Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1380/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1380/R-CONT
Ședința publică din 16 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier: -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței nr.1300 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta COMUNA - prin PRIMAR cu sediul în comuna, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei potrivit chitanței nr.-/23.11.2009 (fila 10 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 1 leu.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 09 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 30 iulie 2009, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Comuna - prin Primar, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază conform art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, sume ce vor trebui actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 1.01.2004 și până în prezent.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în calitate de funcționar public în aparatul propriu de specialitate al Primăriei, în perioada 1 ianuarie 2004 și până în prezent, trebuia să beneficieze de suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază conform art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, dispoziții care au fost suspendate până la data de 31.12.2006 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin art. 48 din OG nr. 2/2006, aprobată cu modificări de Legea nr. 417/2006.
Suspendarea drepturilor contravine dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituția României precum și prevederilor art. 38 și 39 din Legea nr. 53/2003 care dispun în mod imperativ că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, fiind garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament.
Prin sentința nr. 1300/27.10.2009, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ a respins cererea ca neîntemeiată, reținând următoarele:
Sporurile solicitate de reclamant sunt reglementate de art. 31 din Legea nr. 188/1999 însă, nu se menționează cuantumul acestora și nici ulterior prin ordonanțele de guvern emise anual, cuantumul acestora nu a fost reglementat.
În cauza dedusă judecății nu există similitudine între sporul pentru complexitatea muncii și suplimentul postului sau cel corespunzător treptei de salarizare și ca atare nefiind cuantificate de către legiuitor nu există temei legal pentru acordarea lor.
Prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu sunt incidente în cauza de față. Sporurile solicitate cât timp nu au fost cuantificate de legiuitor nu au un conținut economic concret și prin urmare nu se poate susține că reclamanții au fost privați de un drept legitim prevăzut de lege iar statul român nu ar da eficiență obligațiilor ce-i revin din tratatele la care este parte conform art. 11 din Constituția României.
Prin urmare sporurile respective nu au fost individualizate de legiuitor iar instanța nu se poate substitui acestuia pentru a le stabili cuantumul cum solicită reclamantul.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, sentința primei instanței încalcă drepturile recurentului și aduce discriminare între acesta și ceilalți angajați ai Primăriei, care își primesc suplimentele în baza un unei hotărâri judecătorești, cu acordul primarului, care a achiesat la pretențiile acestora.
Art. 14 CEDO interzice discriminarea și garantează egalitatea tuturor în fața legii. De asemenea, Constituția României, Carta UE și alte documente internaționale referitoare la drepturile omului.
Recurentul a arătat că se afla într-o poziție identică celei a restului funcționarilor din cadrul Primăriei, care primesc suplimentul de post și pe cel de treaptă, și este nelegal să fie discriminat în ce privește drepturile salariale. Recurentul a invocat și dispoz. OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Litigiul de față nu a fost inițiat de către recurentul reclamant în condițiile OG nr. 137/2000. Astfel, acesta nu a invocat în fața primei instanțe situația sa discriminată și, ca atare, în cauza nu a fost citat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În aceste condiții se realizează în recurs schimbarea cauzei juridice, fapt nepermis potrivit dispoz. art. 316 rap. la art. 294 proc.civ.
Curtea constată că prima instanță a dat o hotărâre legală și temeinică, apreciind că, atâta vreme cât suplimentele cerute de reclamant nu sunt cuantificate de lege, ele nu pot fi determinate de către instanță.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi invocat discriminarea în fața instanței de fond, OG nr. 137/2000 este aplicabilă doar prin prisma Deciziilor nr. 818-821/3.07.2008 pronunțate de Curtea Constituțională, potrivit cărora instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În fine, Curtea constată că prima instanță a interpretat corect normele juridice incidente în speță având în vedere faptul că, prin Decizia nr. 20/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a statuat că, în lipsa unei cuantificări legale, nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999. Chiar dacă decizia respectivă nu a fost publicată încă în Monitorul Oficial, ea poate fi considerată ca un argument în plus în aprecierea corectitudinii interpretării date de instanța de fond normelor legale incidente în cauză.
Pentru cele expuse, având în vedere dispoz. art. 312 alin. 1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul V, împotriva sentinței nr.1300 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta COMUNA - prin Primar, cu sediul în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 decembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
-
Red.
4ex/16.12.2009
Jud.fond: Gh.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
