Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1374/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1374
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 18 05 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 2: Bulancea Diana
JUDECĂTOR 3: Voicu Rodica
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții, -, împotriva sentinței civile nr.283/26 01 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții reclamanți, -, personal și asistați de avocat prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/18 05 2009, lipsă fiind intimata pârâtă Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea Curții se prezintă recurenții reclamanți și se legitimează: -seria - - eliberată la 14 05 2001; - seria - - eliberată la 25 02 2009; -provizorie seria - -; - seria - nr.-.
Recurenții reclamanți, prin apărător, declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat ori probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții reclamanți, -, prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Sentința pronunțată de instanța de fond conține motive străine de natura pricinii; recurenții reclamanți sunt funcționari publici sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale, conform art.31 din Legea 188/1999.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.283/26.01.2009 Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâtului Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizînd actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții au fost funcționari publici în cadrul pîrîtei, în perioada pentru care se solicită drepturile salariale, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Potrivit potrivit art.31 (29 în numerotarea anterioară) din legea nr. 1 88/1999, astfel cum a fost modificat prin legea nr.161/2003, titlul III, art.XIII, art.21, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Nu este însă obligatoriu ca toți funcționarii publici să beneficieze de toate cele patru componente ale salariului. Pe lîngă salariul de bază, celelalte trei componente posibile ale salariului, trebuie stabilite prin reglementări speciale pentru fiecare categorie de funcționari publici. Reglementarea din art.31 din legea nr.188/1999 este doar cadrul general, salariile funcționarilor publici urmînd a fi stabilite în concret, prin acte normative distincte, ce reglementează salarizarea în domeniul bugetar și condițiile de acordare a fiecărui spor sau supliment în parte. Astfel, nu se poate susține că orice funcționar public are dreptul la sporul de vechime în muncă, deși nu ar îndeplini condițiile speciale, doar pentru faptul că acest spor este prevăzut de art.31 lit.b din legea nr.188/1999.
Nu există nici un act normativ care să prevadă cuantumul suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare sau criteriile pentru acordarea acestor beneficii.
De altfel, prin mai multe decizii - 818, 819, 820, 821/2008 ale Curții Constituționale s-a constatat că prevederile art.l, art.2 alin.3 și art.27 alin.l din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sînt neconstituționale in măsura in care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerînd că sînt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară ori cu prevederi cuprinse in alte acte normative.
Deși deciziile nu se referă la situația dedusă judecății în cauza de față, argumentele acesteia în sensul că instanțele de judecată nu au dreptul de a crea norme pe cale judiciară sunt pe deplin aplicabile. Or, prin solicitarea de acordare a unor sporuri în cuantum de 25% neprevăzute în nici un act normativ, reclamanții solicită instanței tocmai crearea de norme de drept pe cale judiciară.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamanții au declarat recurs, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, deoarece deși au solicitat acordarea suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, în baza art.31 din Legea 188/1999, în mod greșit se respinge acțiunea apreciindu-se fără argumente legale că nu ar fi obligatoriu ca tpți funcționarii publici să beneficieze de toate cele patru componente ale salariului. Este greșită reținerea privind neexercitarea reglementării prin acte normative speciale, atât timp din chiar reglementarea în discuție rezultă care sunt componentele salariului, fără a se face trimitere la vreo lege specială care să le reglementeze în mod separat. Chiar și în ceea ce privește sporul de vechime, afirmația e pentru că în Codul Muncii, se stipulează acordarea sa, Legea 188/1999 grefându-se pe acest cod care reprezintă dreptul comun în materie.
Plata suplimentelor postului și treptei de salarizare a fost suspendate până la 31.12.2006, prin OUG 92/2004, art.44. Raportat la principiul egalității consfințit de art.16 al.1 Constituție, cum acest caz de suspendare a încetat, recurenții au apreciat că sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale. Recunoașterea acordării acestor drepturi nu ar echivala cu crearea lor pe cale jurisprudențială, deoarece ele sunt prevăzute clar de Legea 188/1999.
Prin întâmpinare, de altfel, pârâta nu contestă acest drept.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Și-au întemeiat recursul pe art.3041cod pr.civ. art.31, 109 din Legea 188/1999 rep. art.38, 39, Lg.51/2003.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Curtea de Apel Bucureștis -a constatat legal sesizată și competentă material în soluționarea prezentului recurs, date fiind prev.art.3 cod pr.civ. și ale art.299 cod pr.civ. precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, formulate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conf.art.3041cod pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată:
"1) Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul ia un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
2) Funcționarii publici beneficiază de prime și de alte drepturi salariale, în condițiile legii.
3) Salarizarea funcționarilor public se face i în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă, indubitabil, că ele consacră reguli generale privind salarizarea funcționarilor publici, dintre care, în cauză, interesează regula privind compunerea salariului la care au dreptul funcționarii publici pentru activitatea desfășurată și cea referitoare la stabilirea prin lege specială a salarizării funcționarilor publici.
