Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 146/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Decizia nr.146/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - --- - președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului împotriva sentinței civile nr. 1654 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 20 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin Sentința civilă nr.1654/18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, s- respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția Pentru Protecția Mediului C și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază datorat începând cu data de 13.09.2004 și până la data de 19.07.2006, actualizate cu dobânda legală, de la data scadenței drepturilor și până la plata efectivă.
Au fost respinse restul cererilor.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 4,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acesta soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În ce privește excepția invocată care se impune a fi analizată cu prioritate, în raport și de prevederile art.137 Cod procedură civilă instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată.
Reclamantul a fost angajat al pârâtei, cu aceasta având raporturi de serviciu și toate drepturile salariale i-au fost plătite de către aceasta.
Faptul că nu este decât ordonator terțiar de credite nu are nici o relevanță asupra calității sale de a sta în proces astfel că pentru aceste motive a respins excepția.
Cât privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost funcționar public în cadrul instituției parate (împrejurare de fapt necontestata de parata) în perioada menționată în petit.
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine insa prevederilor art.41 și prevederilor art.53 alin.2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Sub acest aspect, actele normative prin care s-a suspendat acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici contravin dispozițiilor constituționale menționate care de altfel prevăd posibilitatea restrângerii unor drepturi și nu a suspendării lor.
Trebuie precizat că prevederile art.15 alin.2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Pe de altă parte, actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, instanța de fond a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art29 alin 1 lit. c și d din Legea nr.188/1999 (devenit art. 31 în forma republicată a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în dezlegarea unui recurs în interesul legii dat pe o chestiune de drept asemănătoare (suspendarea acordării primelor de vacanta - Decizia nr. 23/2005) că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
In plus, instanța de fond a reținut și dispozițiile art.38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
In consecința, instanța de fond a apreciat că normele prin care s-a dispus suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru funcționarii publici, sunt contrare Constituției, astfel că reclamantul își poate valorifica dreptul din moment ce existența lui nu a fost înlăturată.
In ceea ce privește pretenția reclamantului având ca obiect recalcularea tuturor obligațiilor aferente, instanța de fond a reținut că obligația instituției angajatoare în ce privește plata tuturor contribuțiilor bugetare este o obligație legală a pârâtei care primește eficiență în raport de toate veniturile care se cuvin angajatului și care este independentă de pretențiile sale; ca urmare acest petit a fost respins
De asemenea, față de prevederile art.1088 cod civil a fost respinsă pretenția reclamantului privind reactualizarea drepturilor în raport de indicele inflației, urmând ca acestuia să se acorde dobânda legală.
În baza art.274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxe de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, pârâta Agenția pentru Protecția Mediului C, solicitând admiterea recursului modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că este ordonator terțiar de credite, astfel că nu poate acorda aceste sume decât împreună cu, ordonator secundar și Ministerul, ordonator principal.
Pe fond recurenta a susținut că actele normative de suspendare au fost adoptate din rațiuni majore, ce privesc interesul general, iar măsura s-a impus având în vedere situația financiară existentă în acea perioadă;
Cele două suplimente suspendate nu constituie drepturi fundamentale, cum sunt cele prevăzute de art. 41 din Constituție. Ele sunt drepturi suplimentare, prevăzute intr-o lege speciala, Legea nr. 188/1999 asupra cărora legiuitorul poate acționa. Drept urmare, a apreciat că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt aplicabile în acest caz. In acest sens a invocat Deciziile Curții Constituționale nr. 37, 148 și 214 toate din 2005, care se refera la suspendarea dreptului privind primele de vacanta, situația fiind similară;
Recurenta a susținut că, în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile Codului Muncii, întrucât Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public reprezintă norma specială, normă care are prioritate față de norma generală, și doar în cazul în care norma specială tace, ea se completează cu norma generală. Ori, în situația dată, art. 31 al 3 din Legea nr. 188/1999 menționează expres faptul că "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate prevederile legii privind sistemul unitar de salarizare al funcționarilor publici".
