Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 148/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr.148/CA/2009
Ședința publică de la 04 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta INSPECȚIA B pentru INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ H împotriva sentinței civile nr. 3202/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru pârâta recurentă și avocat pentru reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar precizări din partea pârâtului recurent H cu referire la împrejurarea că Inspecția Baf ost mandatată de H să formuleze recurs și să o reprezinte în instanță.
Avocata reclamanților intimați depune la dosar practică judiciară.
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar concluzii scrise.
Instanța pune în discuție excepția lipsei calității procesuale invocată de reclamanții intimați prin întâmpinare.
Avocata reclamanților intimați susține excepția așa cum a fost formulată.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea acestei excepții pentru motivele arătate în concluziile scrise și expuse oral și având în vedere adresa emisă de pârâtul recurent de la filele 29 - 30.
Instanța respinge excepția invocată de reclamanții intimați având în vedere actele de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocata reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba -Secția Comercială și Contencios Administrativ sub dosar nr-, reclamanții, HG, G, -G, G, G, G, și a chemat în judecată pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ H solicitând prin sentința ce se va pronunța:
- obligarea pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu data de 1 iulie 2006 și până la încetarea raporturilor de serviciu, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt funcționari publici în cadrul H, calitate în care a avut dreptul conform prevederilor art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și treptei de salarizare, însă pârâta refuză aplicarea acestor prevederi legale, invocând diferite motive.
În drept a invocat Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004.
Prin sentința civilă nr.3202/CAF/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiecare în procent de 25% din salariul de bază pentru perioada 22.03.2004-22.10.2008, actualizate cu indicele de inflație, calculat de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
În considerentele sentinței s-a reținut că, reclamanții își desfășoară activitatea în calitate de funcționar public în cadrul H, astfel că potrivit disp.art. 31 alin.1 din Legea nr. 188/1999 republicată are dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Reclamanții, așa cum recunoaște și pârâta în adresa nr.7106/10.10.2008 au primit până în prezent sporurile respective și acest drept tinde să fie lipsit de conținut, fără ca pentru această îngrădire să aibă o justificare printr-o cauză de utilitate publică.
Este de principiu că o normă legală, odată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista a legilor să aibă doar caracter formal.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Astfel, dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția menționată.
De asemenea, prin art.38 din Codul muncii se prevede în mod imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Așa fiind, în baza art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, s-a admis acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prima instanță a interpretat greșit prevederile legale, admițând acțiunea reclamanților. Se arată că sumele solicitate de reclamanți, ca reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, pe perioada cât reclamantul a avut calitatea de funcționar public, nu au fost prevăzute în bugetul aprobat, astfel că sunt în imposibilitate de a face plata acestora. Totodată aceste sporuri deși au fost indicate ca și denumire nu sunt individualizate sub aspectul cuantumului și condițiilor de acordare.
În drept s-au invocat disp.art.304 și 242 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform prevederilor art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate și actele dosarului, Curtea constată că instanța de fond nu a identificat, interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel, ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit. c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamantul când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantului astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
Instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art.312 (2), (3) Cod procedură civilă motiv pentru care va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului.
Recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant.
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ H prin INSPECȚIA împotriva sentinței nr.3202/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții, HG, G, -G, G, G,
(continuarea deciziei civile nr.148/04.02.2009)
*
, G, și în contradictoriu cu pârâtul
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./13.03.2009
Jud.fond -
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
