Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 145/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 145/ DOSAR Nr-
Ședința publică din 4 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- - -- - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentant de împotriva sentinței civile nr.3317/C din 9 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 4 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că la data de 27.06.2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, și Inspectoratul de Poliție al Județului B, solicitând:
- obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând prima de concediu pentru anii 2004 -2006 în sume actualizate la data plății;
- obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate pentru perioada 1.01.2004 -20.05.2007 (pentru reclamanții și ) și 01.01.2004 -15.11.2006 (pentru reclamanta ), actualizate la rata inflației la data plății efective;
- obligarea pârâtului Ministerului Administrației și Internelor, în calitate de ordonator principal de credite, să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate, solicitate.
Acțiunea reclamanților a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
În acest dosar, prima instanță în baza probelor administrate a pronunțat hotărârea nr.3317/CA/9.10.2007 prin care a dispus următoarele:
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de chematul în garanței Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
A obligat pârâții la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând prima de concediu egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2004, 2005, 2006 calculată corespunzător perioadelor în care și-au desfășurat activitatea în cadrul J B, sume ce urmau să fie actualizate în raport cu rata inflației la data efectuării plății.
Pârâții au fost obligați la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând sporul de fidelitate aferent perioadei 01.01.2004 - 20.05.2007 pentru reclamanții și și 01.01.2004 - 15.11.2006 pentru reclamanta, actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Administrației și Internelor să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să vireze pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative sumele necesare plății drepturilor mai sus acordate.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții sunt polițiști în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Art. 37, alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, prevede că "La plecarea în concediu de odihnă, polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu."
Art.6 din același act normativ stipulează că,Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, de ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne.
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate până la 31.12. 2006.
Drepturile respective însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 5.02 2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situația sporului de fidelitate fiind similară.
În consecință, prima instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții B și să plătească drepturile în cauză.
Instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că, gestionând bugetul de stat are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare.
Drept urmare, Iaf ost obligat, în calitate de ordonator principal de credite să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății drepturilor în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat, în termen legal, recurs B prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de chemat în garanție, și pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamanților.
În dezvoltarea criticilor de recurs, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Baa dus următoarele critici sentinței atacate:
Pe excepție a criticat soluția instanței de fond susținând inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivând că nu sunt îndeplinite prevederile art.60 - 63.pr.civ. și că nu există nicio obligație între Ministerul Economiei și Finanțelor și reclamanți, deoarece aceștia nu au calitatea de angajați la vreo instituție din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru acest motiv, recurenta Bas usținut că în mod greșit a respins instanța de fond excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a acesteia, cerere formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și că sentința dată este nelegală.
Pe fond a criticat sentința atacată, întrucât instanța de fond nu a interpretat și aplicat corect prevederile nr.OG38/2003, privind sporul de fidelitate la care se referă reclamanții și că aceste sporuri au fost suspendate.
Acest lucru este justificat de recurentă, invocând prevederile Legii nr.500/2002, privind finanțele publice, în sensul că nu putea efectua nicio cheltuială din fondurile publice fără a fi aprobată prin lege.
În concluzie, recurentul - chemat în garanție - Ministerul Economiei și Finanțelor prin Bas olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în parte, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și respingerea acțiunii reclamanților față de recurenta.
În drept a invocat prevederile art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Recurenta a făcut dovada calității sale de reprezentantă în teritoriu a Ministerului Economiei și Finanțelor (5).
II. Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, acesta a adus următoarele critici sentinței atacate:
În mod greșit a admis acțiunea reclamanților acordându-le prima de concediu și sporul de fidelitate.
În ce privește sporul de fidelitate, acest drept este reglementat de dispozițiile art.6 din nr.OG38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Acest act normativ a intrat în vigoare la data de 1.01.2004, și a fost pus în plată începând cu această dată.
Pentru anul 2005, plata sporului de fidelitate a fost suspendat conform art.20 din nr.OUG118/2004 fapt care nu i se poate imputa recurentei.
Se invocă, faptul că "acordarea drepturilor bănești reglementate de nr.OG38/2003 se face în limita fondurilor aprobate anual, unităților Ministerul Internelor și Reformei Administrative, personal ce intră sub incidența prevederilor Legii nr.360/2002 privind statutul polițiștilor.
Întrucât nu au existat fondurile necesare, nu au putut fi plătite aceste sporuri.
Recurentul a susținut că pentru anul 2004 și 2006, 2007 sporul de fidelitate a fost plătit intimaților reclamanți.
Față de cele arătate, recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat admiterea recursului în baza art.312 alin.3 pr.civ. și să se modifice hotărârea în sensul că reclamanților li se cuvine sporul de fidelitate pentru perioada 1.01.- 31.12.2005.
Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Recursul a fost legal timbrat de recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Față de recursul declarat de chematul în garanție și de pârât intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor ca nefondat, precum și a recursului declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și menținerea sentinței atacate (14-16 și 18-20).
În cauză, instanța de recurs a înaintat o adresă către B pentru a comunica dacă au fost efectiv achitate drepturile bănești ce reprezintă sporul de fidelitate pentru perioada 01.01.2004 - 20.05.2007 pentru primii doi reclamanți și 01.01.2004 - 15.11.2006 pentru reclamanta (25).
