Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 149/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ, de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR.149/CA/2008 - R
Ședința publică din 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
- - - Judecător
- - - Grefier
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de recurentul pârât MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,- împotriva Sentinței nr. 468/CA din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, S, G, -, G,, toți cu domiciliul procedural ales în O,-, județul și intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL d e REGIM SILVIC și de VÂNĂTOARE, cu sediul în O,-, având ca obiect - LITIGIU PRIVIND FUNCȚIONARII PUBLICI ( Legea nr.188/1999) -.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă d-na - în reprezentarea intimaților reclamanți, conform tabelului pe care îl depune la dosar, în baza procurii de reprezentare a intereselor, lipsă fiind recurentul pârât MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B, intimații reclamanți și intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC și de VÂNĂTOARE.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este la primul termen de judecată după repunerea pe rol în urma suspendării judecării cauzei și este scutit de plata taxelor de timbru, după care:
Reprezentanta intimaților reclamanți arată că nu are alte cereri.
INSTANȚA, nefiind alte cereri, excepții sau chestiuni prealabile, acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursului formulat de MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B întrucât acesta, anterior intrării în vigoare a OUG nr.146/2007, a virat sumele solicitate.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 468/CA din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, s, G, G, și, toți cu domiciliul procedural ales în O,-, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O, cu sediul în O,-, și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B, Bulevardul - I, nr.24, sector 3 și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând primele de concediu pentru anii 2005 și 2006, în sume egale cu salariile lor de bază din lunile anterioare plecării fiecărui reclamant în concediu de odihnă în fiecare din anii 2005 și 2006, sumele nete cuvenite reclamanților urmând a fi actualizate cu rata inflației de la data scadenței la data efectuării plăților.
De asemenea au fost obligați pârâții să acorde reclamanților lemne de foc pe anii 2005 și 2006, în volum de 5 metri cubi, pentru fiecare an, pentru fiecare reclamant, în măsura în care și-au desfășurat activitatea în cadrul pârâtei
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
1) În privința primului capăt de cerere, referitor la primele de concediu:
Deciziile Inspectorului al Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O, depuse la filele 57-120 și precizările depuse de pârâtul 1 la fila 56, atestă că toți cei 63 reclamanți au desfășurat, în anii 2005-2006, activitate, în calitate de funcționari publici, de inspectori, consilieri și referenți, în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O, din subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Potrivit prevederilor art.33 alin.2 din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici - devenit după republicare art.34 alin.2 - funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prevederea legală precitată a fost suspendată succesiv prin art.8 alin.7 din Legea 511/2004 - a bugetului de stat pe anul 2005 și prin art.5 alin.5 din Legea 379/2005 - a bugetului de stat pe anul 2006, menținându-se suspendarea până la data de 31.12.2006.
Câtă vreme, dispozițiile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 actualizată nu au fost abrogate și dreptul consacrat de acestea nu a fost desființat ori anulat prin nici o altă dispoziție legală, măsura suspendării succesive a dreptului la prima de concediu prin legile bugetului de stat pentru anii 2005 și 2006 nu poate echivala cu desființarea dreptului, ci are ca efect doar amânarea punerii în aplicare a disp.legale, dreptul existând în toată această perioadă, fiind înlăturat doar exercițiul acestuia.
Măsura suspendării dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, altfel aceasta ar însemna imposibilitatea realizării unui drept acordat de lege, ceea ce contravine principiului constituțional privind garantarea drepturilor acordate, cât și dispozițiilor Codului muncii.
Normele de suspendare au fost cuprinse în acte normative cu caracter temporar ale căror efecte au încetat la data prevăzută pentru aplicarea lor, ele nemaifiind în vigoare la data sesizării instanței.
Odată cu expirarea duratei de suspendare a aplicării prevederilor art.34 alin.2 din Legea 188/1999 actualizată, obligația corelativă a dreptului consfințit prin acestea devine executorie, scadentă.
Spre această concluzie conduc și prevederile art.64 alin.2 și 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care statuează că, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ afectat de suspendare reintră de drept în vigoare.
Prin urmare, s-a constatat a fi lipsită de efecte asupra ființei, existenței dreptului, suspendarea aplicării prevederilor legale privitoare la primele de concediu pentru anii 2005 și 2006, prin norme ce și-au încetat valabilitatea la data de 31.12.2006, dată la care a devenit scadentă obligația corelativă dreptului de acordare și plata primelor de concediu pentru acei ani.
