Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 137/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.137/
Ședința publică de la 14 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Angelica Ciobotaru
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G, cu sediul în G,- împotriva deciziei civile nr.391/1.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns contestatorul Inspectoratul de Poliție al Județului G prin consilier juridic în baza delegației aflate la dosar, intimatul Corpul Național al Polițiștilor prin inspector principal prin procura judiciară aflată la dosar, intimații - intervenient în nume propriu prin inspector, lipsă fiind intimații Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a depus dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI, după care;
Întrebate fiind părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul contestatorului, solicită admiterea contestației, anularea deciziei civile nr.391/2007, a Curții de APEL GALAȚI, iar în rejudecare admiterea recursului promovat împotriva sentinței nr.1754/31.07.20076 și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Reprezentantul intimatei Corpul Național al Polițiștilor, invocă excepția inadmisibilității contestației în anulare raportate atât la temeiul de drept invocat de contestatoare cât și la maniera în care și-a motivat aceasta calea extraordinară de atac, ignorând atât trăsăturile ce țin de esența contestației în anulare, cât și conceptul de retractare al acesteia, iar în caz contrar solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală. Depune note de concluzii scrise la dosar.
Reprezentantul contestatorului, solicită respingerea excepției invocată de reprezentantul intimatei.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la ribunalul Galați, reclamanții, -, HONDA, G, G, -, -,
, C, G, -, -, E, -, -, -, G, -, -, -, C, G, reprezentați prin Corpul Național al Polițiștilor - Consiliul Teritorial Galați, prin inspector principal și intervenienții în nume propriu, -, -, G, G, II, reprezentați de Corpul Național al Polițiștilor - Consiliul Teritorial Galați, au solicitat restituirea diferenței de impozit pe venit, pentru perioada 1 iunie 2004 - 1 iunie 2007 precum și la plata dobânzii aferente.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 1754/31.07.2007 a admis acțiunea reclamanților și intervenienților în nume propriu obligând intimații la plata diferenței de impozit pe venit, la care se va calcula dobânda legală.
Prin încheierea Camerei de Consiliu din 20 septembrie 2007 Tribunalului Galați, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale din practicaua și dispozitivul sentinței menționate, în sensul că vor fi trecuți ca intervenienți în nume propriu și, Didel, HG,V, față de care a fost admisă cererea de intervenție în nume propriu, în aceleași condiții.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut că reclamanții și intervenienții în nume propriu îndeplinesc funcția de polițist în cadrul, iar potrivit art. 1 din Statutul polițistului (Legea nr.360/2002), sunt funcționari civili cu statut special,care în baza art. 11 alin. 3-6 din Legea nr.29/2000, privind sistemul de decorații în România,art. 10 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare,precum și Legea nr. 573/2004 privind sistemul onorific,au fost decorați cu semnele onorifice "Meritul militar" cl. I-III, înlocuit ulterior cu semnul onorific "În Serviciul Patriei" cl. I-III, în funcție de gradele profesionale și vechimea efectivă în muncă, de 15, 20, 25 ani în Instituția Poliției Române.
Tribunalul Galația făcut aplicațiunea art. 10 din Legea nr. 80/1995, dispunând în sensul acordării diferențelor de impozit ca urmare a distincțiilor primite, pentru perioada solicitată.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al jud. G și Inspectoratul General al Poliției Române, fiind invocate motive de nelegalitate, după cum urmează;
- un motiv de recurs comun tuturor recurenților se referă la greșita aplicare a art. 10 din Legea nr. 80/1995, dispoziții abrogate prin nr.OG73/1999, astfel s-a statuat și prin Decizia nr. 55/4 iunie 2007
În mod separat în recursul Ministerului Internelor și Reformei Administrativ se invocă faptul că, prin Legea nr.571/2004 privind Codul fiscal nu sunt prevăzute dispoziții referitoare la reducerea impozitului pe venituri aferente drepturilor de soldă/salariu ale cadrelor militare și polițiștilor, iar aceste dispoziții prevalează oricăror prevederi din alte acte normative.
Un alt motiv de recurs formulat de acest recurent, se referă la respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond motivând în mod greșit pe faptul că, nu există raporturi juridice de garanție, între cele două ministere.
În recursul Inspectoratului de Poliție al jud. G se invocă în plus și încălcarea art. 274 Cod procedură civilă întrucât, greșit instanța de fond a obligat la plata cheltuielilor de judecată care constau doar în taxa de timbru și timbru judiciar.
