Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 146/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA NR. 146/ DOSAR NR-
Ședința publică din 4 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - JUDECĂTOR 3: Georgeta
- -- - președinte de secție
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI RFORMEI ADMINISTRATIVE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat în teritoriu prin împotriva sentinței civile nr. 3490/C din 23.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 26 februarie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 4 martie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3490/C/23.10.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis cererea formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
Au fost obligați pârâții la plata în solidar către reclamanți a primei de concediu egală cu indemnizația brută din luna anterioară plecării în concediu pe anii 2004 - 30.11.2006 și a sporului de fidelitate aferent perioadei 01.01.2004 - 30.11.2006 ce urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Internelor și Reformei, în calitate de ordonator principal de credite, să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, care a fost obligat să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare punerii în executare a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul este polițist în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului
Art.37 alin.2 din OG nr.38/ 2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor prevede că: " La plecarea în concediu de odihnă polițistul primește o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Art.6 din același act normativ stipulează că " Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, de ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne ".
Aceste texte au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat au fost suspendate până la 31.12.2006.
Drepturile respective însă există deoarece ele nu au fost înlăturate de legiuitor, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
In sensul celor de mai sus, referitor la prima de concediu a polițiștilor s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia de îndrumare nr. XII din 5.02.2007, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, situația sporului de fidelitate fiind similară.
În consecință, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a obligat pe intimații IPJ B și să plătească drepturile în cauză cum au fost solicitate.
Instanța de fond a respins excepția inadmisibilității invocată de intimatul Ministerul Finanțelor Publice, având în vedere că, gestionând bugetul de stat are obligația să asigure instituțiilor bugetare fondurile necesare, urmând a fi admisă cererea de chemare în garanție.
Drept urmare, a fost obligat să vireze sumele necesare plății drepturilor în cauză.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat în teritoriu prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B solicitând admiterea recursurilor și modificarea sentinței atacate.
În motivare, recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a arătat că sporul de fidelitate este reglementat de dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordinea publică și siguranța națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al conducătorului instituției.
Acest spor a fost acordat atât în anul 2004, cât și în anul 2006.
Doar în anul 2005, în baza dispozițiilor art. 2 din nr.OUG 118/2004, privind acordarea unor sporuri salariale personalului Ministerului Internelor și reformei Administrative a fost suspendată " aplicarea dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare ".
În acest context, s-a produs o restrângere temporară a dreptului de a beneficia de sporul de fidelitate, necesară și proporțională, conform prevederilor art. 53 alin.2 din Constituția României.
Recurentul a mai arătat că menținerea hotărârii pronunțate la fond în această privință ar conduce la încasarea de către intimații reclamanți a cestui drept bănesc de două ori pentru perioadele 01.01.2004- 31.12.2004 și 01.01.2006 - 31.12.2006, în lipsa oricărui temei juridic care să justifice o astfel de măsură și, deci, la o îmbogățire a acestora fără justă cauză.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Potrivit art. 60-63 chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în cauză a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectiv ar pierde procesul, deci această instituție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor; cererea de chemare în garanție este o acțiune pe care reclamantul sau pârâtul o poate introduce în procesul civil împotriva unei alte persoane pentru ca aceasta să participe la apărarea sa, iar în cazul pierderii procesului pentru obținerea, prin aceeași hotărâre, obligarea chematului în garanție la plata sumelor reținute cu titlu de salarii.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Administrației și Internelor nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite nu a acordat în mod nejustificat indemnizațiile cuvenite de drept reclamantului, nu îi conferă acestui nici o garanție egală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă; Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Administrației și Internelor sunt ordonatori principali de credite, iar conform art. 23 alin.3 din Legea nr. 72/1996, privind finanțele publice ( în vigoare până la data 01.01.2003 și nr. 500/2002 care intră în vigoare la 01.01.2003, art.19-35 ): " creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțare4a altui ordonator principal de credit ". Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite așa cum este Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Economiei și Finanțelor neputând fi obligat la plata și acordarea de drepturi pentru salariații altor instituții.
Atribuții în angajarea, salarizarea, acordarea drepturilor reclamanților au Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului B, raporturile de muncă există între reclamant și instituțiile pârâte, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Instanța, în temeiul art. 129 alin.5 Cod procedură civilă a solicitat Inspectoratului de Poliției al Județului relații cu privire la acordarea sporului de fidelitate reclamanților în perioada 2004-2007.
Prin adresa nr.-/14.02.2008 Inspectoratul de Poliției al Județului a comunicat faptul că sporul de fidelitate aferent anilor 2004 și 2006 fost achitat lunar în cursul anilor menționați, fiind inclus în salariu.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva sentinței civile nr. 3490/C/23.10.2007 a Tribunalului Brașov este fondat, iar recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat că reclamantul este îndreptățit la acordarea sporului de fidelitate pentru anii 2004, 2005 și 2006. Doar în anul 2005 acordarea acestui drept a fost suspendat prin art. 2 din nr.OUG 118/2004, în ceilalți ani reclamantul primind acest spor de fidelitate, așa cum rezultă din adresa nr. -/21.01.2008 a B, odată cu salariul.
Acordarea acestui spor pentru perioada în care a fost deja achitat echivalează cu o îmbogățire fără just temei.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că intimatul reclamant este îndreptățit doar la acordarea sporului de fidelitate aferent anului 2005.
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Consecința admiterii acestei cereri de chemare în garanție este aceea a obligării Ministerului Economiei și Finanțelor să vireze sumele necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Rațiunea admiterii cererii de chemare în garanție este aceea că partea care cade în pretenții să se poată întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri.
În speță Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de autoritate publică centrală cu atribuții în elaborarea proiectului bugetului de stat, a avut inițiativa de a suspenda acordarea acestui drept (prima de vacanță în anii 2004, 2005, 2006 și sporul de fidelitate în anul 2005) și tot acest minister, în aceeași calitate va avea obligația de a prevedea în proiectul bugetului de stat, respectiv în proiectul de rectificare a bugetului de stat sumele necesare executării hotărârii judecătorești.
Acest minister are și obligația legală de a acoperi cheltuielile privind despăgubirile acordate în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâții să plătească reclamantului sporul de fidelitate doar pentru anul 2005, va respinge cererea de obligare a pârâților la plata către reclamant a sporului de fidelitate pentru anii 2004 și 2006, va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de B și va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în B, str. P-ța - nr. 1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3490/C/23 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Obligă pârâții să plătească reclamantului sporul de fidelitate doar pentru anul 2005.
Respinge cererea de obligare a pârâților la plata către reclamant a sporului de fidelitate pentru anii 2004, 2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de B împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - --
Grefier,
Red./5.03.2008
Dact./17.03.2008/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Clara Elena Ciapă, Georgeta
