Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1481/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1481
Ședința publică din 1.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 2: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 3: Daniel Constantin
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL FINANTE T în contradictoriu cu intimatii-parati DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T si MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentintei civile nr. 20/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatii parati DGFP T si MFP, reprezentati de consilier juridic, cu delegatie pe care o depune in sedinta, lipsind recurentul-reclamant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instantei că obiectul pricinii este recurs impotriva sentintei civile sus indicate si ca procedura de citare este legal îndeplinită.
Intimatii-parati, prin consilier juridic, depun intampinare, in doua exemplare. Solicita lasarea dosarului la sfarsitul sedintei.
Curtea dispune lasarea dosarului mai la urma.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns intimatii-parati, prin consilier juridic, lipsind recurentul-reclamant.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, Curtea acorda cuvantul pe recurs.
Intimatii-parati, prin consilier juridic, solicita respingerea recursului, hotararea de fond fiind temeinica si legala, pentru motivele aratate in intampinare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 20/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr- s-au respins ca nefondate exceptiile lipsei calitatii procesuale active si a lipsei de interes a reclamantilor privind obligarea paratului MEF la alocarea fondurilor necesare platii sumelor solicitate.
A fost respinsa actiunea formulata de reclamantul SINDICATUL FINANTELOR T in numele si pentru membrii de sindicat impotriva paratilor DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T si MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE.
Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut in ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului ca sindicatele apara drepturile membrilor ce decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici potrivit art. 28 al. 1 din legea nr. 54/2003.
MFP a fost chemat in judecata nu pentru a raspunde in solidar cu parata DGFP T ci pentru alocarea fondurilor necesare platilor banesti astfel ca este indeplinita conditia de exercitare a actiunii civile, respectiv interesul.
Pe fondul cauzei s-a retinut ca reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul paratei DGFP
Au fost citate prevederile art. 31 al. 1 din legea nr. 188/1999, dar si ordonantele de orgenta care priveau salarizarea functionarilor publici.
S-a retinut ca prevederile referitoare la suplimentul postului si al treptei de salarizare au fost suspendate succesiv si ca nu a fot stabilit nici prin legea nr. 188/1999 si nici prin acte normative ulterioare cuantumul acestor sporuri.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii reclamantei, deoarece a considerat ca datorita tergiversarii stabiliri cuantumului de catre parlament si organele abilitate, instanta judecatoreasca poate decide.
A considerat ca instanta are dreptul de a lamuri intelesul si intinderea dreptului.
Au fost invocate prevederile art. 4 din legea nr. 303/2004 si art. 3 din codul civil.
Sporurile solicitate sunt prevazute de art. 31 lit c si d din legea nr. 188/1999.
In mod ilegal atat executivul, cat si legislativul au anulat acest drept.
Este lipsita de efecte suspendarea nelegala si neconstitutionala a acordarii celor doua componente ale salariului.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 299-316 Cod procedura civila.
La 1.06.2009 intimatii au depus intampinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a recursului si mentinerea ca temeinica si legala a hotararii pronuntate de instanta de fond.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca recursul reclamantului este nefondat pentru urmatoarele considerente.
Prin cererea sa reclamantul a solicitat acordarea unor drepturi prevazute de legea nr. 188/1999, legea functionarilor publici, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Nici legea sus indicata si nici un alt act normativ in vigoare nu stabileste nici un cuantum si nici o modalitate de calcul a acestor doua componente ale salariului functionarilor publici.
Prin prisma acestui aspect nu are nici o relevanta juridica suspendarea aplicarii prevederilor art. 31 al. 1 pct. c si d (fost 29) din legea nr. 188/1999 prin mai multe acte normative (OUG nr. 94/2004, legea nr. 76/2005, OG nr. 2/2006).
Pentru a putea fi vorba despre acordarea unor drepturi prin legea nr. 188/1999, trebuia ca reglementarea acestor suplimente sa fie completa, respectiv sa fie determinat atat cuantumul, precum si criterii de aplicare, conditii, etc.
Nu se poate vorbi de existenta unui drept atata timp cat intinderea acelui drept nu este reglementata in nici un act normativ si nici nu se poate aplica principiul analogiei cel putin din doua motive.
