Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1433/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- -
DECIZIA CIVILĂ NR. 1433
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘ: - -
JUDECĂTOR 1: Maria Belicariu Răzvan Pătru Diana Duma
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva sentinței civile nr. 409 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-S și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă ști, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în prezentarea pârâtei intimate II, lipsă fiind celelalte părț
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către reclamanții recurenți cerere pentru angajare apărător.
ța respinge cererea de amânare în baza disp. Art. 156 alin. 1. pr. Civilă întrucât reclamanții au primit citația pentru recurs la data de 30.07, respectiv 30.08.2009 (filele 6,7 și 8 din dosar recurs) și au avut timp suficient pentru pregătirea apărării și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate prezente solicită respingerea recursului conform întâmpinării depuse la dosarul Tribunalului C
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-S la data de 31.10.2009 sub nr-, reclamantele și - au chemat în judecată pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-S, solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească pe care o va pronunța să oblige pârâta la acordarea suplimentului postului de 25 %, suplimentului corespunzător treptei de salarizare, de 25 % și la efectuarea acestor înscrieri cuvenite în carnetul de muncă.
Prin sentința civilă nr. 409 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-S s-a respins ca neîntemeiată acțiune formulată de reclamantele - și, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Caraș-
În motivarea hotărârii atacate se arată în esență, următoarele:
ța, față de prevederile art. 137 cod procedură civilă, s-a pronunțat în primul rând cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Conform art.5 alin.1 lit.a din Legea nr.202/2006 privind organizarea și funcționarea,pârâta Agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă C-S are personalitate juridică. În același timp,raporturile de serviciu ale reclamantelor sunt cu această ultimă instituție pârâtă.
Ca urmare,Tribunalul a admis excepția de procedură invocată de pârâta și,pe cale de consecință,a respins aceeași excepție de procedură privind lipsa calității procesuale ridicată de pârâta AJOFM C-
Din susținerile pârâtei-întâmpinarea formulată în cauză - a reieșit că reclamantele au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, pentru perioada 2004-2006, perioadă necontestată de către aceasta.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege-.
În acest context, reclamantele, având calitatea de funcționari publici, trebuie să fie salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și au dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d, din actul normativ citat.
Tribunalul a reținut că cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/ 19.04.2003, publicată în MO în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici. De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare al funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv OUG. nr. 192/2002, OUG nr. 92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr. 6/2007, OG nr. 9/2008. Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/ 16.05.2004, apoi prin art. 44 din OUG nr. 92/2004 și prin prevederile OG nr. 2/2006.
Astfel, deși Legea nr. 188/1999 prevede în mod expres că în compunerea salariului funcționarului public, pe lângă salariul de bază și sporul de vechime în muncă intră și suplimentul postului, precum și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, legiuitorul nu a stabilit cuantumul sporurilor în discuție, limitându-se la precizarea că suplimentul prevăzut la litera d din art. 31 se stabilește în raport de treapta de salarizare. Așa fiind, este evident că stabilirea cuantumului celor două suplimente a fost lăsată de legiuitor în seama Administrației, a cărei activitate fundamentală este aceea a organizării legii sau a executării în concret a legii, prin urmare, este atributul exclusiv al Administrației de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, care beneficiază de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legislator, care obligă Administrația, fiind criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
În consecință, în lipsa unui act emis sau adoptat de către Administrație, prin care să fie stabilit cuantumul celor două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamanți, instanța de fond a considerat că nu posedă puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale deoarece s-ar substitui Administrației, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Astfel, Tribunalul a reținut că pârâta nu poate fi obligată, în condițiile descrise mai sus, la plata suplimentelor salariale solicitate prin acțiune, înainte de stabilirea cuantumului acestora, motiv pentru care urmează să respingă acțiunea formulată de reclamanți.
Tribunalul a observat, în același timp, că a admite acțiunea reclamantelor, în sensul de a constata că au dreptul la aceste sporuri salariale, fără să stabilească cuantumul acestora, nu ar produce efecte juridice atâta timp cât hotărârea de față nu s-ar putea executa, hotărâre care nu ar fi legală și pentru faptul că ar fi sesizate instanțele cu acțiune în constatare ce nu poate fi decât inadmisibilă, în condițiile date.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele și, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii principale.
În motivarea recursului se reține următoarele:
Prima instanță în mod eronat a soluționat cauza fără a intra in fondul cauzei (raportat la art.129 punctul 5.p civ) prin aceea că nu stăruie în aflarea adevărului dedus judecății și anume care este cuantumul acestor sporuri, lucru esențial în determinarea prejudiciului material cauzat prin actul administrativ.
