Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 140/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 140/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - --- - președinte secție
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, A, ovici, și de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 780/CA din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 20 februarie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 780/CA/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile solicitate de reclamanți corespunzătoare perioadei 1.01.2004 - 22.10.2005, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
S-a admis în parte acțiunea formulata de reclamanții, A, ovici, în contradictoriu cu parata Direcția Generală a Finanțelor Publice B și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților, A, ovici, sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 23.10.2005 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații efective.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 7.04.2006 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plații efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților și sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 15.03.2006 și până la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 20.03.2006 până la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.11.2005 pana la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plații efective.
De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 10.03.2006 pana la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului pana la data plății efective.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 9.01.2007 până la data pronunțării hotărârii, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să plătească următorilor reclamanți sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective, pentru perioadele indicate mai jos, corespunzătoare perioadei lucrate în cadrul pârâtei în calitate de funcționari publici:
- ristoloveanu - 23.10.2005 - noiembrie 2005.
- irloiu - 18.08.2008 - septembrie 2008.
- - 23.10.2005 - aprilie 2006.
- - 23.10.2005 - iulie 2006.
- elma - 23.10.2005 - septembrie 2008.
- - 23.10.2005 - septembrie 2007.
A fost obligată pârâta să plătească dobânda legala la sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare calculata de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Pârâta a fost obligată să întreprindă demersurile legale în vederea asigurării fondurilor de natură salarială care să aibă ca destinație plata sumelor de bani de mai sus.
Au fost respinse pretențiile reclamanților pentru perioada 1.01.2004 - 22.10.2005, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
A fost respinsă cererea de anulare a adresei nr. 5453/22.10.2008 emisă de pârâta, pretențiile vizând acordarea suplimentului postului și a celui corespunzător treptei de salarizare și pentru viitor, până la încetarea raporturilor de serviciu, restul pretențiilor formulate de reclamanții, si, pretențiile referitoare la aplicarea procentului de 25% atât pentru suplimentul postului cât și pentru cel corespunzător treptei de salarizare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâta, excepții dirimante și absolute, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 Cod Procedură Civilă, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată, întrucât dispozițiile art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 nu sunt aplicabile în speța de față, atâta vreme cât dispozițiile legale prevăzute de acest text de lege privesc contestații în legătură cu stabilirea sporurilor. Or sporurile solicitate prin prezenta acțiune nu numai că nu au fost stabilite de pârâta, ci nu au fost acordate deloc.
Având în vedere aceste considerente, in temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Examinând excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța de fond a constatat ca reclamanții solicită acordarea unor drepturi salariale începând cu data de 1.01.2004.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/10.04.1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Conform art.3 din același act normativ, termenul prescripției este de 3 ani.
In consecință, instanța de fond a constatat că a intervenit prescripția cu privire la drepturile bănești aferente perioadei 1.01.2004 - 22.10.2005, întrucât acțiunea a fost promovată la data de 23.10.2008.
Ca urmare, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei 1.01.2004 - 22.10.2005 este întemeiată și a fost admisă, cu consecința respingerii pretențiilor reclamanților aferente perioadei respective.
Așa cum reiese din adeverința nr. 6526/21.11.2008 din dosar, reclamanții, și sunt angajați pe perioada determinată și nu au calitatea de funcționari publici.
Față de aceasta împrejurare, instanța de fond invocat și a pus în discuția contradictorie a părților la termenul de judecata din 25.11.2008 necompetența funcțională a secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov.
Față de acest incident procedural, instanța de fond a reținut că secția de contencios administrativ si fiscal are competența de a judeca doar litigiile care privesc drepturile salariale ale funcționarilor publici. Întrucât reclamanții arătați mai sus nu au această calitate, rezultă că secția competentă să soluționeze cererea formulată de aceștia este secția civila în complet specializat de litigii de muncă.
In consecință, în temeiul art.165 Cod procedură civilă, instanța de fond a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de acești reclamanți și trimiterea acesteia secției civile pentru soluționarea legală a acestei cauze de un complet de litigii de muncă.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că restul reclamanților sunt funcționari publici în cadrul Direcția Generală a Finanțelor Publice B, aspect necontestat de pârâtă, și care rezultă din adeverința nr.5626/21.11.2008 depusa la dosar.
