Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1459/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1459
Ședința publică din 22 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, împotriva Sentinței civile nr. 994/CA din 22 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, R, G, -, -, și, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) supliment post, supliment treaptă salarizare.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat de la Baroul Bistrița -N, care depune la dosar împuternicire avocațială însoțită de anexa în care sunt cuprinși toți intimații, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că prin însuși memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, precum și că a fost comunicat cu intimații, o dată cu citația.
La data de 21 aprilie 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, întâmpinare din partea reclamanților intimați, prin care solicită admiterea recursului, în sensul cuantificării suplimentelor solicitate, întâmpinare prin care nu sunt relevate aspecte noi față de cele de la fond.
La aceeași dată, 21 aprilie 2009 sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, un înscris din partea reclamanților intimați prin care susțin că întâmpinarea a fost comunicată recurentei.
În dimineața acestei zile, 22 aprilie 2009, sosit la dosarul cauzei, prin fax înregistrat la registratura instanței, Decizia nr. 172/CA din 26 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. -, depusă cu titlu de practică judiciară privind același obiect.
Reprezentanta reclamanților intimați depune astăzi, în instanță, o adresă emanând de la Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale prin care se dorește a se proba că în alte județe este altă practică în sensul că aceste sporuri se acordă în măsura în care există hotărâri judecătorești irevocabile.
Declară reprezentanta intimaților că nu are alte cereri sau probe.
Curtea, anterior acordării cuvântului pe fond invocă, din oficiu, excepția prematurității formulării acțiunii introductive de instanță și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta reclamanților recurenți, solicită respingerea excepției având în vedere faptul că legea-cadru respectiv Legea nr. 188/1999 este anterioară apariției prevederilor Legii contenciosului administrativ și, de asemenea, Decizia Curții Constituționale nr. 185 din 12 februarie 2009, vine în sprijinul soluției de respingerea excepției. Pe fond, solicită admiterea recursului pârâtei Casa Județeană de Pensii B-N pentru considerentele arătate în întâmpinare și admiterea acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 994/CA, pronunțată la data de 22.12.2008, în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, -, -, R, G, -, -, și, împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N, fiind aceasta obligată să le recunoască dreptul la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 1.01.2004-22.12.2008, fiind respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Același text de lege, reiterează în alin. 3 că " Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
O astfel de lege nu s-a mai adoptat și, de aceea, prin nr.OUG 92/2005 și OUG nr. 2/2006, s-a suspendat aplicarea art. 31 din Legea nr. 188/1999, pentru perioada 2004 și 2006.
Suspendarea dispozițiilor referitoare la un drept salarial cuprinse într-o lege nu se putea realiza, în mod procedural, decât printr-un act normativ de egal, întrucât se încalcă astfel prev. art. 53 din Constituția României, motiv pentru care acțiunea a fost admisă în parte, conform dispozitivului, reținându-se și că nu este posibilă cuantificarea, de către instanța, a celor două sporuri solicitate, în lipsa unor dispoziții legale exprese.
De asemenea, pentru aceleași considerente, s-a apreciat și că aceste drepturi nu pot fi acordate și pe viitor.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta CJP B N, susținând în esență că soluția adoptată este nelegală, raportat la faptul că Legea nr. 188/1999 și actele normative ulterioare nu reglementează modalitatea de acordare a drepturilor ce fac obiectul cererii.
Ca atare, în aceste condiții și față de prev. Legii nr. 500/2002, este fără temei legal solicitarea de acordare a celor două sporuri, acestea nefiind cuantificate, impunându-se, în consecință, respingerea cererii introductive.
La termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a invocat excepția referitoare la prematuritatea demersului introductiv de instanță promovat de reclamanți.
Analizând argumentele aduse prin recursul promovat, în raport de actele dosarului și normele juridice pe care s-a fundamentat soluția atacată, precum și luând în considerare incidența prev. art. 306 alin. 2.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat instanței să fie obligată pârâta CJP B N la acordarea și plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază, suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 01.01.2004 până la zi și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
În susținerea celor solicitate, reclamanții au arătat că sunt funcționari publici și îndreptățiți la acordarea suplimentului în contextul încetării suspendării dispuse succesiv, suspendare ce contravine dispozițiilor constituționale și Codului muncii; iar încălcând prevederile legale, pârâta refuză să le acorde aceste drepturi lună de lună.
Din conținutul argumentelor aduse prin demersul promovat, se observă că reclamanții atacă refuzul de a se plăti suplimentul postului și treptei de salarizare, în procent de 25%, în considerarea dispozițiilor legii contenciosului, respectiv faptul că refuzul este nejustificat iar prin aceasta Ii se aduce o vătămare într-un drept recunoscut de Legea nr.188/1999, art.31, lit. c și
Conform prevederilor art.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
În sensul actului normativ, refuzul nejustificat constituie exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de nu rezolva cererea, iar excesul semnifică exercitarea dreptului de apreciere aparținând autorităților cu încălcarea drepturilor prevăzute de Constituție sau lege.
În speță nu se poate reține un refuz, în sensul evocat de dispozițiile Legii contenciosului reținute de reclamanți. Astfel, actul normativ prin dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și din Legea nr.188/1999 prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul compus din:" c) suplimentul postului, d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Textul enunțat nu prevede un procent propriu zis al suplimentului, iar o altă dispoziție legală în actul normativ care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins, nu există.
Or, în aceste circumstanțe, dată fiind neindividualizarea, cuantificarea nu se poate vorbi de obligație de plată la un procent de 25% și, ca atare, de un refuz nejustificat.
Instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încălca principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Curtea nu faptul că Legea funcționarilor recunoaște dreptul la supliment, dar nu poate proceda la cuantificarea, individualizarea lui în maniera solicitată, întrucât misiunea sa este aceea de a soluționa litigiile aplicând legea, iar aceasta nu prevede un cuantum.
Acordarea procentului de 25 %, prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens, sau ca urmare a faptului că pârâta nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității. Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicarea principiului menționat anterior.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului, precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine prerogativa organizării executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară și aoa plica cât mai corect. Evident că hotărârea de guvern nu are calitatea, în nici un caz, de a crea drept.
Puterea judecătorească nu are dreptul de a interfera în activitatea de legiferare. Reclamanții vor putea solicita celor două foruri competente inițierea demersurilor potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa încât acesta să poată fi clar individualizat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Nu poate fi reținută, în acest context, nici apărarea conform căreia instanțele nu au competența de a anula ori refuza aplicarea dispozițiilor mai sus enunțate. Această susținere nu poate fi validată, întrucât reclamanții nu cer recunoașterea unui drept, acesta fiind dat de lege, ci cer obligarea la plata unui anume procent, care nu este cuantificat de nici o dispoziție legală și, ca atare, nu se poate dispune obligarea la ceva ce nu este individualizat concret.
Pentru aceste considerente, se va aprecia și că este nelegală dispoziția prin care tribunalul a obligat pârâta la recunoașterea drepturilor în litigiu, un astfel de petit nefiind formulat prin cererea introductivă de instanță, recunoașterea dreptului reclamanților derivând chiar din prevederile art. 31 din Legea nr. 189/1999.
Așadar, față de cele menționate, în temeiul art. 304.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează a da o soluție de admitere a recursului promovat în cauză, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul respingerii cererii reclamanților, ca prematur formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N împotriva sentinței civile nr. 994 din 22 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o modifică, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, R, G, -, și, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B-N, ca prematură.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Daniela Griga - - | JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș Mirela Budiu - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - |
Red. BM/14.05.2009
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Floarea Tămaș Mirela Budiu