Ca atare, s-a reținut că reclamanții - funcționari publici sunt îndreptățiți, în urma încetării suspendării, să obțină realizarea dreptului la primele de concediu pentru anii, 2005 și 2006, care, necontestat de pârâți, nu le-au fost acordate.
În consecință, în temeiul art.34 alin.2 din Legea 188/1999 actualizată, primul capăt al acțiuni reclamanților s-a găsit a fi fondat și ca atare pârâții urmează să fie obligați a le plăti acestora primele de concediu pentru anii 2005 și 2006, în sume egale cu salariile lor de bază din lunile anterioare plecării fiecăruia în concediu în fiecare din cei 2 ani, care se vor impozita separat.
În considerarea reparării prejudiciului suferit de reclamanți prin neacordarea acestor drepturi la data scadenței lor, ca urmare a încetării suspendării aplicării dispozițiilor legale ce le reglementează și a repunerii lor de drept în vigoare - 1.01.2007, sumele nete cuvenite se vor actualiza cu rata inflației până la data plății efective.
2) În privința celui de-al doilea capăt de cerere:
Conform dispozițiilor art.33 din OUG 59/2000 aprobată cu modificări prin Legea 427/2001, personalul silvic de toate gradele profesionale are dreptul să primească anual gratuit lemn pentru încălzirea locuinței, într-o cantitate care va fi stabilită cu angajatorul.
Prin Ordinul său nr. 156 din 2002, ministerul d e resort a stabilit că, în aplicarea prevederilor art.33 al OUG 59/2000, personalul silvic din unitățile din subordinea sa are dreptul de a primit gratuit lemn pentru încălzirea locuinței în cantitate de 5 mc pe an.
de pârâți, lemnul pentru încălzirea locuinței cuvenit reclamanților - cu statut de personal silvic - nu le-a fost acordat acestora în anii 2005 și 2006.
Ca atare, se constată că reclamanții sunt îndreptățiți ca, în condițiile stabilite de Ordinul nr.156/2002 al fostului Minister al Agriculturii, Alimentației și Pădurilor să beneficieze de lemn de foc pentru încălzirea locuinței în cantitate de 5 mc pe fiecare din anii 2005 și 2006.
Deși 62 de reclamanți sunt în raporturi de serviciu cu Inspectoratul Teritorial d e Regim Silvic și de Vânătoare O și doar reclamantul, conform Ordinului nr.670/27.06.2005, potrivit dovezii de la fila 95, este în raporturi de serviciu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, fiind numit de acesta în funcția de inspector șef la O, pârâtul 2 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, câtă vreme este ordonator secundar de credite și are obligația de a întreprinde măsurile legale ce se impun pentru cuprinderea în bugetul propriu și al instituției publice subordonate - pârâta 1 - fondurile necesare plății drepturilor salariale ale reclamanților se constată a avea calitate procesuală pasivă în cauză, necontestată de altfel de acesta.
În consecință, pentru cele mai sus expuse, în baza prevederilor art.1 din Legea 554/2004 actualizată, ale art.34 al.2 din legea 188/1999 actualizată, ale art.33 din OUG 59/2000 aprobată prin legea 427/2001 și ale art.1 din Metodologia anexa 1 la Ordinul MAAP nr.156/2002, acțiunea reclamanților s-a constatat a fi fondată, urmând a se admite și pârâții vor fi obligați să le plătească reclamanților primele de concediu pentru anii 2005 și 2006 în sume egale cu salariile lor de bază din lunile anterioare plecării fiecăruia în concediu de odihnă, în fiecare din cei doi ani, care se vor impozita separat, cu actualizarea sumelor nete cuvenite cu rata inflației de la data scadenței - 1.01.2007 până la data plății, precum și la acordarea lemnului pentru încălzirea locuinței, în cantitate de 5 mc, pentru fiecare din anii 2005 și 2006, în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul
Împotriva acestei sentințe în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a declarat recurs MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței și respingerea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prev.art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă recurenta critică sentința pentru motive de nelegalitate constând în greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art.34 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, întrucât acordarea primelor de vacanță pe anii 2005 - 2006 fost suspendată succesiv prin OUG 33/2001, precum și prin Legile de stat pe anii 2005 și 2006.
Contrar celor reținute de instanța de fond, suspendarea unei dispoziții printr-un act normativ împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare.
Dispoziția prevăzută de art.34 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a fost suspendată prin legi succesive, fără întrerupere până la 31.12.2006.