Față de relațiile solicitate în recurs, pârâtul B, a depus înscrisul de la fila 33, prin care a comunicat faptul că pentru cei trei intimați reclamanți a fost achitat sporul de fidelitate solicitat la 29.11.2007.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința atacată, raportat la criticile formulate în recurs, și la prevederile legale aplicabile în cauză, constată că recursul declarat de B pentru chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiat în parte în sensul că referitor la sporul de fidelitate criticile aduse sentinței atacate sunt întemeiate.
Astfel, se reține că în mod corect a soluționat instanța de fond cererea formulată de reclamanții, și, admițând acțiunea acestora și obligarea pârâților la plata primelor de concediu de odihnă și la plata sporului de fidelitate.
Cât privește excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanței a Ministerului Economiei și Finanțelor, se constată că în mod corect și legal a fost soluționată de instanța de fond, respingând-o motivat.
Faptul că recurenta B pentru Ministerul Economiei și Finanțelor susține în recurs, că între aceasta și reclamanți nu există nicio obligație de nicio natură și că nu poate fi obligată să asigure fondurile necesare efectuării plății sumelor acordate prin hotărâre, nu poate fi reținut în cauză, deoarece în calitatea sa de gestionar al fondurilor bugetare, și având ca atribuție alimentarea celorlalte bugete ale ministerelor, în speță al Ministerul Internelor și Reformei Administrative, desigur că obligația sa de a vira fondurile necesare către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pentru efectuarea plăților respective este justificată sens în care se va respinge critica pe excepție adusă în recurs de B, ca neîntemeiată.
Pe fond, se reține ca neîntemeiată critica B privind soluția dată de instanța de fond prin acordarea sporului de fidelitate către reclamanți, deoarece acesta reprezintă un spor legal, cuvenit polițiștilor iar suspendarea acordării lui prin acte normative, nu înlătură efectiv dreptul la încasarea drepturilor bănești privind sporul de fidelitate pe perioada solicitată de reclamanți.
Mai mult, în speță se constată că recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative și B au și pus în executare sentința de fond, achitând celor trei reclamanți sporul de fidelitate la 29.11.2007 (33).
În concluzie, criticile aduse de Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, sunt neîntemeiate și pe excepție și pe fond, urmând a fi înlăturate, iar recursul acestuia urmând a fi respins ca nefondat.
II. În ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, împotriva sentinței nr.3317/CA/9.10.2007 a Tribunalului Brașov, se constată că de fapt recurenta a trecut sub tăcere dispoziția instanței de fond privind obligarea pârâților la plata primelor pentru anii 2004 - 2006.
Însă, a criticat aspectul obligării pârâților la plata sporurilor de fidelitate aferent perioadei 1.01.2004 - 20.05.2007 pentru reclamanții și, și 01.01.2004 - 15.11.2006 pentru, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Verificând toate actele de la dosarul de fond și cele din dosarul de recurs se constată că:
Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la 01.10.2007 fiind comunicată părților la 9.10.2007 (73 dosar fond).
Din înscrisul de la fila 33 dosar recurs, se constată că pârâtul B, a comunicat instanței de recurs faptul că, pentru intimații reclamanți și sporul de fidelitate aferent perioadelor 01.01.2004 - 31.12.2004 și 01.01.2006 - 20.05.2007 a fost achitat lunar în cursul anului 2004, respectiv 2006 și 2007, fiind inclus în salariu. Pentru intimata sporul de fidelitate aferent perioadelor 01.01.2004 - 31.12.2004 și 01.01.2006 -15.11.2006 a fost achitat lunar în cursul anului 2004, respectiv 2006, fiind inclus în salariu. Pe anul 2005 sporul de fidelitate a fost suspendat, acesta făcând obiectul dosarului ce formează prezenta cauză. Prin același înscris a menționat că sporul de fidelitate aferent anului 2005 fost achitat celor trei intimați reclamanți în data de 29.11.2007.
Așadar, față de actele dosarului, rezultă că pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectorul de Poliției al Județului B, au achitat pentru cei trei reclamanți sporul de fidelitate la 29.11.2007, sens în care, se va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în sensul că se va modifica în partea sentința de la fond, în sensul că va admite în parte acțiunea reclamanților, doar cu privire la petitul primelor de concediu și va respinge cererea pentru acordarea sporului de fidelitate constatând că aceste drepturi salariale le-au fost efectiv achitate reclamanților la data de 29.11.2007.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Se va respinge ca neîntemeiată apărarea intimaților reclamanți formulată prin întâmpinare, privind sporul de fidelitate.
Se va menține ca justificată apărarea intimaților reclamanți în ce privește respingerea recursului chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul B declarat în calitate de reprezentant în teritoriu al Ministerului Economiei și Finanțelor - chemat în garanție, împotriva sentinței civile nr.3317/CA/9 octombrie 2007 Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
II. Admite în parte recursul declarat de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative B împotriva sentinței civile nr.3317/CA/9.10. 2007 Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea reclamanților și respinge petitul de obligare a pârâților la plata către reclamanți a drepturilor salariale cu privire la sporul de fidelitate.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată, cu numărul de mai sus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red.: /11.03.2008
Tehnored.: / 12.03.2008 /- 3 ex -
Judecător fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
