Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 147/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
DECIZIA NR. 147/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - --- - președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva sentinței civile nr. 1651 din data de 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 20 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1651/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei AJOFM C și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorat începând cu data de 1.01.2004 și până la data pronunțării hotărârii actualizate cu dobânda legală de la data nașterii drepturilor și până la plata efectivă; a fost obligată pârâta să efectueze înscrierea în Cartea de muncă a sporului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este functionar public în cadrul institutiei parate (imprejurare de fapt necontestata de parata).
Conform prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 Republicata, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază; sporul pentru vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Suspendarea acordării suplimentului postului si a suplimentului corespunzător treptei de salarizare prin actele normative sus menționate contravine insa prevederilor art. 41 și prevederilor art. 53 alin. 2 din Constituția României care limitează restrângerea exercițiului unor drepturi doar la situații în care această măsură se impune într-o societate democratică, fiind necesar ca măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
Prevederile art. 15 alin. 2 din Constituție consacră principiul neretroactivității legii civile și prin urmare, unui drept deja câștigat nu i se pot aduce îngrădiri prin acte normative ulterioare.
Actele normative menționate nu prevăd desființarea dreptului la acordarea suplimentului postului si a suplimentului corespunzator treptei de salarizare ci doar suspendarea exercițiului acestuia, ceea ce nu echivalează cu înlăturarea dreptului respectiv. Suspendarea exercițiului dreptului nu poate suprima un drept recunoscut de lege deoarece ar contraveni dispozițiilor constituționale precum și Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale conform cărora, nu se poate aduce atingere sau îngrădiri unui drept deja câștigat.
În fine, instanța a mai reținut că suspendarea aplicării unor dispoziții dintr-un act normativ, în speță a dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 31 in forma republicata a legii), nu echivalează cu abrogarea acestora, respectiv cu suprimarea dreptului subiectiv recunoscut prin aceste prevederi legale.
Inalta C de Casatie si Justitie a statuat in dezlegarea unui recurs in interesul legii dat pe o chestiune de drept asemănătoare (suspendarea acordării primelor de vacanță - Decizia nr. 23/2005) ca pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
In plus, tribunalul a reținut și dispozițiile art. 38 din Codul muncii care prevăd în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Pentru aceste considerente, instanța a admis in parte cererea de chemare in judecata si a dispus obligarea pârâtei sa acorde si să plătească reclamantei suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza, pe perioada 01.01.2004-20.11.2008, precum si dobânda legală aferentă sumelor datorate, calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Totodată s-a dispus înscrierea acestui drept în cartea de muncă pe perioada de referință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C este ordonator secundar, iar ordonatorul principal de credite nu a prevăzut sume pentru această destinație în buget. Cu privire la fondul cauzei, se menționează că prin actele normative aceste drepturi au fost suspendate conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005 și prin art. 48 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nu menționează cuantumul în care se acordă acest spor. Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C nu a avut nicio contribuție la adoptarea actelor normative de suspendare; ea nu a avut alocate sume cu această destinație.
La dosar, a depus întâmpinare intimata, solicitând respingerea recursului. Este funcționar public și nu a beneficiat de sporuri în temeiul art. 29, alin.1 din Legea nr. 188/1999. Cuantumul acestor sporuri a fost indicat prin cererea de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este parțial fondat.
Reclamanta este funcționar public în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă
Raporturile de serviciu sunt între acesta și recurenta pârâtă. Plata salariului s-a realizat de către aceasta. Faptul că este doar ordonator secundar de credite nu o exonerează de obligația de plată a drepturilor salariale prevăzute de lege față de persoanele încadrate în instituție.
Conform prevederilor art. 31, alin. 1 din Legea nr. 188/1999 (forma actuală), pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste dispoziții legale privind compunerea salariilor funcționarilor publici au fost suspendate prin art. 44 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 (actual art. 31), cu modificările ulterioare.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 2/2006 au fost suspendate prevederile art. 29, alin.1, lit.c și lit.d din Legea nr. 188/1999 (actual art.31), până la 31 decembrie 2006.
Curtea constată că prin modificarea adusă Legii nr. 188/1999 prin Legea nr. 215/2006, lit."d" a aliniatului 1, al art. 29, care prevedea suplimentul corespunzător gradului a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Ordonanța Guvernului nr. 6/24 ianuarie 2007, reglementat drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici, până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și drepturile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007.
Conform art. 1, alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 6/2007, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri, care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31, alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată.
Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 nu a abrogat prevederile textului enunțat, prin care s-a stabilit structura salariului. Prin art. 48 al acestui act normativ, se prevede că dispozițiile ordonanței, se completează cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 republicată.
Deci, în componența salariilor funcționarilor publici trebuie să se regăsească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar acordarea acestor suplimente se circumscrie prevederilor legale menționate. Suspendarea dispusă și-a încetat aplicabilitatea, context în care dreptul revine în patrimoniul reclamanților, devenind actual.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarului public, așa încât devin aplicabile prevederile art. 37 din nr.OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Art. 37, alin. 3, teza ultimă din Ordonanța de Guvern nr. 6/2007 prevede în mod expres că orice limitare sau renunțare efectuată cu încălcarea acestui principiu, este lovită de nulitate absolută.
În speța de față sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul nr.1, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
După ratificare, Convenția Europeană a Drepturilor Omului a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit în cadrul acestuia aplicabilitate directă, dispozițiile Convenției având forță constituțională și supralegislativă.
Articolul 1 din Protocolul adițional nr. 1, la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin jurisprudența sa constantă a arătat că noțiunea de "bun" se referă la orice valoare patrimonială, ca ansamblu de interese care decurg din raporturile cu conținut economic, pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească.
Salariul funcționarilor publici cuprinde, alături de alte elemente, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Aceste două sporuri au conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, reclamanta ar fi putut să aibă în patrimoniul său, în mod efectiv și licit, sumele aferente suplimentelor.
Referitor la cuantumul acestor sporuri, Curtea reține că art. 31 menționat, nu prevede un cuantum de 25%, așa cum a fost acordat de prima instanță, iar instanța nu poate stabili prin analogie cuantumul acestora.
În consecință, dreptul la aceste sporuri există, a fost prevăzut de lege pentru funcționarii publici și nu a fost abrogat.
Instanța urmează să înlăture însă din dispozitivul hotărârii, mențiunea privind stabilirea cuantumului acestuia de 25% din salariul de bază, prevederea legală neindicând acest procent.
Nu s-a afirmat nici un moment că recurenta pârâtă ar fi avut o contribuție la adoptarea legilor, acesta este atributul exclusiv al Parlamentului. Ea poate cere fonduri pentru a-și îndeplini obligațiile de plată a drepturilor salariale, în conformitate cu obligațiile sau atribuțiile ce îi revin.
Perioada pentru care s-au acordat sporurile și dispoziția de reactualizare a sumelor cu dobânda legală nu au fost criticate prin cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.312, alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304, pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmează să admită în parte recursul declarat și să modifice sentința civilă atacată, în sensul înlăturării din dispozitiv a dispozițiilor privitoare la stabilirea cuantumului acestor sporuri.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă C împotriva sentinței civile nr.1651/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna pe care o modifică în parte în sensul că:
Înlătură din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procente de câte 25% din salariul de bază.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
eliberată din funcție
semnează
Președinte de instanță
Grefier,
Red. MC 20.02.2009/dact.VP 16.03.2009/3 ex
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
