Litigiu privind funcționarii publici statutari. Sentința 149/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 149/F/CA
Ședința publică din 20 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silviu Gabriel Barbu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Anticorupție, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Economiei și Finanțelor prin, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 20 octombrie 2008.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Brașov sub nr- la Tribunalul Brașov, reclamantul, polițist în cadrul Direcției Generale Anticorupție, a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL ADMNISTRATIEI ȘI INTERNELOR, DIRECȚIA GENERALĂ ANTICORUPȚIE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pentru ca prin sentința care se va pronunța, să fie obligați la plata drepturilor bănești reprezentând spor de fidelitate aferent perioadei 15.10.2005- 15.12.2005, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației și dobânda legală până la data efectuării plății. Prin Decizia nr.2079/22.05.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a stabilit competența de soluționare în favoarea Curții de APEL BRAȘOV - Secția de contencios administrativ.
În motivarea acțiunii reclamantul arată, în esență, că dreptul la spor de fidelitate este prevăzut de art.6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, fiindu-i recunoscut dreptul de a primi acest spor, dar perioada 15.10.2005-15.12.2005 nu a fost inclusă în prima acțiune formulată, întrucât avea calitatea de angajat al Direcției Generale Anticorupție a MIRA în acea perioadă, depunând la dosar o adeverință în acest sens (fila 27 dosar tribunal).
Aplicarea acestor dispoziții legale a fost însă suspendată succesiv, prin legile anuale ale bugetului de stat, astfel că li s-a încălca destinatarilor legii de salarizare a polițiștilor dreptul de a beneficia de sumele respective, drept garantat de art.15 alin.1 din Constituția României care consacră principiul universalității și stabilește pentru autoritățile statului obligația de a pune în practică legile adoptate în materia drepturilor și libertăților.
În întâmpinările formulate de pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Ministerul Finanțelor Publice aceștia au solicitat respingerea acțiunii față de ei ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. pârâți au solicitat și respingerea pe fond a acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
Totodată, a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca în cazul admiterii acțiunii, să fie obligat să asigure fondurile necesare, având în vedere că în conformitate cu dispozițiile HG nr. 208/2005 gestionează bugetul de stat, întreaga structură a fiind finanțată de la bugetul de stat.
În întâmpinare, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bai nvocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, susținând că, fiind ordonator principal de credite la fel ca, nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale pentru angajații altei instituții, neavând nici o obligație față de A.
În fond, toți pârâții chemați în judecată susțin, în esență, că acțiunea este neîntemeiată, reclamantul neavând dreptul la sporul de fidelitate întrucât dispozițiile referitoare la aceste drepturi fiind suspendate prin legile bugetului de stat până la finele anului 2005, iar pentru anii 2004 și 2006 acest spor a fost achitat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma actelor normative în materie și a petitelor cererii de chemare în judecată, instanța reține următoarele:
Reclamantul a fost, în perioada 15.10.2005-15.12.2005 polițist în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul MIRA.
Legislația salarizării polițiștilor, anume OG nr.38/2003 privind salarizarea și celelalte drepturi ale polițiștilor, aprobată prin Legea nr.353/2004, prevede, în art.6, că,Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,de ordine publică și siguranță națională,în calitate de militar,polițist,funcționar public și personal contractual,polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20 % din salariul de bază,în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne".
Aceste dispoziții legale constitutive de drepturi salariale pentru corpul profesional al polițiștilor au rămas fără conținut întrucât prin legile bugetului de stat în anul 2005 sporul de fidelitate a fost suspendat pentru anul 2005, potrivit art.2 alin.1 din OUG 118/2004. Pe de altă parte, exercițiul unor drepturi consacrate prin acte normative de aplicare generală se poate restrânge numai în limitele și cu respectarea condițiilor prevăzute în art. 53 din Constituția României, constituantul stabilind că restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică și dacă este proporțională cu situația care a determinat- OUG nr.118/2004, nefiind în prezent în vigoare și prin natura sa de ordonanță cu aplicare temporară, poate fi criticat pentru neconstituționalitate de către instanțele de judecată, fără a mai fi necesar filtrul controlului posterior de constituționalitate pe care îl exercită Curtea Constituțională potrivit art. 146 lit. d din Constituția României. Drepturile salariale suplimentare instituite de actele normative precizate mai sus însă există, deoarece ele nu au fost înlăturate efectiv de legiuitor, ci numai suspendate, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituțional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
De asemenea, instanța de fond constată că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.38 din Codul muncii (ca reguli generale aplicabile oricăror raporturi juridice de muncă, deci inclusiv raporturilor de muncă ale funcționarilor publici cu statut special, cum este cazul polițiștilor), potrivit cărora drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări sau limitări, acestea fiind protejate de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Potrivit art.art.20 din Legea nr.500/2002 coroborat cu art.3 lit.c pct.11 din OUG nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA, acest din urmă minister elaborează proiectul propriu de buget, organizează și controlează întreaga activitate economico-financiară a ordonatorilor de credite din subordinea sa, iar reclamantul face parte dintr-o structură subordonată MIRA, anume Direcția Generală Anticorupție, care este ordonator de credite subsidiar, subordonat ordonatorului principal de credite MIRA, astfel încât acești doi pârâți au obligații legale privind plata drepturilor salariale ale reclamantului pentru perioada de timp în care reclamantul este angajat în structura MIRA, în cadrul pârâtei.