În recursul Inspectoratului General al Poliției Române se critică sentința și pentru că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Codului fiscal în partea sa referitoare la categoriile de persoane ce beneficiază de reducerea impozitului, în sensul nenominalizării acestei categorii socio - profesionale a polițiștilor ca beneficiari ai dreptului de reducere a impozitului pe salariu.
Se mai susține că greșit instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, prin respingerea ei, prin încălcarea art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002 și art. 21 alin. 3 din Legea nr.500/2002.
Curtea a apreciat că recursurile sunt nefondate.
În referire la motivul comun de critică în sensul constatării abrogării disp. art. 10 din Legea nr.80/1995, au fost avute în vedere, în afara argumentelor reținute de instanța de fond, că, prin art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, prevăzându-se caracterul definitiv al unei dispoziții sau act,s-a stabilit că nu este permis ca prin abrogarea unui act de abrogare ulterior, să se repună în vigoare actul normativ inițial cu excepția prevederilor din Ordonanțe ale Guvernului care, au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege, de Parlament.
În cauză, operează această excepție, în sensul că nr.OG73/1999, ca normă de abrogare a art. 10 din Legea nr.80/1995 a fost respinsă prin Legea nr. 206/19.04.2002 - publicată în nr. 275/24.04.2002.
Argumentul invocat de recurenți în sensul considerării ca abrogate a disp. art. 20 din Legea nr.80/1995 prin nr.OG 73/1999, în raport și de Decizia nr. 55/4 iunie 2007, nu poate fi reținut pe de o parte pentru că nu s-a dispus publicarea în Monitorul Oficial iar pe de altă parte, în absența publicării,folosindu-se doar sintagma "cadre militare în activitate" în cuprinsul motivării, nu se poate aprecia dacă, situația examinată a vizat și categoria polițiștilor sau a funcționarilor cu statut special.
Pentru cele expuse, critica sentinței, sub aspectul discutat a fost înlăturată.
Corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
În ipoteza dată, de admitere a acțiunii reclamanților și intervenienților, acoperirea sumelor la care a fost obligat recurentul vizează o procedură de executare.
În considerarea acestui fapt, chiar dacă prin Legea bugetului nu au fost prevăzute aceste sume obținute ca efect al unor hotărâri judecătorești, ele pot fi cuprinse și acordate ministerelor de resort pe baza datelor centralizate, la o rectificare bugetară, fără a fi necesară chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice.
În recursurile Inspectoratului General al Poliției Române și Ministerului Internelor și Reformei Administrative, sunt invocate încălcări ale codului fiscal, prin aceea că persoanele cu funcții de natura celor ale reclamanților, nu sunt nominalizate ca fiind beneficiare ale dreptului de reducere a impozitului pe venit.
Dispozițiile codului fiscal constituie dreptul comun în materie de impozite și taxe, dar dacă prin legi speciale se prevede altfel, aplicabile devin dispozițiile speciale, conform principiului generalia specialibus derogant, motiv pentru care va fi înlăturată și această critică.
Recursul Inspectoratului de Poliție al județului G, s-a referit și la greșita aplicare a art. 274 Cod procedură civilă prin obligarea la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Art. 274 Cod procedură civilă prevede fără echivoc că, partea căzută în pretenții,va fi obligată,la cerere,să plătească cheltuielile de judecată.
Reclamanții și intervenienții au solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța le-a acordat în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă, chiar dacă este vorba numai de taxele de timbru, care sunt o componentă a cheltuielilor de judecată.
Critica fiind nefondată, a fost înlăturată.
În fine, motivul de recurs invocat de Inspectoratul General al Poliției Române,privitor la susținerea lipsei calității procesuale pasive, în mod corect, instanța de fond a respins excepția invocată având în vedere art. 7 din Legea nr.298/2002 și disp. Legii nr.506/2002.
Împotriva acestei decizii în termen legal a formulat contestație în anulare Inspectoratul de Poliție al Județului G, în temeiul art.317 și urm.Cod proc.civilă.
În motivare contestatoarea a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de modificare invocate de G, respectiv obligarea la plata către fiecare reclamant a unei sume cu titlu de cheltuieli de judecată de zece ori mai mare decât în realitate și aplicarea greșită a legii de către instanța de fond.