Din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că numai reclamanții, A, ovici, au avut calitatea de funcționari publici pe toată perioada cuprinsă între data de 23.10.2005 și până în prezent.
Reclamanta dith a dobândit calitatea de funcționar public la data de 7.04.2006, astfel că poate solicita sporurile salariale indicate în acțiune doar de la data indicată mai sus.
Reclamanții și au dobândit calitatea de funcționar public la data de 15.03.2006, putând pretinde drepturi salariale doar pentru perioada lucrată.
In aceeași situație este și reclamantul ucelea, cu mențiunea că acesta a dobândit calitatea de funcționar public începând cu data de 20.03.2006 și astfel este îndreptățit să beneficieze de toate drepturile salariale corespunzătoare pentru perioada de timp cuprinsă între data angajării și până în prezent.
Reclamantul a dobândit calitatea de funcționar public la data de 1.11.2005, iar pretențiile sale pot privi doar drepturile bănești începând cu această dată.
Reclamantul arnita a dobândit calitatea de funcționar public din 10.03.2006, astfel încât nu poate pretinde drepturi salariale corespunzătoare funcției ocupate decât de la această dată.
Reclamanta otarla a dobândit calitatea de funcționar public la data de 9.01.2007, astfel ca poate solicita sporurile salariale indicate în acțiune doar de la data indicată mai sus.
reclamanți au avut calitatea de funcționari publici doar până la o anumită dată, astfel încât au dreptul la sporurile respective doar pentru perioada lucrată:
- ristoloveanu - 23.10.2005 - noiembrie 2005.
- irloiu - 18.08.2008 - septembrie 2008.
- - 23.10.2005 - aprilie 2006.
- - 23.10.2005 - iulie 2006.
- elma - 23.10.2005 - septembrie 2008.
- - 23.10.2005 - septembrie 2007.
Reclamanții au formulat anterior promovării prezentei acțiuni o cerere adresata pârâtei și intitulată,plângere prealabilă", prin care au solicitat aprobarea acordării plății sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pârâta a răspuns acestei solicitări prin emiterea adresei nr. 5453/22.10.2008, a cărei anulare se cere prin primul petit al acțiunii. Prin adresa respectivă se aduce la cunoștința reclamanților că aplicarea în practică a prevederilor art.31 lit. c și d din Legea nr.188/1999 nu poate fi realizată motivat de considerentul că fondul de salarii alocat instituției nu permite plata acestor drepturi.
Reclamanții nu au indicat motivele de fapt și de drept pentru care au solicitat anularea acestui act. Analizând legalitatea acestui act, instanța de fond a constatat că acesta nu a fost emis cu nerespectarea vreunei dispoziții legale, iar emiterea sa nu a produs nici un prejudiciu reclamanților și de asemenea, nu produce efecte juridice asupra acestora.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a respins capătul de cerere vizând anularea adresei nr. 5453/22.10.2008.
Legea nr. 188/1999, inițial prin art. 29 al. 1 lit. c și și apoi prin art. 31, instituit dreptul funcționarilor publici la un salariu compus, în afară de salariul de bază și sporul de vechime, și din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Dispozițiile art. 29 și apoi 31 al. 1 lit. c,d din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate succesiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 - art. 44 pentru anul 2005 și Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006 pentru anul 2006.
Deși prin efectul actelor normative arătate mai sus, exercițiul dreptului de a încasa cele două sporuri, prevăzut de prevederile art.29 al. 1 lit. c și d (devenit 31) din Legea nr.188/1999 republicată, a fost suspendat până la sfârșitul anului 2006, totuși această împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogativelor sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului.
Dreptul continuă să existe până la momentul adoptării unei dispoziții legale exprese contrare, deoarece, în materia dreptului muncii, este pe deplin aplicabil principiul derivând din "teoria drepturilor câștigate", astfel încât nu poate fi acceptată ipoteza unei abrogări implicite a unei prevederi legale care a instituit un drept. Cum raportul de serviciu al funcționarului public este similar unui raport de muncă în ceea ce privește drepturile legale, acest principiu este pe deplin aplicabil și în situația funcționarilor publici.
