Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1398/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1398
Ședința publică de la 21.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR 2: Patraș Bianca Laura
JUDECĂTOR - -
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI I împotriva sentinței civile nr. 676 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 18.02.2009 în dosarul nr.-/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - pârâtă - prin consilier juridic, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind intimata - reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 20.05.2009, din partea intimatei - reclamante, întâmpinare la recursul ce face obiectul cauzei dedusă judecății.
Curtea înmânează reprezentantului recurentei - pârâte copie de pe întâmpinarea formulată de intimata - reclamantă.
Reprezentantul recurentei - pârâte precizează că nu mai are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței civile recurate și, rejudecând cauza în fond, să se respingă acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind neîntemeiată. Depune și practică judiciară în materie.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.676/18.02.2009 pronunțată de tb9 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Protecția Mediului I, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, pe perioada 03.11.2004 - 01.02.2005, actualizate cu dobânda legală de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că cele doua sporuri de mai sus au fost introduse pentru prima data in Legea nr.188/1999 prin modificările aduse prin art.XIII al Legii nr.-, cu începere din data de 01.01.2004, fiind prevăzute in art.29, alin.l, lit.c si d ale Legii nr.- sub denumirile de "suplimentul postului" si "suplimentul gradului".
Prin art.44 din OUG nr.92/2004, începând cu data de 23.11.2004, aplicarea art.29 din Legea nr.l - a fost suspendata pana la data de 31.12.2005.
Prin art.48 din OG nr.-, aplicarea art.29, lit.c si d din Legea nr.188/1999 a fost suspendata in continuare, pana in data de 31.12.2006.
Prin Legea nr.251/2006, denumirea sporului prevăzut de art.29, alin.l, lit.d din Legea nr.l 88/1999 s-a schimbat din "suplimentul gradului" in, suplimentul corespunzător treptei de salarizare", cu începere din data de 01.01.2007.
În urma republicării din data de 29.05.2007, art.29 din Legea nr.188/1999 a devenit art.31, astfel încât in prezent cele doua drepturi salariale reglementate de acest ultim articol.
In ceea ce privește valabilitatea si aplicarea textelor legale pentru perioada 01.01.2007A, instanța constata următoarele:
Instanța constata ca art.29, lit.c si d ( respectiv art.31, lit.c si d, in formularea actuala) din Legea nr.188/1999 nu au fost abrogate niciodată, nici expres, nici tacit prin niciun act normativ intervenit pana in prezent, astfel încât acestea au fost in vigoare pe toata perioada 23.11.2004-zi si sunt in vigoare si in prezent.
Instanța constata, de asemenea, ca ulterior datei de 31.12.2006, aplicarea textelor legale de mai sus nu a mai fost suspendata prin nici un act normativ, astfel încât, cel puțin de la aceasta data, drepturile salariale prevăzute de cele doua texte trebuiau plătite reclamantei, nemaiexistând nici o cauza de amânare a exercițiului drepturilor.
Rezulta deci ca dreptul la acțiune pentru calculul*i plata drepturilor de mai sus s-a născut la data de 01.01.2007, când a încetat orice cauza de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, rezulta deci ca se impune a se considera ca dispozițiile OG nr.92/2004 si OG nr.2/2006 au întrerupt cursul prescripției dreptului la acțiune pentru beneficiarii prevederii legale sus-menționate, a cărei punere in aplicare a fost suspendata sau amânata prin acte normative temporare, emise datorita unor condiții financiare deosebite.
Rezulta deci, ca paratei ii revine obligația sa plătească reclamantei drepturile salariale de mai sus.
In ceea ce privește cuantumul acestor drepturi, instanța constata ca legiuitorul nu a prevăzut criteriile de determinare nici in legea-cadru a funcționarilor publici, respectiv Legea nr. 188/1999, nici in legale anuale de stabilire a sistemului de salarizare a funcționarilor publici si nici măcar in cuprinsul unor acte normative cu caracter inferior, cum ar fi de exemplu, hotărârile de guvern.
Instanța constata ca nestabilirea unor criterii concrete de determinarea a cuantumului drepturilor salariale ii este imputabila exclusiv Statului R, omisiunea acestuia echivalând cu o lipsire de conținut a drepturilor de creanța ale reclamantei, fiind încălcat astfel atât caracterul de stat de drept prevăzut de art.1, alin.3 din Constituția României - prin ignorarea de către Statul Rap ropriilor reglementari, cat si dreptul la proprietate al reclamantelor ocrotit atât de art.44 din Constituție, cat si de art.l din Protocolul adițional nr.l la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In ceea ce privește acest cuantum, la stabilirea lui instanța va avea in vedere faptul ca drepturile salariale solicitate reprezenta sporuri, astfel încât ele urmează a fi calculate in funcție de elementul salarial principal, respectiv salariul de baza, si ținând seama si de cuantumul celorlalte sporuri reglementate de legislația salariala a funcționarilor publici.
De asemenea, instanța va tine seama si de faptul ca cele doua sporuri sunt permanente, au caracter de continuitate si ca trebuie stabilite in funcție de doua variabile, respectiv postul ocupat si treapta de salarizare, astfel încât ele sunt susceptibile de a creste in timp pe măsura avansării profesionale a funcționarilor, trebuind orientate spre cuantumul maxim pentru a acoperi astfel și eventualele creșteri de care reclamantul ar fi putut să beneficieze până în prezent.
Astfel, potrivit art.11 din OG nr.6/2007, funcționarii publici beneficiază de un spor de vechime în muncă de până la 25% din salariul de bază.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta invocând în drept disp. art.304 pct.4 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond a depășit puterea ce îi este dată prin lege. În condițiile în care modalitatea de calcul a celor două suplimente nu este reglementată în niciun act normativ în vigoare, acesta fiind prev. doar în cadrul proiectului de lege privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, acordarea acestor drepturi presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat.
Au fost invocate și disp. Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate și a disp, art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
reclamanții nu sunt îndreptățiți să obțină plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Astfel, pentru a fi posibilă acordarea acestora, este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea (calcularea) acestora, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici.
Or, pentru cuantificarea celor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, atribuții ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a celor două suplimente, este vorba despre un drept virtual, iar acordarea acestor drepturi ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
Totodată, se constată că prin admiterea unor asemenea acțiuni în situația în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, se ajunge la pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
Curtea are în vedere și faptul că în ședința plenului judecătorilor a din data de 06.04.2009 a fost adoptată soluția de principiu pentru unificarea practicii conform căreia este neîntemeiată solicitarea funcționarilor publici de a li se plăti, retroactiv și pentru viitor, drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prev. de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, republicată, fiecare în cuantum de 25% din salariul de bază.
În aceste condiții se constată incidența motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal, astfel încât în baza art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI I împotriva sentinței civile nr. 676 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 18.02.2009 în dosarul nr.-/3/CA/2008, în contradictoriu cu reclamanta.
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.
Gh./2 ex.
05.06.2009
Președinte:Canacheu Claudia MarcelaJudecători:Canacheu Claudia Marcela, Patraș Bianca Laura
