Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 140/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 140/CA
Ședința publică de la 07 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier:- -
S-a luat spre examinare acțiunea introdusă de reclamanta în contradictor cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Autoritatea Națională a Vămilor.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, constatând pricina în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.9062/99 din 21 decembrie 2007, reclamanta a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru a fi obligați la calcularea și plata sumelor reprezentând prima de concediu, pentru anii 2001 - 2006, actualizată cu indicele de inflație și respectiv la alocarea fondurilor necesare plății sumelor solicitate, motivat de neacordarea dreptului consacrat de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa de interes a reclamantei precum și lipsa calității sale procesuale pasive, apreciind că acordarea drepturilor bănești născute dintr-un raport de serviciu reprezintă o obligație a angajatorului.
Pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, a precizat că recunoaște pretențiile reclamantei, în limitele prevăzute de Legea nr. 188/1999.
Prin sentința nr.416/CA din 20 martie 2008, Tribunalul Iași și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de APEL IAȘI, raportat la dispozițiile art.3 punctul 1 Cod procedură civilă, unde pricina a fost înregistrată sub nr-.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că, prin decizia nr.2647 din 1 noiembrie 2000, emisă de directorul general al Direcției Generale a Vămilor, a fost numită în funcția publică de referent, în cadrul Direcției Regionale Vamale I și că, întrucât nu i s-a acordat dreptul prevăzut de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, aceasta a promovat prezenta acțiune, în procedura consacrată de Legea nr.554/2004.
Curtea, considerându-se legal investită cu soluționarea acțiunii de față, având în vedere statutul de instituții publice centrale a celor chemați în judecată, constată următoarele:
Este necontestat faptul că reclamanta are statut de funcționar public, că regimul său juridic este guvernat de prevederile nr.OUG10/2004 și ale Legii nr.188/1999 și că, din motive mai presus de voința celor chemați în judecată, acesteia nu i s-a acordat dreptul prevăzut de art.34 alin.2, respectiv de art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, republicată, care stabilește că funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Este de asemenea necontestat faptul că reclamanta se află în raporturi de serviciu, directe, cu Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, că această structură descentralizată a Autorității Naționale a Vămilor are conducere proprie și calitatea de ordonator terțiar de credite și că tot ei îi revine obligația de a calcula și plăti drepturile salariale cuvenite personalului ce-și desfășoară activitatea în cadrul Direcției Regionale
Nici Autoritatea Națională a Vămilor și nici Ministerul Economiei și Finanțelor nu întocmesc acte financiar - contabile și nu efectuează plăți directe către funcționarii publici din sistem, indiferent de natura acestora, ci doar asigură creditarea ordonatorului terțiar de credite, cu sume necesare acoperirii cheltuielilor cu personalul angajat, în limitele și conform destinațiilor stabilite prin legea de aprobare a bugetului de stat.
Nefiind implicați în raportul privind calcularea și plata drepturilor bănești cuvenite personalului din sistem, pârâții nu au a răspunde, în mod direct și nemijlocit, față de funcționarul public, ce reclamă neacordarea dreptului prevăzut de art.35 alin.3 din Legea nr.188/1999, republicată, reclamanta nefăcând distincția necesară între chestiunea finanțării cheltuielilor de personal și chestiunea executării drepturilor și obligațiilor născute din raportul de serviciu.
Cum raportul de serviciu privește, în partea referitoare la plata drepturilor salariale, doar pe reclamantă, pe de o parte, și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, pe de altă parte, nu există temei de drept pentru a se obliga pârâta Autoritatea Națională a Vămilor să calculeze și să plătească reclamantei prima de concediu solicitată, faptul numirii nepresupunând și o responsabilitate directă, față de persoana numită într-o funcție publică, în ceea ce privește plata drepturilor salariale recunoscute prin lege, atâta timp cât finanțarea cheltuielilor de personal se face prin intermediul structurilor descentralizate, considerente pentru care acțiunea intentată de reclamantă pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor urmează a fost respinsă.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că între reclamantă și acest pârât nu există nici un raport juridic, neinteresând faptul că aceasta își desfășoară activitatea în cadrul unei structuri administrative ce este parte a instituției centrale menționate, că potrivit Legii nr. 500/2002 pârâtul nu are un drept de dispoziție asupra veniturilor și cheltuielilor bugetare și că nici o dispoziție legală nu recunoaște vreunei persoane fizice sau juridice dreptul de a se implica în procesul elaborării și executării bugetului de stat, drept pentru care Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și va respinge acțiunea ce i s-a intentat pentru acest temei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția lipsei competenței materiale a Curții de APEL IAȘI de a soluționa acțiunea promovată de reclamanta.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Respinge acțiunea introdusă de reclamanta, domiciliată în I, Str. -. - nr.54, -.4,.17, în contradictor cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, având sediul în B,-, sector 5.
Respinge acțiunea introdusă de reclamanta în contradictor cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, având sediul în B,-, sector 1.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2008.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
5 ex./15.07.2008.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
