Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1482/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1482
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier:
*******
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul PENITENCIARUL DR.TR.S împotriva sentinței nr. 382 din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, și intimații pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR B, MINISTERUL JUSTIȚIEI
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru recurentul pârât PENITENCIARUL DR.TR.S, lipsind intimații reclamanți, A, și intimații pârâți ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR B, MINISTERUL JUSTIȚIEI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Consilier juridic, pentru recurentul pârât PENITENCIARUL DR.TR.S, solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
După strigarea cauzei, se prezintă intimatul reclamant care solicită respingerea recursului. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 382 din 6.03.2008 Tribunalul Mehedinția admis acțiunea intentată de reclamanții, A, împotriva pârâților Penitenciarul d e Maximă Siguranță D T-S; Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de Penitenciarul d e Maximă Siguranță T-S, împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor.
A obligat pârâții să plătească reclamanților prima de concediu cuvenită fiecăruia pentru timpul efectiv lucrat în 2006, actualizată cu rata inflației la data plății.
În considerentele sentinței s-a reținut că în conformitate cu dispozițiile art.34 litera f din Legea nr.293/2004, privind statutul funcționarilor publici din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
În perioada menționată reclamanții nu au primit prima de concediu ca urmare a suspendării aplicării dispozițiilor menționate prin legile bugetului de stat aferente anilor 2004-2006.
S-a mai reținut că dispozițiile acestor legi nu conțin nicio referire la eventualitatea desființării dreptului ci doar la suspendarea exercițiului acestuia ori la prelungirea termenului de punere în aplicare și în consecință nu pot fi interpretate că ar înlătura însăși existența dreptului.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu înlăturarea lui cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența.
Referitor la actualizarea sumelor solicitate s-a apreciat că prin aplicarea ratei inflației se acordă aceeași valoare exprimată într-un număr mai mare de unități monetare, reclamanțiil putând pierde doar beneficiul nerealizat reprezentat de o dobândă real pozitivă care nu a fost solicitată prin acțiune, astfel că instanța nu poate acorda mai mult decât s-a cerut.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul PENITENCIARUL Dr. Tr. S, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs, recurentul pârât ANP - Penitenciarul Dr. Tr. S, a arătat că reclamanții trebuiau să facă dovada că sunt funcționari publici cu statut special și dacă la plecarea în concediu au solicitat prima aferentă.
Recursul este nefondat.
Motivele invocate de recurent privind nedovedirea de către reclamanți a calității lor de funcționari publici cu statut special și a solicitării la plecarea în concediu a primei pretinse, reprezintă apărări noi, neinvocate prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, care în conf. cu art.294 al.1 Cod proced. civ. nu mai pot fi primite.
Pe fond, în conformitate cu dispoz. art. 2 din OG nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste dispoziții legale se constată că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentului Ministerul Justiției față de calitatea acestuia de ordonator principal de credite și dispoz. art. 21 din Legea nr. 500/2001 privind finanțele publice.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale, înscriindu-se în prevederile art.34 lit. f) din Legea nr. 293/2004.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarilor publici cu statut special din cadrul -
Motivele de recurs privind nedovedirea de către reclamanți calității de funcționari publici cu statut special precum și nedovedirea solicitării primei de concediu la data efectuării acestuia sunt aspecte lipsite de relevanță deoarece recurentul pârât nu invocă expres lipsa calității de funcționar public cu statut special a vreunuia dintre reclamanți, iar din actele depuse rezultă cert că aceștia din urmă nu au beneficiat de prima de concediu pe anul 2006.
În conformitate cu art.34 lit. f) din Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din P, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în vigoare la 30.09.2004, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, de la această dată, intimații reclamanți trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Astfel, în Legea 507/2003 se prevedea în art.9 alin.7 că prima de concediu de odihnă se suspendă până la 31 decembrie 2004.
Apoi, prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 s-a suspendat acordarea primei de concediu de odihnă până la 31 decembrie 2005și prin art. 5 din legea 379/2005, până la 31 decembrie 2006.
Din expunerea de mai sus rezultă că dreptul la primă de concediu de odihnă este prevăzut de lege și că prin legi speciale a fost suspendat temporar, respectiv până la finele anilor 2004 și 2005.
La data pronunțării soluției de către Tribunalului Mehedinți, Legile 507/2003 și 511/2004 nu mai erau în vigoare și în plus chiar din cuprinsul lor rezultă că efectul suspensiv era limitat în timp.
Cele două legi bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul la prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Legea nr. 293/2004 privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Pap rodus efecte de la data publicării în Monitorul Oficial, efecte care se produs pe toată perioada cât este în vigoare.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
Această explicație se întemeiază și pe interpretarea semantică și gramaticală a textului.
De altfel, art.64 din Legea 24/2000 privind tehnica legislativă, suspendarea are durată determinată, iar la expirarea duratei de suspendare dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare.
Numai această interpretare este de natură a asigura principiul constituțional al supremației legii și acela al caracterului excepțional al limitării unor drepturi.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PENITENCIARUL DR.TR.S împotriva sentinței nr. 382 din 06 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2008.
- - - - -
Grefier,
Red. Jud. T
Ex.2//27.08.2008
Jud. fond S
A
Președinte:Doina UngureanuJudecători:Doina Ungureanu, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
