Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1399/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1399/2008
Ședința publică de la 11 iunie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către chematul în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S în numele MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 336 din 15 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu reclamantul și pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari prima de concediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă, recursul este declarat înăuntrul termenului legal prevăzut de lege.
La data de 26 mai 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, la data de 28 mai 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea Inspectoratului de Poliție Județean S, iar la data de 10 iunie 2008 s-au înregistrat concluzii scrise din partea reclamantului.
Curtea, având în vederea obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și o reține spre pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 336, pronunțată la data de 15.02.2008, în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj,s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN C, chemat în garanție fiind MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și în consecință: s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a și S, iar pârâții au fost obligați să acorde reclamantului drepturile bănești reprezentând contravaloarea primelor de concediu pentru perioada 2004-2006, actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul este angajat al pârâtului INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, iar potrivit prevederilor art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 beneficiază de primele de vacanță aferente perioadelor amintite chiar dacă acordarea acestora a fost suspendată succesiv. Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative care au dispus suspendarea.
Totodată, prima instanță a mai reținut că aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului ori la prelungirea termenului de punere în aplicare, neabrogând acest drept pentru perioada 2004 - 2006.
Cât privește excepția calității procesuale pasive invocate de S și, instanța de fond a apreciat că acestea au calitate procesuală întrucât, pe de o parte, este vorba despre angajatorul reclamantului, iar, pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 500/2002 și nr.HG 208/2005, chematul în garanție este responsabil cu întocmirea propunerilor de buget anuale și repartizarea bugetului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin S, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului și a cererii de chemare în garanție a
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâții la plata primei de concediu, egale cu salariul de baza din luna anterioara plecării în concediu, cuvenite pe anii 2004, 2005, 2006 actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectiva a plății.
Pe cale de excepție, s-a reiterat lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finantelor, întrucât acesta nu participă nemijlocit la raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului d e procedură civilă, iar instituția juridică a chemării în garanție nu este aplicabilă în cazul litigiilor de muncă, cu atât mai mult cu cât între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administratiei și Internelor nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu a corectat periodic drepturile reclamantului nu îi conferă acestuia nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă.
În susținerea recursului au fost invocate și disp. Legii nr. 500/2002, ale HG nr. 386/2007 și prev. nr.OUG 146/2007, relevându-se faptul că, ca ordonator principal de credite, este singura parte obligată în raportul juridic dedus judecătii și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate în acțiunea din prezentul dosar, motiv pentru care cererea sa de chemare în garanție nu are nici un temei legal.
De asemenea, a fost criticată sentința tribunalului și prin prisma modului cum a fost soluționată cererea reclamantului, întrucât drepturile ce fac obiectul judecății nu se cuvin acestuia, acțiunea fiind lipsită de interes raportat la prevederile exprese ale OUG nr. 146/2007.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
În privința excepției lipsei calității procesuale a recurentului, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat în mod corect disp. art. 60 - 63.pr.civ. întrucât nici un text legal nu interzice în mod expres această procedură în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor publici.
Pe de altă parte, aplicabile în speță sunt prev. art. 3 alin. 1 lit. A pct. 2 din nr.HG 387/2007, art. 4 alin. 1 și 2 art. 15 alin. 1 și 3 din Legea nr. 500/2002, precum și art. 2 și 3 din nr.OG 22/2002, care vin în sprijinul susținerilor reclamantului, întrucât rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a coordona acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite, precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Din această perspectivă, nu are nici o importanță faptul că bugetul pe anul 2008 fost deja adoptat, întrucât rolul recurentei este și acela de a pregăti proiectele legilor de rectificare bugetară, pe baza solicitărilor ordonatorilor de credite.
Întrucât sentința pronunțată este opozabilă atât Ministerului Internelor și Reformei Administrative cât și Ministerului Economiei și Finanțelor, fiecare dintre cele două instituții va aduce la îndeplinire, în limita competențelor proprii, prevederile invocate în susținerea recursului pentru a da posibilitatea reclamanților să încaseze efectiv sumele acordate prin sentința atacată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului în susținerea demersului judiciar, Curtea apreciază că și aceasta este nefondată, întrucât dreptul la prima de concediu este unul care nu poate fi negat, iar în consecință el trebuie respectat de către pârâți și recurent, care trebuie să ia toate măsurile legale pentru a fi respectat.
Astfel, instanța achiesează la susținerea conform căreia, deși se recunoaște aplicabilitatea textelor legale care au suspendat acordarea dreptului la prima de concediu, respectiv art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, prin această suspendare succesivă în ceea ce privește acordarea primei de vacanță, dreptul în sine nu a fost restrâns ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
Or, în conformitate cu disp. art. 41 și 53 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii care presupune și concediul de odihnă plătit, iar restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, neputând aduce atingere existenței înseși a dreptului.
În consecință, fiind vorba despre un drept câștigat, derivat dintr-un raport de serviciu, el nu putea fi anulat prin actele normative invocate de către pârâtă, reclamantul fiind polițist și, în consecință, pe deplin îndreptățit să se prevaleze de disp. art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că actele normative privind aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat au o aplicare strict determinată în timp, respectiv un an calendaristic, iar în consecință, este fără interdicții acordarea și plata ulterioară a drepturilor solicitate.
De altfel, această chestiune a fost tranșată de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. XII/2007 a stabilit, în baza prev. art. 329.pr.civ. că prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază, din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu se cuvine polițiștilor pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin disp. art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003.
Raportat la aceste considerente, nu poate fi negată posibilitatea reclamantului de a se adresa instanțelor de judecată pentru recunoașterea acestui drept, în caz contrar fiindu-i încălcat dreptul de acces la justiție consacrat de art. 21 alin.2 din Constituția României.
De altfel, această posibilitate, de a sesiza instanțele judecătorești chiar în condițiile adoptării OUG nr. 146/2007, a fost avută în vedere la momentul elaborării acestui act normativ, relevante fiind în acest sens, prev. art. 2 alin. 3.
Din cuprinsul acestui text rezultă și interesul actual și legitim al reclamantului pentru promovarea acțiunii, raportat la modalitățile de plată stabilite în situația existenței unei hotărâri judecătorești.
În consecință, aplicând prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, prin S împotriva sentinței civile nr. 336 din data de 15 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex/19.06.2008
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