Întrucât, art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, pe de o parte, nu prevede valori ale elementelor care compun salariul funcționarului public, iar pe de altă parte, consacră principiul reglementării salarizării funcționarilor publici prin lege specială, concluzia esențială care se desprinde constă în aceea că acest text de lege nu stabilește în favoarea funcționarilor publici drepturi patrimoniale propriu zise, ci doar vocația de a obține un salariu compus din toate cele 4 elemente indicate de textul de lege.
Numai în măsura în care legea care reglementează salarizarea funcționarilor publici ar include în salariul la care au dreptul aceștia toate cele patru elemente indicate de art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, inclusiv modalitatea lor de calcul, s-ar putea susține întemeiat teza existenței unor drepturi patrimoniale propriu-zise, a căror încălcare i-ar îndreptăți pe funcționarii publici să solicite concursul forței coercitive a statului, prin promovarea unor acțiuni în justiție, ceea ce nu este cazul în speță,deoarece pentru perioada solicitată de recurenții reclamanți actele normative privind salarizarea funcționarilor publici nu au inclus suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în salariul la care au dreptul recurenții reclamanți din prezenta cauză.
De altfel, recurenții reclamanții nu justifică în nici un fel cum au stabilit valorile suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, indicate prin acțiune, în situația în care nu există nici un text de lege care să consacre aceste valori în privința acestor sporuri.
In condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a treptei de salarizare acordarea acestor drepturi eventuale ar presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă instanțele judecătorești nu au competența să anuleze or să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative" ,astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului în privința acordării efective a unui drept eventual prevăzut de lege, dar care, evident, în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Totodată, trebuie precizat că, întrucât art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, stabilește doar o vocație a funcționarilor publici la obținerea unui salariu compus din toate cele 4 elemente indicate (care se transformă în drept patrimonial propriu-zis, doar în momentul concretizării sale în legea salarizării funcționarilor publici), nu prezintă relevanță faptul suspendării, în parte, a acestui text de lege.
De altfel, din analiza actelor normative speciale privind salarizarea funcționarilor publici rezultă că sporurile în discuție se acordă numai în anumite situații riguros reglementate de lege, dar în care nu se află recurenții reclamanți din prezenta cauză, nefăcându-se dovezi în acest sens.
De exemplu, OUG nr.92/2004 prevede la art.13 că "funcționarul public care exercită cu caracter temporar pe o perioadă mai mare de 30 de zile, în condițiile legii, o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici sau categoriei funcționarilor publici de conducere are dreptul la salariul de bază corespunzător funcției publice exercitate temporar, astfel cum este prevăzut în statul de funcții".
Deci, funcționarul public care s-a aflat în situația reglementată de art.13, a primit (sau trebuia să primească) drepturile salariale ale funcției sale, la care s-a adăugat suplimentul postului ocupat cu caracter temporar.
exemplu, dar pentru "suplimentul treptei de salarizare", este prevăzut în art.9 (2) teza ultimă din OUG nr.92/2004, conform căruia "dacă funcționarul public are un salariu de bază mai mare decât cel prevăzut la treapta 3 de salarizare, salariul de bază de care beneficiază după promovarea în gradul profesional se stabilește potrivit treptei de salarizare imediat superioare care asigură o creștere salarială".
În acest din urmă caz, funcționarul public beneficiază de "suplimentul corespunzător treptei de salarizare" despre care face vorbire Legea nr.188/1999.
Alte situații, în care funcționarii publici au beneficiat sau beneficiază de "suplimentul postului" sau de "suplimentul treptei de salarizare", se regăsesc atât în art.6 alin.3, 4 și 6 din OG nr.2/2006 cât și art.6 alin.3 și 4 din OG nr.6/2007.
Concluzia care se desprinde este în sensul că suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt drepturi de care beneficiază toți funcționarii publici, ci drepturi care se acordă de autoritatea publică angajatoare în situația în care, în urma transferului, promovării ori a altor cazuri de modificare ale raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, acestora trebuie să li se asigure creșterea salarială prevăzută de lege.
Prin urmare, solicitarea recurenților reclamanți de obligare intimatei pârât să le plătească, sub forma unor sporuri permanente, suplimente salariale, care au fost reglementate pentru anumite situații și mai mult suplimente cuantificate de reclamanți, în sensul dorit de aceștia, este evident nelegală și netemeinică.
Pe cale de consecință, întrucât prevederile art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, republicată, reglementează doar o vocație în privința obținerii suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, vocație care se materializează în cursuri expres prevăzute de legea specială de salarizare, în care nu se încadrează recurenții reclamanți din prezenta cauză, iar sentința civilă recurată este legală și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții, -, împotriva sentinței civile nr.283/26 01 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX-a în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Gh./2 ex.
09.11.2009
Președinte:Hortolomei VictorJudecători:Hortolomei Victor, Bulancea Diana, Voicu Rodica
