publice și al fostului Minister de Interne art.17 (1) din ordonanță.
Personalul Ministerului Administrației și Internelor se compune din funcționari publici, polițiști - funcționari publici cu statut special, cadre militare în activitate personal contractual, precum și militari, jandarmi și polițiști de frontieră angajați pe bază de contract de muncă (art.16 din ordonanța de urgență).
Conform art.17 (3) din nr.OUG63/2003, personalul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază de drepturile dobândite anterior, conform legislației, precum și în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională. Aceste modificări în structura personalului din cadrul au determinat și modificarea nr.275/2002.
Astfel, prin Ordinul nr.496/28.07.2003 pct.9.2, indemnizațiile de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.Ordinul nr.496/2003 a redefinit la pct.31.1 și noțiunea de personal civil în concordanță cu art.16 din nr.OUG63/2003, prin această noțiune înțelegându-se funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației Publice, stabilind că personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr.138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sistemul bugetar. Legea nr.138/1999 este o lege specială, care se aplică numai personalului militar, contractual și funcționarilor publici din instituțiile de apărare națională, siguranță națională sau structurile de ordine și siguranță publică din cadrul
Pentru a beneficia de indemnizația de dispozitiv prevăzută de art.13 din Legea nr.138/1999, reclamanții trebuiau să facă parte din structurile de ordine și siguranță publică din subordinea ( în prezent), numai în această situație puteau beneficia conform art.40 din nr.OG92/2004, art.47 din Legea nr.138/1999, pct.9.2 și 31.1 din nr.496/2003 și art.17 (3) din nr.OUG63/2003 de indemnizația de dispozitiv. Cum reclamanții sunt funcționari publici din structurile administrației publice, nu beneficiază de această indemnizație, astfel că pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fon a respins neîntemeiată acțiunea reclamanților, iar în temeiul art.274 Cod procedură civilă, nu a acordat acordate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanții solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiteri acțiuni astfel cum a fost formulată și precizată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică în condițiile în care aceștia apreciază că potrivit 496/28.07.2003indeminizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar același ordin stabilește la punctul 31 pct. 1 faptul că prin personal civil în sensul acestui ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Recurenții mai arată faptul că ordinul invocat a urmărit ca în categoria personalului ce beneficia de indemnizația de dispozitiv, așa cum se stabilise anterior prin Legea nr. 138/1999 să fie cuprins și personalul civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrație publice pentru a se asigura astfel calitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Conform dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 138/1999 personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin această lege cu excepția celui din domeniul administrație publice care beneficiază doar de dreptul prev. la art. 13 din Lege. Raportat la situația reclamanților se arată că toți salariați primăriilor aparțin administrație publice locale, iar în cuprinsul Ordinului 496/2003 pct. 31.1 nu se face distincție între administrația publică centrală și ce locală. Reclamanții mai invocând totodată existența unei practici judiciare numeroase în sensul celor susținute de aceștia.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Ordinul 496/2003, Legea nr. 138/1999.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv disp. art. 3041c p. instanța constată că recursul este neîntemeiat, după cum urmează:
Prin acțiunea introductivă reclamanții, -, - au solicitat obligarea pârâților Consiliul Local, Comuna și Primarul Comunei la plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25 % din salariul de bază actualizată cu rata inflației începând cu 01.01.2004 și în continuare, cu obligarea pârâtului Primarul Comunei să procedeze la consemnarea în carnetele de muncă a acestor drepturi salariale.
În mod corect prima instanță a procedat la respingerea acțiunii reținând că Ordinul nr. 496/2003 invocat de reclamanți ca și temei de drept pentru plata drepturilor salariale pretinse se adresează strict personalului militar și civil din cadrul, MI, Serviciul de Informații externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiție.
Raportat la pretenția reclamanților de plata a "indemnizației de dispozitiv" instanța retine ca prin art.13 din L 138/99 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica si siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții s-a prevăzut dreptul la plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
În aplicarea acestei legi s-a emis Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/5.06.2002 care a fost modificat și completat prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003. Este adevărat ca prin acest ordin s-a introdus punctul 9.2. care arată că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Această prevedere nu poate fi însă desprinsă din întregul conținut al celor 2 ordine anterior menționate câtă vreme prin același ordin personalul civil este definit ca fiind ansamblul funcționarilor publici și al personalului contractual din Definiția este una restrictiva si se refera numai la angajații Ministerului Administrației si Internelor si nu poate fi extinsa și la angajații din administrația publică locală. Faptul că la pct. 31.2.din ordin se prevede ca personalul civil din MAI beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prev. la art. 13 din lege nu justifica admiterea acțiunii reclamanților întrucât chiar dacă nu se face nici o distincție între administrația publică centrală și locală instanța apreciază că o asemenea distincție nici nu este necesară in cauza întrucât dispoziția de la pct. 9.2. se coroborează obligatoriu cu dispoziția de la pct. 31.1. iar prin personal civil se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor care conform art.1 din OUG 30/2007 este organ de specialitate al administrației publice centrale.
