Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1412/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - lit. priv. funcț. publici -
- supl. post + supl. tr. salariz. -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1412
Ședința publică din 3 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Ududec Elena
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în mun. B,-,. F,. 17, jud. B și de MFP - ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. S,-, jud. - în calitate de mandatar al pârâtei DGFP B, împotriva sentinței nr. 550 din 7 mai 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr. 1409/E/40/2009).
La apelul nominal a răspuns lider de sindicat, pentru reclamantul intimat Sindicatul Finanțe Publice din cadrul DGFP B, lipsă fiind recurentele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul intimatului depune la dosar concluzii scrise și acte doveditoare cu privire la cotizație și acceptul celorlalți membri de sindicat și precizează că nu o reprezintă pe reclamanta în cauză, întrucât aceasta nu a subscris la reținerea cotei din salariu pentru sindicat.
Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamantului intimat a solicitat respingerea, ca inadmisibil a recursului declarat de reclamantă și ca nefondat, a recursului formulat de pârâtă, conform concluziilor scrise depuse astăzi.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr. 1409/E/40/2009 din 20.03.2009, reclamantul Sindicatul Finanțe Publice din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Județeană B, în numele membrilor de sindicat menționați în listele anexă, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și sporul privind suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de
bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, calculate și plătite începând cu data de 01.11.2008 și pe viitor, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivare reclamantul a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 31 din Legea nr.188/1999, modificată, că prin OG nr.92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2007, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după perioada de suspendare, iar până la data de 01.11.2008 aceste sporuri le-au fost acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
A mai arătat reclamantul că anterior introducerii acțiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea i-a fost refuzată.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 550 din 7 mai 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Finanțelor Publice din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Județeană B, în numele membrilor de sindicat menționați în listele anexă, cu excepția următoarelor persoane: -, și, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, fiind obligată aceasta din urmă să acorde reclamanților membrii de sindicat menționați în listele anexă, cu excepția următoarelor persoane: -, și, ce face parte integrantă din hotărâre, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.11.2008 și până la data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, respins ca nefondată cererea referitoare la plata acestor drepturi salariale solicitate pentru viitor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care prevede că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Or, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - Reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv 1.01.2004.
Cum, reclamantul a solicitat acordarea acestor sporuri începând cu data de 01.11.2008, iar, în ce privește efectul suspendării sporurilor prin nr.OG 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004 - 2007, s-a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 al. 2 din legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea drepturilor solicitate și pentru viitor, tribunalul a respins această cerere întrucât acțiunea vizează recunoașterea unor drepturi prevăzute de lege, neavând un caracter cert pentru viitor.
Având în vedere că numiții: -, și nu au calitatea de membri de sindicat, prima instanță a respins acțiunea față de aceștia.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, în calitate de mandatar al pârâtei DGFP
În motivarea recursului său, reclamanta arată că instanța de fond în mod eronat a admis în parte acțiunea reclamantului, acordând drepturile solicitate pentru membrii de sindicat specificați în lista anexă, mai puțin pentru recurentă, - și, reținând că aceștia nu au calitatea de membri de sindicat, întrucât în precizările depuse la termenul din 7 mai 2009, reclamantul nu a invocat ca și motiv de restrângere a acțiunii acest lucru, ci doar faptul că din totalul de 373 funcționari publici, membri de sindicat își restrânge acțiunea pentru reprezentarea intereselor la un număr de 370 de funcționari publici.
Referitor la calitatea sa de membru de sindicat, recurenta susține că nu a formulat nici o cerere de retragere din sindicat, i se reține lunar cotizație pe statul de plată, are calitatea de funcționar public în cadrul DGFP B, motiv pentru care consideră măsura de restrângere a acțiunii abuzivă și care contravine mențiunilor formulate de reclamant la alin. 5 din precizări.
În dovedirea celor susținute în recurs, a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, prin recursul formulat, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, cu excepția părții din dispozitiv prin care se respinge cererea de acordare a drepturilor salariale pentru viitor.
Arată pârâta că, Ministerul Finanțelor Publice a înaintat Ministerului Justiției și Libertăților un memoriu pentru a solicita procurorului general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ promovarea unui recurs în interesul legii, solicitând suspendarea judecății cauzei până la soluționarea acestuia.
Mai susține pârâta că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prev. de alin. 7 din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
S-a învederat faptul că obiectul litigiului îl constituie un drept de creanță care nu există, că reclamantul nu a făcut dovada lichidității creanței, neexistând prevederi legale în vigoare care să dispună cu privire la întinderea dreptului, instanța judecătorească neputând reglementa o omisiune legislativă, aceasta echivalând cu transformarea puterii judecătorești într-un legiuitor pozitiv, ceea ce contravine disp. art. 61 din Constituție.
Mai apreciază pârâta că, cele două sporuri urmează să fie reglementate prin Legea privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, iar în ce privește suplimentul treptei, intenția legiuitorului este de a-l reglementa prin prisma performanțelor profesionale ale funcționarilor publici. Cum această lege nu este adoptată, drepturile salariale și celelalte drepturi ale funcționarilor publici sunt reglementate strict de prev. Legii nr. 188/1999, OG nr. 2/2006 și OG nr. 6/2007 cu modificările și completările ulterioare.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiate recursurile.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiune.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Nici recursul formulat de nu este întemeiat.
Astfel, din cuprinsul cererii depuse la dosar (24) rezultă că reclamantul Sindicatul Finanțe Publice din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Județeană B și-a restrâns acțiunea pentru reprezentarea intereselor la un număr de 370 funcționari, cu excepția următorilor funcționari - -, și. Or, potrivit art. 129 alin. 6 Cod proc. civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, obiect care nu a cuprins în speță și pretențiile recurentei, cadrul procesual fiind stabilit prin cererea depusă la dosar (24).
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondate recursurile.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de reclamanta, domiciliată în mun. B,-,. F,. 17, jud. B și de MFP - ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, cu sediul în mun. S,-, jud. - în calitate de mandatar al pârâtei DGFP B, împotriva sentinței nr. 550 din 7 mai 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iulie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. SR
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 07.07.09
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Ududec Elena