În mod eronat instanța a apreciat că se impune a se respinge global acțiunea fără a determina care este obiectul dedus judecății ș pentru a putea cuantifica dacă cererile sunt conforme cu prevederile legale sau nu.
ța nu a analizat toate aspectele legate de prevederile legale privind aceste sporuri precum și metodologia de calcul a acestora nesocotind normele metodologice de aplicarea legii privind aceste sporuri.
ța încălcat principiul disponibilității și nu s-a substituit reclamnților în a cere de la organul care avea obligația calculului acestor sporuri, modalitatea de calcul, a nesocotit și practica judiciară în materie depusă la dosarul cauzei prin care instanțe de același grad au hotărât definitiv și comfirmat prin deciziile irevocabile ale Curții de Apel admiterea unor acțiuni complet similare.
Reclamantele recurente mai arată că instanța era obligată să solicite, în baza principiului disponibilității, Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă să comunice baza de calcul a acestor sporuri, cuantumul acestora, modalitatea de plată, dacă s-a dispus vreo măsură restrictivă aplicării acestor sporuri și care este aceasta.
Reclamanții au solicitat acele cuantumuri ale sporurilor în baza metodologiei de calcul a departamentului Finanțe Contabile de unde au primit această bază de calcul pe care au invocat-o în acțiune.
Cu toate acestea instanț a considerat că atâta timp cât nu s-a specificat expres în Lege această modalitate de calcul, acțiunea reclamanților este inadmisibilă.
Deși instanța a constatat că au dreptul la aceste două sporuri, a respins acțiunea pe motivul că nu s-a specificat în mod "clar" care este cuantumul acestora.
Reclamanții au specificat acest lucru, a și arătat în ce bază au calculat acele procente dar nu s-a luat în considerare acest lucru.
Modalitatea de calcul este specificată în lege și anume în funcție de criteriul treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici.
Deși instanța a considerat ca este evident faptul că stabilirea cuantumului a fost lăsat în seama administrației și că instanța nu se poare substitui acestei instituții, aceștia consideră că în lipsa unei delimitări exacte a acestor procente, instanța nu numai că poate, dar și este obligată atâta timp cât s-a cerut printr-o acțiune să stabilească ea care sunt aceste procente, în lipsa unei prevederi legale exprese.
Pârâtele intimate nu au depus întâmpinare la dosar.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu disp. art. 304 pct. 9 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantelor și și obligă pârâta MCS la plata către acestea a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu data numirii în funcția publică deținută în cadrul pârâtei MCS și până la 19.11.2009, data pronunțării prezentei decizii.
Obligă pârâta MCS să înscrie în cărțile de muncă ale reclamantelor aceste sporuri.
Dispune anularea actului nr. 12457/27.10.2008 emis de pârâta M C -
Respinge acțiunea reclamantelor în ceea ce privește cuantumul de 25% a celor două sporuri, petitul privind acordarea și în continuare a celor două sporuri și respinge acțiunea față de pârâta ȘTI.
În pronunțarea acestei soluții Curtea reține că recurentele au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei M C - S și au formulat acțiunea întrucât nu au beneficiat de drepturile salariale la care aveau dreptul potrivit art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (după republicarea legii devenind art. 31 alin. 1) "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu cuprins din: a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c și d au fost suspendate în perioada 01.01.2004-30.12.2006 în baza art. 44 din OUG nr. 92/2004 și art.48 din OG nr. 2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Prin Legea nr. 251/2006, art. 13, pentru modificarea și completarea Legea nr. 188/1999, prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Dreptul la plata sporului reprezentând, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, a fost introdus prin art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și a produs efecte de la data de 01.01.2004 iar suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a înlăturat existența pentru anii 2004-2007.
Este neîndoielnic că prin art. 29 din Legea 188/1999, legiuitorul a reglementat mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici compus din cele 5 componente enumerate limitativ, respectiv salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fiind la fel de relevant că reclamanții au un drept subiect recunoscut și ocrotit de Legea nr. 188/1999.
Astfel, pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada 2004-31.12.2006, pentru că exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat, întrucât s-ar ajunge la situația că un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută să devină lipsit de orice valoare.
Ca atare, este evident și de necontestat faptul că legiuitorul, prin norma legală pe care își întemeiază recurenții cererea, a recunoscut funcționarilor publici un astfel de drept salarial precum suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Pornind de la izvorul însuși al dreptului invocat este incontestabil că ceea ce legea a reglementat este corect și obligatoriu a fi respectat și de către angajator, acesta având obligația legală de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
În aplicarea principiului că norma legală trebuie aplicată în sensul în care legiuitorul a edictat-o și nu în sensul înlăturării acesteia, instanța constată că întrucât recurentele nu au primit până în prezent de la apariția actului normativ sporurile solicitate, acest drept tinde să fie lipsit de conținut, ceea ce contravine în mod vădit principiului enunțat în condițiile în care o normă legală reglementată, trebuie să producă efectele fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor, ca acestea să aibă doar caracter formal lipsit de conținut.
Potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Fundamentale, " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul recurentelor de a beneficia de sporurile salariale prev. de art. 31 lit. a și c din Legea nr. 188/1999 republicată, este un drept de creanță și prin urmare, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția CEDO, Secția II-a - Hotărârea din 16 sept. 2003, cauza Stockholms och Juridic, Suedia.
Conform art. 41 din OG nr. 6/2007, funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, iar conform Anexei nr. 3 lit. D din același act normativ, devin sporuri specifice. Personalul prevăzut în această anexă beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Raportat la art. 29 lit. c și d, în prezent art. 31 - ca urmare a republicării Legii nr. 188/1999, la data de 29.05.2007, coroborat cu art. 41, art. 48 și Anexa 3 lit. D din OG nr. 6/2007 instanța constată fără nici un echivoc că reclamantele sunt îndreptățite să beneficieze de cele două sporuri salariale reglementate de actele normative invocate.
Însă nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG192/2002, nr.OUG92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG6/2007, nr.OG9/2008.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art.1 alin.4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care îi îndrituiește pe recurenții la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Chiar dacă cele două suplimente solicitate de recurente se regăsesc în Legea nr.188/1999, această lege și nici alte acte normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici, nu le definesc, nu stabilesc modul și condițiile în care se acordă și nici cuantificarea lor, astfel că apare de neînțeles de unde rezultă procentul de câte 25% solicitat de către recurenți, având în vedere că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu stabilește cuantumul acestor suplimente.
De altfel nici reclamantele nu au precizat temeiul legal al solicitării procentului de 25%, și nu au indicat temeiul de drept care să justifice acordarea procentului de 25% solicitat.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25%, Decizia nr.820/2008 a Curții Constituționale a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Cererea reclamantelor privind acordarea celor două sporuri pe viitor, va fi respinsă întrucât creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Acordând aceste drepturi pârâta intimată MCS va fi obligată să înscrie în cărțile de muncă ale reclamantelor aceste sporuri.
De asemenea, Curtea admițând acțiunea reclamantelor în modalitatea arătată va anula și actul nr. 12457/27.10.2008 emis de pârâta M C - S și aflat la fila 14 din dosar fond prin care s-a respins solicitarea reclamantelor de acordare a celor două sporuri.
Curtea va respinge acțiunea formulată de reclamante împotriva pârâtei ȘTI pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, întrucât potrivit probelor dosarului, respectiv a conținutului cărților de muncă, reclamantele au calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei MCS.
Deci raportul de serviciu, respectiv de muncă, există între reclamante și pârâta MCS, aceasta având obligația legală de a acorda drepturile salariale reclamantelor.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, calitatea procesuală pasivă în acțiunile de contencios administrativ o are întotdeauna autoritatea publică ce vatămă printr-un act administrativ un drept recunoscut de lege pe seama reclamantului sau care refuză acordarea unui asemenea drept.
În cauză, cea care refuză acordarea unor drepturi salariale este pârâta MCS în calitate de angajator, și nu ȘTI. În consecință calitatea procesuală pasivă în dosar aparține numai pârâtei MCS și nu ȘTI, motiv pentru care se va respinge acțiunea reclamantelor față de această instituție pe excepția analizată.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele și împotriva sentinței civile nr. 409/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Modifică hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantelor și și obligă pârâta MCS la plata către acestea a drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, actualizate cu rata inflației până la data plății efective, începând cu data numirii în funcția publică deținută în cadrul pârâtei MCS și până la 19.11.2009, data pronunțării prezentei decizii.
Obligă pârâta MCS să înscrie în cărțile de muncă ale reclamantelor aceste sporuri.
Dispune anularea actului nr. 12457/27.10.2008 emis de pârâta M C -
Respinge acțiunea reclamantelor în ceea ce privește cuantumul de 25% a celor două sporuri, petitul privind acordarea și în continuare a celor două sporuri și respinge acțiunea față de pârâta ȘTI.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.11.2009.
PREȘF. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./12.12.2009
Tehnodact / 2 ex./17.12.2009
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Maria Belicariu Răzvan Pătru Diana DumaJudecători:Maria Belicariu Răzvan Pătru Diana Duma