Ca atare, orice restrângere adusă acestui drept, categorie în care intră și suspendarea, poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție (fostul art. 49 ). Or, nici una dintre legile prin care s-a suspendat exercitarea dreptului nu întrunește cerințele impuse de textul legii fundamentale, nefiind adoptate pentru apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor sau pentru desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav. Prevederile legale prin care s-a suspendat acordarea primei celor două sporuri în perioada 2005 și 2006 au avut caracter temporar, iar în prezent nu mai sunt în vigoare, astfel încât nu mai pot forma obiectul controlului de neconstituționalitate, conform Legii nr. 47/1992, republicată.
Instanța de fond, analizând textele în discuție, în aplicarea principiului prevăzut de art. 3 Cod civil, a apreciat că dispozițiile privind suspendarea nu au produs nici un efect sub aspectul existenței dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei, și deci, nu au avut drept consecință suprimarea acestuia în materialitatea sa pentru perioada în care au fost în ființă. Această suspendare nu poate echivala cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Deși nu se poate nega dreptul legiuitorului de a suspenda aplicarea anumitor dispoziții legale, acest drept trebuie exercitat cu respectarea cerințelor impuse de art. 56 și 64 din Legea nr. 24/2000.
Așa fiind și cum, în raport cu principiul activității legii civile, ce decurge din art. 15 din Constituție și din art. 1 din Codul civil, dispozițiile art. 29 al. 1 și ulterior 31 al. 1 din Legea nr. 188/1999 fiind în vigoare în toată această perioadă, rezultă că dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei acordate funcționarilor publici prin acest text a existat în perioada anilor 2005-2006, fiind în ființă în întreaga perioadă menționată și, fiind conforme cu principiile înscrise în art. 38 alin. (2) din Constituția anterioară, art. 41 alin. (2) din Constituția revizuită în 2003, nu s-a constatat că ar fi neconstituționale.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anii 2005 - 2006.
Suspendarea acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară, pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
Ca urmare, ordonatorilor principali de credite și, după caz, ordonatorilor de credite de inferior le revine obligația să plătească funcționarilor publici, pentru anii 2005-2006, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei cuvenite acestora în conformitate cu art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea fiind admisă în parte.
Pârâta a fost obligată la plata sumelor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei actualizate cu indicele de inflație având în vedere faptul că în materia raporturilor de serviciu, similar raporturilor de muncă, se prezumă punerea în întârziere a angajatorului, odată cu data nașterii dreptului, sarcina probei revenindu-i acestuia raportat la data nașterii prejudiciului. Actualizarea cu rata inflației reprezintă valoarea actuală a sumei datorate în trecut, ca urmare a scăderii valorii reale a acesteia și are ca temei legal dispozițiile art.1082 si 1084 Cod civil.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor datorate de aceștia, cerere care este fondată, și a fost obligată pârâta în acest sens, având în vedere dispozițiile art. 1084 Cod Civil, dobânda legală fiind de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamanți ca urmare a neacordării celor două suplimente.
Este nefondat petitul reclamanților referitor la acordarea celor două suplimente și pentru viitor având în vedere că această creanță nu îndeplinește, cumulativ, cele trei condiții, respectiv de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Reclamanții au solicitat și acordarea procentului de 25% pentru cele două suplimente salariale, fără să indice temeiul de drept al acestei solicitări. Întrucât Legea nr. 188/1999 în art. 31 alin.1 lit. c si nu prevede acest procent, iar nici un alt act normativ nu conține prevederi cu privire la cuantumul respectiv, instanța de fond a respins această solicitare.
In consecință, instanța de fond a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților sumele de bani reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, corespunzător perioadei de timp de când care au dobândit calitatea de funcționari publici sau până la data la care au încetat raporturile de muncă, pârâta fiind obligată și la întreprinderea demersurilor legale în vederea asigurării fondurilor de natură salarială care să aibă ca destinație plata sumelor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, reclamanții, A, ovici, și pârâta DGFP
Recurenții, A, ovici, au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în privința cuantumului celor două sporuri și respingerii excepției prescripției extinctive.
În motivare recurenții au arătat că în forma actuală sentința nu poate fi pusă niciodată în executare, deoarece creanța stabilită prin hotărârea judecătorească nu este lichidă, având în vedere ca instanța de fond nu a stabilit cuantumul sporurilor.
