Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1379/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 1379/2008
Ședința publică din 09 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 143 din 28.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații, -, -, -, -, -, - G, -, -, și intimații-pârâți PREFECTURA JUDEȚULUI M, intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - prime de vacanță.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se reține că, în data de 29.05.2008 s-a depus la dosarul cauzei o cerere din partea intimatei Prefectura Județului M prin care se solicită comunicarea unei copii după acțiune și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din proc. civ.
Curtea, în urma deliberării,respinge cererea cu privire la comunicarea unui exemplar de pe acțiune constatând că în prezentul stadiu procesual comunicarea acțiunii nu se justifică și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 143 din 28 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE în contradictoriu cu MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Chematul în garanție a fost obligat să vireze pârâtului fondurile necesare achitării sumelor solicitate cu titlu de primă de vacanță, prin sentința civilă nr. 2710 din 12 septembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, devenită irevocabilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2710 din 12 septembrie 2007, Tribunalul Maramureșa admis acțiunea unui număr de 41 de funcționari publici din cadrul Instituției Prefecturii Județului M în contradictoriu cu Prefectul Județului M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative obligând pe primul pârât să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de vacanță aferente perioadei 2001-2006 inclusiv, reactualizate în funcție de rata inflației de la scadența plății și până la achitare.
De asemenea, a fost obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să facă demersurile necesare pentru asigurarea fondurilor de la buget, necesare plăților de mai sus.
Hotărârea a devenit irevocabilă fiind menținută prin decizia civilă amintită anterior, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ.
Ținând cont de împrejurarea că pârâții sunt instituții publice finanțate de la bugetul de stat, finanțare care potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, se asigură de Ministerul Finanțelor Publice care are rolul de a răspunde pentru elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, instanța a apreciat că cererea de chemare în garanție este întemeiată și a fost admisă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N în nume propriu și pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții și alții ca fiind nefondată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta arată că, potrivit dispozițiilor art. 33 alin 2 din Legea nr. 188/1999, devenit ulterior art. 34, alin 2 fost suspendată anual prin acte normative succesive.
Cererea reclamanților de acordare a primei de concediu pe anul 2006 este neîntemeiată și din prisma prevederilor Constituției României, potrivit cărora, măsurile de protecție socială sunt stabilite prin lege și tot legiuitorul are posibilitatea de a suspenda acordarea acestor măsuri pentru o anumită durată determinate, fără ca acest eveniment legislativ să conducă la restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale ce decurg din statutul de salariat al persoanelor, drepturi expres prevăzute în Codul muncii, supus constituționalității încă de la intrarea în vigoare.
Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile 414/2005, nr. 37/2005, nr. 148/2005, nr. 278/2005 și nr. 398/2005, și a statuat că, drepturile suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în actele normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție, care nu ar mai putea fi anulate de către legiuitor.
Curtea Constituțională a susținut în mod constant teza conform căreia "beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este prima de concediu, nu constituie un drept constituțional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor. În consecință, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice, ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada pentru care le acordă".
Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice stabilește pe de o parte că nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs invocate a prevederilor art 3041Cod procedură civilă și a dispozițiilor art 20 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 ontenciosului administrativ, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999, "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Prin prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 și ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/ 2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, dispozițiile legale amintite mai sus au devenit inaplicabile, ulterior anului 2002, fiind prevăzute suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond,suspendarea exercițiului dreptuluinu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță, însă, se poate conchide că suspendarea succesivă la plata primei de vacanță nu echivalează cu înlăturarea dreptului la aceasta ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Apărările formulate pe calea excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,vizând împrejurarea că acesta nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios și astfel de raporturi nu sunt specifice dreptului muncii l de nu pot fi primite întrucât instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unor obligații extracontractuale nu numai în cadrul raporturilor contractuale, în litigiile de dreptul muncii.
Alegațiile pârâtului referitoare la lipsa calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, raportat la faptul că în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific, raportul dintre pârât și chematul în garanție nefiind unul de dreptul muncii pentru a putea fi justificată o astfel de cerere, astfel încât între Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există o obligație de garanție nu pot fi primite având în vedere că instituția chematului în garanție nu este una specifică dreptului muncii iar raporturile dintre partea care consideră că poate cădea în pretenții și partea care poate fi obligată în această ipoteză este una de drept comun.
Considerentele enunțate au relevat că prima instanță a realizat o corectă determinare a stării de fapt și a aplicat corect dispozițiile legale incidente astfel că nu se poate reține că ar fi prezent motivul de recurs prevăzut de art 304 pct 9 Cod procedură civilă și de asemenea Curtea nu a identificat alte motive de recurs de ordine publică astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M împotriva sentinței civile nr. 143 din 28.01.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
2 ex./11.06.2008
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