Astfel obiectul litigiului l-a constituit interpretarea greșită a prevederilor legale privind dreptul la reducerea impozitului pe venit ca urmare a conferirii unor semne onorifice, în calitatea reclamanților de militari sau funcționari publici cu statut special.
Atât în întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, cât și în argumentarea motivelor de recurs, s-a arătat faptul că, în ceea ce privește noțiunea de abrogare, art.62 pct.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, reglementează principiul conform căruia înlăturarea unor dispoziții are întotdeauna caracter definitiv.
Astfel, potrivit art.86 teza a noua din nr.OG73/1999 " pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, se abrogă (:: prevederile art.9 lit.c referitoare la reduceri sau scutiri de impozit pe venit, și ale art.10 referitoare la reducerea impozitului pe venit din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare".
La momentul respingerii O:nr.73/2001, prin Legea nr.206/2002, dispozițiile acestei ordonanțe erau deja abrogate prin dispozițiile art.85 din nr.OG7/2001, intrată în vigoare la 01.01.2002, fiind și aceasta ulterior respinsă prin Legea nr.571/2003 privind codul fiscal.
În conformitate cu prevederile art.115 alin.7 din Constituția României, ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat, se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat, potrivit alin.3, astfel încât, respingerea prin lege a unor ordonanțe aflate în vigoare echivalează cu însăși abrogarea ordonanței.
Respingerea prin lege a unor ordonanțe deja abrogate de Guvern, nu produce aceleași efecte juridice, legea de respingere fiind adoptată tocmai în vederea aducerii la îndeplinire a principiilor constituționale.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.55/04.06.2007 dată în materia recursului în interesul legii, stabilind ca art.10 din Legea nr.80/1995 potrivit căruia cadrele militare în activitate decorate cu Ordinul Meritul Militar clasele I, II, III beneficiază de reducere impozitului pe venit cu 50%, 40%, 30 % a fost abrogat cu caracter definitiv, prin nr.OG73/1999, privind impozitul pe venit.
Ordinul Meritul Militar la care face referire Legea nr.80/1995 a fost înlocuită cu sintagma Semnul Onorific în Serviciul Armatei, potrivit art.11 pct.5 în ref.la art.10 pct.3 și 4 din Legea nr.29/2000 privind sistemul național de decorații al României.
Legea nr.573/14.12.2004 ( privind Semnul Onorific în Serviciul Patriei pentru ofițeri și funcționari publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofițeri), în art. 10, precum și Legea nr. 574/14.12.2004 ( privind Semnul Onorific în Serviciul Patriei pentru maiștrii militari, subofițeri și funcționari publici cu statut special cu grade profesionale echivalente cu gradele de maiștri militari și subofițeri), în art.10 prevede: semnul onorific în Serviciul Patriei se instituie în locul vechiului ordin Meritul Militar și al Onorific în Serviciul Armatei, în conformitate cu prevederile Legii nr.29/2000.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, raportat la prevederile art.317 și 318 Cod proc.civilă, Curtea apreciază că aceasta nu este fondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, contestatoarea are posibilitatea de a solicita îndreptarea erorii cu privire la cuantumul acestora, în temeiul art.281 Cod proc.civilă, motivul invocat neîncadrându-se astfel în dispozițiile legale invocate ca temei legal al contestației.
Nici cel de-al doilea motiv invocat de contestatoare cu privire la necercetarea de către instanța de recurs a susținerilor privind aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, nu este fondat, instanța de recurs analizând și pronunțându-se cu privire la toate motivele invocate de recurenți.
Faptul că instanța de recurs a dat o altă interpretare dispozițiilor legale incidente în speță, interpretare diferită de cea contestatoarei, nu echivalează cu nepronunțarea asupra acestui motiv de recurs, cum în mod greșit susține contestatoarea.
Curtea constată că prin cererea de față sunt reiterate aceleași motive invocate și în cererea de recurs, care au fost avute în vedere și soluționate cu această ocazie care vizează apărări pe fond și care nu mai pot face obiectul analizei în cadrul prezentei contestații.
Față de cele expuse, Curtea apreciază că cererea nu este fondată, motiv pentru care urmează să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare formulată de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în G,- împotriva deciziei civile nr.391/1.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red.DV/12.03.2008
Tehno ZE/12.03.2008
ex.2
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Angelica Ciobotaru, Dorina Vasile