Instanța de fond, în concordanță cu Deciziile nr. XXIII / 2005, nr. XII / 2007 și nr. LXXVII / 2007 ale Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, a arătat că "pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligate lipsita de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de ori ce valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situați juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege."
așa a stabilit și instanța supremă prin cele trei decizii pronunțate în interesul legii. Numai că instanța supremă, spre deosebire de Tribunalul Brașov, a dus raționamentul până la capăt și a stabilit și cuantumul primei de concediu; altfel hotărârile judecătorești n-ar fi putut să fie puse in executare, iar dreptul la prima de concediu ar fi devenit un nudum jus.
Referitor la excepția prescripției extinctive recurenții au arătat că în conformitate cu art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167 / 1958, având în vedere ca exercițiul dreptului a fost suspendat legal prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92 / 2004 și prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006, termenul de prescripție extinctivă începe să curgă la data expirării termenului legal de suspendare, respectiv începe la data de 01.01.2007.
După cum arata și instanța de fond, " aceasta împrejurare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării prerogative/or sale în intervalul de timp pentru care s-a suspendat exercițiul dreptului."
Or, cât timp există imposibilitatea exercitării unui drept, prescripția extinctivă nu curge. Prin urmare, prescripția nu s-a împlinit.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivare recurenta a arătat că ctul normativ care reglementează în prezent salarizarea funcționarilor publici este Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, iar nu Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, ordonanța care nu prevede acordarea suplimentelor solicitate de reclamanți.
Este de evidențiat aspectul potrivit căruia drepturile salariale ce se acordă oricăror persoane care desfășoară activitate remunerată se stabilesc și se acordă în conformitate cu dispozițiile imperative ale legii, numai legiuitorul având posibilitatea să stabilească ce anume sporuri sau suplimente se adaugă anumitor categorii de salariați. Acordarea pe cale judecătorească a unui drept trebuie făcută în temeiul unei norme de drept, fără înfrângerea legiuitorului și încălcarea separației puterilor in stat.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea 188/1999 pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
In completarea acestuia, legiuitorul a stabilit. la art. 31 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ca "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Din interpretarea cumulativă a acestor două texte normative, rezultă că. cele două componente solicitate de funcționarii publici, urmează să fie reglementate prin Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
In condițiile în care această lege nu a fost adoptată până acum de câtre legiuitor, funcționarilor publici le sunt aplicabile, în acest moment, prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările ulterioare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, actul normativ "reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare -".
Este evident faptul că Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 este un act administrativ distinct de legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, la care face trimitere în cuprinsul art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, prin care a fost reglementat un sistem de salarizare distinct (provizoriu), fapt pentru care funcționarii publici nu pot solicita, în limitele normative ale Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute la art. 31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea 188/1999.
Prin urmare, interpretarea corectă este cea potrivit căreia suplimentele salariale, prevăzute la art. 31 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 puteau fi acordate numai sub condiția apariției Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
Dispozițiile celor două articole din Legea nr. 188/ 1999 au fost suspendate succesiv prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, art. 44 pentru anul 2005 si Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/ 2006 pentru anul 2006.
Prin considerentele sale instanța de judecată a apreciat că, aplicându-se teoria drepturilor câștigate în baza raporturilor de muncă și operand suspendările, dreptul subiectiv material subzista și trebuie acordat funcționarilor publici reclamanți în cauză.
Prin interpretarea instanței de judecată dispozițiile privind suspendarea nu puteau produce niciun efect sub aspectul existentei dreptului la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, neavând consecința suprimarea acestuia in materialitatea sa.
Potrivit teoriei dreptului, si in special in materie de drepturi salariale ce se pot acorda oricărei persoane ce desfășoară activități remunerate, aceste drepturi se stabilesc si se acorda potrivit prevederilor legale si numai legiuitorul are atribuțiuni de a stabili ce anume drepturi se acorda anumitor categorii de salariați.
De asemenea, este criticabilă sentința recurată și din prisma faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cuantumul procentului care a fost admis cu titlu de suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, deși intimații reclamanți solicitaseră prin acțiunea introductiva acordarea celor doua suplimente in cuantum de 25% fiecare. Având în vedere faptul că prevederile legale care privesc salarizarea funcționarilor publici nu stabilesc cuantumul celor doua procente instanța ar fi trebuit să se pronunțe și cu privire la cuantumul sporurilor acordate.
