Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 143/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr.143/CA/2010
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Nanea Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de reclamanții, -., - a, G, HG, -., -., -, și cererea de revizuire formulată de reclamanții, G, și - împotriva deciziei nr.148/2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă avocat în substituirea avocatului pentru revizuenți, mandatarul intimaților reclamanți avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocata revizuenților solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate și respingerea recursului. Susține că instanța de recurs nu a motivat împrejurarea invocată prin întâmpinare de către revizuenți, respectiv că Inspecția B nu avea calitate de parte în litigiu dedus judecății, nu avea mandat de reprezentare și cu atât mai mult pentru declararea unei căi de atac pentru Nemotivarea de către instanță a celor invocate echivalează cu o nepronunțare asupra a ceea ce s-a cerut, fiind incidente dispozițiile art.322 pct.2 Cod pr.civilă. Instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra recursului declarat de către Inspecția B pentru H ci a admis recursul declarat de H prin Inspecția. În practicaua deciziei se susține că "instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale invocată de reclamanții intimați prin întâmpinare", iar în motivare se susține că "intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare". Cu privire la cea de a doua cerere de revizuire formulată în cauză, avocata revizuenților lasă la aprecierea instanței. Solicită cheltuieli de judecată.
După dezbaterea cauzei se constată că s-au înregistrat la dosar note scrise din partea revizuenților din a doua cerere de revizuire.
- CURTEA DE APEL -
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ sub dosar nr-, reclamanții, -, -, -, HG, G, -G, G, G, - a, G, și au chemat în judecată pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ H solicitând prin sentința ce se va pronunța:
-obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 1 iulie 2006 și până la încetarea raporturilor de serviciu, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt funcționari publici în cadrul H, calitate în care a avut dreptul conform prevederilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și treptei de salarizare, însă pârâta refuză aplicarea acestor prevederi legale, invocând diferite motive.
În drept a invocat Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004.
Prin sentința civilă nr.3202/CAF/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 22.03.2004-22.10.2008, actualizate cu indicele de inflație, calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Înconsiderentele sentințeis-a reținut că, reclamanții își desfășoară activitatea în calitate de funcționar public în cadrul H, astfel că potrivit disp. art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999 republicată are dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Reclamanții, așa cum recunoaște și pârâta în adresa nr.7106/10.10.2008 au primit până în prezent sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, fără ca pentru această îngrădire să aibă o justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția menționată.
De asemenea, prin art.38 din Codul muncii se prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Așa fiind, în baza art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, s-a admis acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamanți.
*
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță a interpretat greșit prevederile legale, admițând acțiunea reclamanților. Se arată că sumele solicitate de reclamanți, ca reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada cât reclamantul a avut calitatea de funcționar public, nu au fost prevăzute în bugetul aprobat, astfel că sunt în imposibilitate de a face plata acestora. Totodată aceste sporuri deși au fost indicate ca și denumire nu sunt individualizate sub aspectul cuantumului și condițiilor de acordare.
În drept s-au invocat disp.art.304 și 242 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Prin decizia nr.148/CA/2009 pronunțată la data de 04 Februarie 2009
Curtea de APEL ALBA IULIAa respins excepția lipsei calității de reprezentant, a admis recursul declarat de pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă H prin Inspecția împotriva sentinței nr.3202/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință a modificat sentința atacată în sensul că respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această soluțieinstanța de control judiciar a reținuturmătoarele:
Cu privire laexcepțiaridicată că aceasta este nefondată față de actele depuse la dosar, respectiv precizările din partea pârâtului recurent H cu referire la împrejurarea că Inspecția Baf ost mandatată de H să formuleze recurs și să o reprezinte în instanță.
Cu privire lafondul cauzeis-a stabilit că instanța de fond nu a identificat, interpretat și aplicat corect prevederile legale.