Primul pentru ca nu exista reglementat nici in privinta altor categorii de salariati, functionari, acest drept sau cuantumul lui, iar pe de alta parte chiar si art. 157 al. 2 din codul muncii dispune ca "istemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor specialese stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative".
Neputandu-se vorbi de existenta unui drept, nu sunt incidente nici prevederile din art. 1 din Protocolul aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.
Se observa din lacunara prevedere legislativa de la art. 31 din legea nr. 188/1999, ca legiuitorul nici nu a determinat continutul acestui drept si nici nu a delegat alte autoritati sa emita acte prin care sa se reglementeze modul de punere in aplicare a prevederii legale sau modul de acordare a acestor suplimente.
Concluzia este ca s-a reglementat un drept lipsit de continut, singura culpa in acest sens apartinand legiuitorului.
S-ar incalca principiul separatiei in stat prin stabilirea unui cuantum al dreptului fie pe cale administrativa, fie pe cale judiciara.
De asemenea, daca instanta ar stabili in locul autoritatii legislative intinderea acestui drept, ar pronunta o hotarare prin care s-ar depasi atributiile puterii judecatoresti.
In acest sens intimatele in mod corect au invocat decizia Curtii Constitutionale din 27.05.2009 si a facut referire si la alte decizii ale acestei Curti in privinta intelesului prevederilor OG nr. 137/2000 referitor la faptul ca instantele nu au dreptul "de a desfiinta norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acetora alte norme sau de ale substitui cu norme cuprinse in alte acte normative" deoarece s-ar incalca principiul separatiei puterilor consacrat de art. 1 al. 4 si art. 61 al. 1 din Constitutia Romaniei
Mai mult reclamantul nu a motivat in nici un fel de ce solicita acordarea suplimentelor in cuantum de 25% pentru fiecare atata timp cat legea nu a cuantimficat in nici un mod aceste suplimente.
Oricum neexistand nici un criteriu legal de stabilire a celor doua suplimente, instanta este in imposibilitate de a stabili cuantumul acestora in conditiile in care sunt reglementate in toata legislatia sporuri variabile care pot porni de la 1% si pana la 100%.
Nu poate fi vorba nici de incidenta in cauza a prevedrilor art. 38 si 39 din codul muncii deoarece nu se poate vorbi de renuntarea la drepturi si nici de limitarea unor drepturi atata timp cat intinderea drepturilor nu a fost stabilita.
De asemenea nu se poate vorbi despre un drept de creanta cert, lichid si exigibil in conditiile in care intinderea creantei nu poate fi stabilita si astfel nu sunt incidente nici prevederile constitutionale si nici ale art. 1 din Protocolul nr. I la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale.
Culpa pentru aceasta situatie apartine legiuitorului dar in prezenta cauza reclamantul nu se judeca cu statul R, ci cu angajatorul care este o institutie publica bugetara si care nu poate sa plateasca drepturi salariale neprevazute de legea salarizarii functionarilor publici, fara a suporta consecintele prevazute de legea nr. 500/2002.
Practic prin legea nr. 188/1999 s-au stabilit reglementari de principiu ce trebuie avute in vedere tot de legiuitor atunci cand va adopta o lege de salarizare unitara a functionarilor publici.
Instanta are in vedere si deciziile Curtii Constitutionale nr. 818/2008, 819/2008 care a statuat ca "instantele nu mai pot aplica prevederile unor alte acte normative in privinta salarizarii unor categorii de salariati, functionari publici, acte normative care nu le sunt aplicabile acestora si sa refuze aplicarea actelor normative aplicabile acestor categorii".
Prin urmare, in baza celor retinute mai sus se constata nefondat recursul reclamantului si in baza art. 299 si urmatoarele, 304 si 3041cod procedura civila il va resinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant SINDICATUL FINANTE T cu sediul in A,-, jud. T în contradictoriu cu intimatii-parati DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T cu sediul in A,-, jud. T si MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE cu sediul in B,-, sector 5 impotriva sentintei civile nr. 20/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 1.06.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
RED. JUD. CP (2 ex.)
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion, Cristina Petrovici, Daniel Constantin