Instanța de fond în mod eronat a acordat reclamanților pe lângă obligația de plată principală și aceste obligații de plată accesorii care nu se justifică din punct de vedere al prevederilor legale în vigoare, întrucât în cauză nu se poate stabili în sarcina Direcția Generală a Finanțelor Publice B, o culpă în neacordarea acestor drepturi bănești către reclamanți.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de recurenții reclamanți este întemeiat în parte, iar recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice B este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, deoarece prevederile legale care reglementează aceste sporuri ( art.29 alin.1 lit. c și d, ulterior art.31 alin.1 din Legea nr.188/1999) au fost doar suspendate succesiv, iar nu abrogate.
Or, odată cu încetarea motivelor de suspendare a acordării acestor sporuri, titularii acestor drepturi salariale, recurenții reclamanți în cauză, sunt îndreptățiți să solicită și să obțină executarea prestației acestora de la debitorul obligației, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instituție publică cu care reclamanții au raporturi de serviciu.
Aceste drepturi au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 și Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, însă nu au fost abrogate expres sau implicit.
Aceste suplimente sunt, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, motiv pentru care se impune acordarea acestora odată cu încetarea motivelor care au dus la suspendarea acestora.
Susținerile recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice B potrivit cărora aceste drepturi puteau fi acordate numai în situația în care se adoptă legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, sunt neîntemeiate atâta timp cât dispozițiile art. 31 alin. c și d din Legea nr. 188/1999, prevederi legale care instituie aceste sporuri ca și elemente componente ale salariului funcționarilor publici nu prevăd o asemenea condiționare. Or, o adăugare la lege este inadmisibilă.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea constată că art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, republicată nu prevăd un cuantum de 25% sau o grilă de stabilire a acestui procent, motiv pentru care în mod corect instanța de fond nu a indicat un asemenea cuantum, în caz contrar s-ar fi substituit legiuitorului, ceea ce contravine principiului separației puterilor în stat.
În mod eronat însă instanța de fond a respins pretențiile reclamanților aferente anului 2004 ca prescrise.
Potrivit art.44 din OUG nr.92/2004 "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea dispozițiilor art.29, art.32 alin.2 și ale art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999".
Acest act normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 1091/23 noiembrie 2004, dispoziția de suspendare fiind aplicabilă și anului 2004.
Pe cale de consecință și dreptul la acțiune a fost suspendat din luna noiembrie a anului 2004, astfel că exercitarea acesteia se putea face numai după încetarea motivelor de suspendare.
Astfel, pretențiile recurenților reclamanți pentru perioada 1 noiembrie 2004- 22 octombrie 2005 nu sunt prescrise, urmând a fi acordate, actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală, de la data nașterii acestui drept pentru fiecare reclamant în parte și până la data plății efective.
Critica formulată de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu privire la acordarea acestor sporuri, actualizate cu indicele de inflație, precum și a dobânzii legale este nefondată.
Prejudiciul cauzat reclamanților prin neacordarea acestor sporuri trebuie reparat integral, adică atât prejudiciul efectiv - damnum emergens -, cât și beneficiul nerealizat - lucrum cessans, astfel cum prevede art. 1084 Cod civil.
Astfel, actualizarea sumelor cu indicele de inflație reprezintă acoperirea prejudiciului efectiv, iar acordarea dobânzii legale echivalează cu beneficiul nerealizat, în acest sens fiind și dispozițiile art. 1088 Cod civil.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva sentinței civile nr.780/CA din 02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Va admite recursul declarat de recurenții, A, ovici, împotriva aceleași sentințe.
Va modifica în parte sentința atacată, în sensul că:
Va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 noiembrie 2004 - 22 octombrie 2005, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Va fi obligată pârâta să plătească reclamanților, A, ovici, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 1 noiembrie 2004- 22 octombrie 2005, actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală, de la data nașterii acestui drept pentru fiecare reclamant în parte și până la data plății efective și va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B, B dul M -, nr. 7 împotriva sentinței civile nr. 780/CA din 02 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de, A, ovici, împotriva aceleași sentințe.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 noiembrie 2004 - 22 octombrie 2005, invocată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Obligă pârâta să plătească reclamanților, A, ovici, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 1 noiembrie 2004- 22 octombrie 2005, actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală, de la data nașterii acestui drept pentru fiecare reclamant în parte și până la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - --- - -
eliberată din funcție
Semnează
Președinte de instanță
Grefier,
Red. -20.03.2009
Dact - 25.03.2009/2 ex.
Jud. fond- A
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