Între autoritățile publice centrale ale statului și autoritățile administrației locale nu există raporturi de subordonare și ca atare reclamanții nu pot pretinde să lei fie aplicabil Ordinul 496/2003 care în fapt este un act administrativ cu caracter individual, ce se adresează exclusiv personalului la care face referire L 138/99.
Prin OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației si Internelor se prevede la art. 13 care sunt instituțiile publice si organele de specialitate din domeniul administrației publice care se află în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.
Conform art. 2 din L 215/2001 administrația publică în unitățile administrativ teritoriale se organizează și funcționează in temeiul principiilor descentralizării și autonomiei locale, aceasta fiind una administrativă și financiară conform art. 4 al 1 din aceeași lege. Ca atare chiar dacă primarii și consiliile locale reprezintă autorități ale administrației publice prin aceasta se exercită autonomia locală conform art. 23 al.1.din L 215/2001 și chiar dacă fac parte din administrația publică, ele reprezintă autorități ale administrației publice locale cărora nu li se pot aplica prin extrapolare dispozițiile emise de o autoritate publică centrală, cum este în speța, dispoziții care pot fi aplicabile numai unităților subordonate conform art. 11 OUG 63/2003.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate instanța de recurs reține că personalul civil la care face referire Ordinul 496/2003 nu se asimilează funcționarilor publici din administrația publică locală, astfel ca în mod corect Tribunalul Arada procedat la respingerea acțiunii având ca obiect plata indemnizației de dispozitiv pretinse de reclamanți.
Referitor la susținerea recurenților potrivit căreia se impune acordarea dreptului solicitat în condițiile în care în alte cauze similare instanțele au acordat altor persoane drepturile bănești privind indemnizația de dispozitiv. Curtea constată că situația reținută de CEDO în cauza Beian contra României nu este similară cu cea din prezenta cauză pentru că în această cauză CEDO a reținut existența unei jurisprudențe naționale neunitare, iar la originea căreia se află însăși instanța supremă ( Înalta Curte de Casație și Justiție) care deși avea rolul de a unifica practica a pronunțat ea însăși soluții contradictorii în chestiunea respectivă și ca atare s-a reținut că reclamantul, la inițierea demersului judiciar, avea o "speranță legitimă" în a obține recunoașterea drepturilor pretinse ținând cont tocmai de faptul că la nivelul instanței supreme existau și soluții de admitere a unor cererii similare cu cea a reclamantului.
În speță însă în materia drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv recurenții nu au fost în măsură să indice hotărâri ale instanței supreme ce sunt contradictorii pe această chestiune pentru a conduce astfel la concluzia că se aduce atingere principiului securității juridice. Însăși CEDO a reținut în aceeași motivare faptul că divergențele de jurisprudență constituie prin natura lor o consecință inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond cu autoritate asupra competenței lor teritoriale însă, nu acest aspect a fost sancționat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ci lipsa rolului instanței supreme pentru unificarea jurisprudenței.
În aceste condiții Curtea reține că nu se poate vorbi despre o "speranță legitimă" a reclamantei în recunoașterea dreptului la plata indemnizației de dispozitiv în condițiile în care rezultă existența unei practici neunitare la nivelul instanțelor de fond cu privire la această chestiune practică neunitară ce rezultă inevitabil din interpretarea dispozițiilor legale cuprinse în ordinul I 496/2003 cu raportare la art. 13 din Legea 138/1999 iar instanța supremă nu a intervenit prin pronunțarea unui recurs în interesul legii pentru reglementarea acestor aspecte de practică.
Văzând și dispozițiile art. 312 aliniatul 1 Teza a-II-a Cod procedură civilă și apreciind totodată că nu există motive de modificare sau de casare a hotărârii recurate, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții, -, - împotriva sentinței civile nr. 546/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, Comuna și Primarul com.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Red./07.12.2009
Tehnored. /15.12.2009/2 ex.
Președinte:Barbă IonelJudecători:Barbă Ionel, Pokker Adina, Olaru Rodica