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr.civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantului astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
*
Împotriva acestei decizii a fost formulată cerere de revizuire de către reclamanții, -., - a, G, HG, -., -., -, la data de 13.02.2009.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 din Codul d e procedură civilă și se bazează pe faptul că instanța de recurs nu a motivat aspectul invocat de reclamanți privitor la lipsa calității de reprezentant a Inspecției pentru declararea și susținerea recursului împotriva sentinței nr.3202/CAF/2008 a Tribunalului Hunedoara. Nemotivarea instanței cu privire la cest aspect echivalează cu o nepronunțare asupra a ceea ce s-a cerut.
Instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra recursului declarat de Inspecția pentru ITM H ci a admis recursul declarat de ITM H prin Inspecția, în condițiile în care recursul este declarat de Inspecția fără un mandat expres din partea ITM
Se mai susține că în practicaua deciziei nu au fost consemnate susținerile revizuienților cu privire la excepțiile invocate iar ITM Hap revăzut în bugetul aferent anului 2008 plata acestor drepturi salariale, bugetul fiind aprobat și de către Inspecția ca ordonator de credite.
Cererea de revizuire a fost însușită la data de 12.03.2009 și de către reclamanții, G, și -.
Totodată aceștia au formulat și o altă cerere de revizuire înregistrată sub dosar nr- întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea ei se susține că înscrisul nou depus la dosar estecomunicarea nr. 1726/26.02.2009prin care ITM H recunoaște că a solicitat Inspecție cu Nota de fundamentare nr. 5033/04.07.2008 drepturile salariale constând în supliment post și supliment grad aferent anilor 2004-2007.
Această cerere de revizuire a fost conexată la cea din dosarul nr- prin Încheierea din data de 08.04.2009.
Intimata Inspecția a depus întâmpinare pentru ITM H solicitând respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Analizând cererile formulate de reclamanți instanța constată că acestea sunt nefondate.
Revizuirea este ocale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1-9 Cod pr.civilă.
Revizuienții din dosarul nr- și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2 Cod pr.civilă. Conform acestui text revizuirea unei hotărâri este posibilă " dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". Acest caz vizează ipotezele de extra petita, minus petita și plus petita, condiția de bază fiind aceea ca să nu fie analizată o cerere principală, accesorie sau incidentală și nu o cerere probatorie, un motiv de apel sau recurs.
În speță se critică faptul că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra recursului declarat de Inspecția pentru ITM H ci a admis recursul declarat de ITM H prin Inspecția, fără a motiva în vreun fel respingerea excepției lipsei calității de reprezentant.
Așadar revizuienții sunt nemulțumiți demodul de motivare al soluției de respingere a excepției lipsei calității de reprezentanta Inspecției pentru ITM H, aspect care nu se încadrează în cuprinsul dispozițiilor art. 322 pct. 2 întrucât vizează oexcepție de procedură(soluționată dealtfel de instanța de recurs) și nicidecum o cerere în sensul indicat de legiuitor.
cererea formulată urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
*
Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod pr.civilă curtea reține că în temeiul acestui text revizuirea unei hotărâri este posibilă "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori daca s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere"
Pentru ca un înscris să poată fi considerat "nou" în sensul legii este necesar ca elsă fi existat la data pronunțăriihotărârii a cărei revizuire se cere și să fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Înscrisul invocat de revizuienți estecomunicarea nr. 1726/26.02.2009. După cum se poate lesne constata acesta este ulterior pronunțării Deciziei nr.148/CA/2009 (04.02.2009).
Față de considerentele expuse anterior și prezenta cerere de revizuire se dovedește inadmisibilă și urmează a fi respinsă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de reclamanții, -., - a, G, HG, -., -., -, și cererea de revizuire formulată de reclamanții, G, și - împotriva Deciziei nr. 148/CA/2009 pronunțată la data de 04.02.2009 de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - - |
Grefier, |
Red/
Dact MD/2 martie 2010
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Nicoleta Nanea Paraschiv, Lucian