În privința sporului de fidelitate s-a conturat practica judecătorească în sensul acordării acestui spor pentru polițiști, în condițiile suspendării sale pentru anul 2005 prin OUG nr.118/2004. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în cauza Beian contra României în sensul că dacă anumitor categorii de persoane le-au fost recunoscute anumite drepturi patrimoniale, cu trimitere la drepturi de natura salarială, atunci nerecunoașterea pentru categorii similare de reclamanți a acelorași drepturi ar reprezenta o discriminare.
În privința cererii formulate de MIRA de chemare în garanție a MEF și de a obliga Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze către MIRA sumele de bani necesare pentru plata sporului de fidelitate pentru anul 2005, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, astfel încât instanța nu va obliga pe chematul în garanție MEF să plătească drepturi salariale pentru angajații altor ordonatori principali de credite, ci îl va obliga să vireze fondurile necesare către pârâții chemați în judecată și care sunt angajatorii reclamantului, care asigură salarizarea efectivă a acestuia din urmă. Astfel, Legea nr.500/2002 a finanțelor publice stabilește că rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului de buget de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite și pe baza proiectelor bugetelor locale, iar MIRA este ordonator principal de credite și poate dispune achitarea sumelor de bani cuvenite reclamantului cu titlul de spor de fidelitate.
De asemenea, potrivit HG 208/2005 (vechea reglementare) și HG nr.386/2007 (noua reglementare) privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a elabora proiectul de buget de stat și proiectul de rectificare a bugetului de stat, precum și de a aproba includerea diferitelor propuneri de cheltuire a banilor publici formulate de ceilalți ordonatori principali de credite, iar potrivit art.3 alin1 lit.A pct.10, are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar, ceea ce presupune o limitare evidentă a libertății de acțiune a ordonatorilor principali de credite sub aspectul plății unor drepturi salariale care nu fuseseră incluse în bugetul anual sau rectificarea bugetară a acelui ordonator principal de credite, plăți impuse pe calea hotărârilor judecătorești.
Ordonatorii de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare potrivit art. 21 din aceeași lege și au o serie de responsabilități prevăzute de art. 22.
De asemenea, legea mai stabilește că proiectele legilor bugetare se elaborează de Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 din Legea nr. 500/2002). Chiar dacă aceste proiecte au la bază și propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite puterea de decizie o are conform legii Ministerul Finanțelor Publice, care poate să cuprindă sau nu în proiectul legii bugetului cheltuielile propuse de ordonatorii principali de credite. De asemenea, doar acesta are posibilitatea de a propune rectificarea bugetară pentru repartizarea unor fonduri suplimentare pentru punerea în executare a dispozițiilor hotărârilor judecătorești.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu poate cere direct rectificarea bugetului său și alocarea unor fonduri suplimentare, aceasta trebuie să se realizeze prin intermediul Ministerului Finanțelor Publice. Pentru aceasta se admite cererea formulată de pârâtul MIRA, de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca Ministerul Economiei și Finanțelor să cuprindă în proiectul legii de buget sau în propunerea de rectificare și aceste sume pentru ordonatorul principal de credite Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În practica judecătorească recentă s-a statuat că MEF poate fi chemat în garanție pentru a fi obligat să includă în bugetul de stat sumele de bani necesare achitării drepturilor salariale restante ale unor angajați din sectorul bugetar care sunt încadrați în aparatul central sau local al altor ministere, dar pârâtul care este în principal obligat să achite respectivele drepturi salariale recunoscute de instanțele de judecată este angajatorul însuși (MIRA și Direcția Generală Anticorupție în speță), raportul de muncă existând între acesta din urmă și reclamant.
În privința cererii reclamantului de obligare a pârâților la plata către reclamant a sumelor actualizate cu dobânda legală și rata inflației aferentă la scadență, Curtea reține următoarele: actualizarea cu dobânda legală a sumelor datorate reprezintă un mijloc de reparare a prejudiciului efectiv suferit, iar indexarea cu indicele de inflație contribuie la păstrarea valorii reale a obligației bănești, actualizarea acesteia la momentul plății efective, potrivit dispozițiilor art.1082 și art.1084 Cod civil.
În consecință, instanța urmează să admită în parte acțiunea reclamantului si să oblige pe pârâții Direcția Generală Anticorupție (componentă cu personalitate juridică din cadrul MIRA) si A să plătească reclamantului sporul de fidelitate aferent perioadei 15.10.2005- 15.12.2005, sume actualizate cu rata inflației și cu acordarea dobânzii legale.
Totodată instanța va respinge acțiunea reclamantului față de pârâții Inspectoratul General al Poliției și Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, niciuna dintre cele două instituții pârâte menționate mai aici neavând atribuții cu privire la salarizarea acestui polițist reclamant, reclamantul nefiind angajatul acestor doi pârâți.
Instanța urmează să admită, în conformitate cu dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă, cerere formulată de pârâtul MIRA privind chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că, potrivit Legii finanțelor publice nr.500/2002, orice angajare și utilizare de credite bugetare se face în urma alocării acestora de către Ministerul Economiei și Finanțelor către ministerele sau alte instituții care sunt ordonatori principali de credite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală Anticorupție din MIRA și, în consecință:
Obligă pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Direcția Generală Anticorupție din MIRA să achite reclamantului drepturile bănești reprezentând sporul de fidelitate aferent perioadei 15.10.2005- 15.12.2005, drepturi actualizate cu indicele de inflației și dobânda legală calculată la data plății.
Respinge acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților Inspectoratul General al Poliției Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și obligă chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice să vireze pârâtelor fondurile necesare achitării drepturilor bănești de mai sus.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2008.
PREȘEDINTE,
--- -
Grefier,
- -
Red. - 20.10.08
Dact. - 20.10.08
7 ex.
Președinte:Silviu Gabriel BarbuJudecători:Silviu Gabriel Barbu