Nici Legea funcționarilor publici și nici alt act normativ nu stabilește cuantumul în care se acordă aceste suplimente, motiv care face să se creadă că acestea nu pot fi acordate;
De asemenea, recurenta a solicitat să se constate că C nu a avut nici o contribuție la adoptarea actelor normative prin care s-a dispus suspendarea acestor suplimente și în situația în care nu a alocat fonduri cu această destinație, C nu le-a putut acorda funcționarilor săi.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Acesta a susținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive că pârâta Agenția pentru Protecția Mediului C, poate sta și singură în judecată deoarece potrivit art. 2 alin. 3 din HG nr. 459/2005 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, agențiile județene pentru protecția mediului sunt instituții publice cu personalitate juridica, în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului cu statut de servicii deconcentrate, finanțate de la bugetul de stat.
In perioada 13.09.2004 - 19.07.2006 a îndeplinit funcția publică de consilier la C, deci instituția a avut rolul de angajator după cum se poate observa și din copia cărții de muncă depusă la dosar. Ca atare, nu are relevanță faptul că pârâta este doar ordonator terțiar de credite.
Prin Legea nr. 161/19.04.2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției - s-a modificat și completat art. 29 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, adăugându-se în conținutul dreptului de salariu venituri noi, respectiv:
- litera c: suplimentul postului;
- litera d: suplimentul treptei de salarizare.
Potrivit prevederilor art. XXV din acest act normativ, prevederile art.29 alin 1 se aplică începând cu data de 01.01.2004.
Statutul funcționarilor publici a fost modificat și completat ulterior prin Legea nr. 251/2006 și republicat în temeiul art. III din acest act normativ. Potrivit noii numerotări art. 29 din Legea nr. 188/1999 republicată în anul 2007 art. 29 devenit art. 31.
Cele două venituri salariale suplimentul postului și suplimentul treptei nu s-au acordat datorită suspendării dispuse prin actele normative privind drepturile salariale ale funcționarilor publici pe anii 2004 - 2006, iar pentru anii 2007-2008, din lipsa alocațiilor bugetare cu această destinație.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva Sentinței civile nr.1654/20 noiembrie 2008 Tribunalului Covasna este întemeiat în parte.
În mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și reiterată în recurs.
Recurenta este ordonator terțiar de credite, calitate în care poate face demersurile și poate depune diligențele necesare pentru a obține de la ordonatorul secundar și principal sumele necesare punerii în executare a hotărârilor judecătorești.
Pe fond, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul în calitate de funcționar public în cadrul Agenției pentru Protecția Mediului C, este îndreptățit la acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, drepturi prevăzute de art.31, lit. c și lit. d din Legea nr.188/1999, republicată (fostul art.29, lit. c și lit. d).
Aceste drepturi au fost suspendate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 și Ordonanța Guvernului nr.2/2006, însă nu au fost abrogate expres sau implicit.
Aceste suplimente sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, motiv pentru care se impune acordarea acestora odată cu încetarea motivelor care au dus la suspendarea acestora.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea constată că art.31, lit. c și lit. d din Legea nr.188/1999 republicată, nu prevăd un cuantum de 25%, astfel cum a acordat instanța de fond.
Pe cale de consecință, Curtea va înlătura din dispozitivul sentinței atacate, mențiunea privind stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază, deoarece dispozițiile legale nu indică acest procent, ori, în lipsa acestor prevederi, instanța nu se poate substitui legiuitorului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1și 2 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul declarat de recurenta Agenția pentru Protecția Mediului C, împotriva Sentinței civile nr. 1654/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că:
Va înlătura din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Va menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Admite în parte recursul declarat de recurenta Agenția pentru Protecția Mediului C, cu sediul în G, B - -, nr. 10, împotriva sentinței civile nr. 1654/20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Înlătură din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- - -
eliberată din funcție
semnează președinte instanță
Red. - 5.03.2009
Dact. - 17.03.2009/2 ex Grefier,
Jud fond. - T
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