Nelegalitatea sentinței este evidentă și raportat la prevederile art.64 din Legea nr.24/2000 privind Normele tehnico legislative pentru elaborarea actelor normative, întrucât conform dispozițiilor acestui act normativ "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un act normativ de același nivel sau de nivel superior". În această situație se vor prevedea în mod expres data la care se produce suspendarea precum și durata ei determinată.
Câtă vreme prin acte normative succesive de același nivel au fost suspendate dispozițiile art.34 din Legea nr.188/1999, referitoare la prima de concediu cererea reclamanților este nefondată.
Mai mult decât atât potrivit art.3 din OUG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici pentru anul 2006, gestiunea sistemului de salarizare se asigură de către fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în număr de posturi aprobate potrivit legii.
Fiind suspendată plata plății sumelor reprezentând prime de concediu pe anii 2005-2006, recurenta avea obligația să respecte dispozițiile art.42 din Legea nr.188/1999.
Sentința recurată este nelegală și în ceea ce privește modul de soluționare al celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea reclamanților.
Potrivit art.33 din OUG nr. 59/2000, privind Statutul personalului silvic acesta beneficiază, în condițiile legii, de o cantitate de lemn gratuit pentru încălzirea locuinței, dar nici o prevedere din acest act normativ nu stipulează posibilitatea acordării în lei a echivalentului masei lemnoase, primite gratuit de personalul care răspunde de silvicultură din cadrul ministerului sau structurilor silvice teritoriale, astfel încât acesta să poată fi suportat de la bugetul de stat.
În același sens, prin adresa 23607/23.09.2005 a apreciat și Ministerul Finanțelor Publice care a apreciat că nu există temei legal pentru acordarea drepturilor mai sus arătate personalului silvic de toate gradele profesionale.
Intimații au depus la dosar Note de ședință - fila 74 din dosar - invocând în apărare prevederile Ordonanței de Urgență nr. 146/19.12.2007
Cu privire la cel de-al doilea capăt al acțiunii, arată intimații că recurentul nu a contestat dreptul ce le-a fost conferit prin OM 156/2002, astfel că se justifică că acesta să facă demersurile necesare pentru acordarea acestor drepturi angajaților din subordine.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs mai sus arătate și ținând seama de prevederile art.3041Cod Procedură Civilă, a fost apreciat ca nefondat, astfel că a fost respins.
Critica recurentului referitoare la nelegalitatea sentinței ca urmare a greșitei aplicări a prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 este nefondată, câtă vreme textul legal invocat prevede că "funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
În condițiile în care aceste dispoziții legale nu au fost abrogate, ori dreptul conferit prin acest text de lege nu a fost desființat ori anulat, este nefondată critica întemeiată pe suspendarea succesivă întemeiată pe art.8 alin.7 din Legea nr.511/2004 a de Stat pe anul 2005, precum și pe prevederile art.5 alin.5 din Legea nr.379/2005 a de Stat pe anul 2006, deoarece suspendarea dreptului nu înseamnă desființarea lui, ci amânarea punerii în aplicare a respective dispoziții legale.
În aceste condiții, este justificată cererea reclamanților care la data expirării duratei de suspendare au apreciat că obligația corelativă a dreptului lor a devenit scadentă.
Nici critica recurentului întemeiată pe dispozițiile art. 64 din Legea nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativă nu poate fi reținută, întrucât aliniatele 2 și 3 ale acestui text legal prevăd că, la expirarea duratei de suspendare, actul normativ afectat de suspendare reintră de drept în vigoare.
Referitor la motivele de recurs ce vizează modul de soluționare al capătului de cerere constând în cererea reclamanților privind acordarea drepturilor conferite de art.33 din OUG nr.59/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr.427/2001, respectiv a unei cantități anuale de lemn gratuit pentru încălzirea locuinței, sunt de asemenea nefondate.
Câtă vreme prin Ordinul nr. 156/2002, ministerul d e resort a stabilit că în aplicarea art.33 din OUG 59/2000, personalul silvic are dreptul de a primi gratuit lemn în cantitate de 53/an, iar pârâtul recurent nu a contestat susținerile reclamanților conform cărora pentru anii 2005 și 2006 acest drept nu le-a fost acordat, soluția de admitere și a acestui capăt de cerere din acțiunea reclamanților este legală.
Conform dispozitivului sentinței, recurentul aaf ost obligat la acordarea masei lemnoase cuvenite reclamanților pentru anii 2005-2006, în volum de 53pentru fiecare an, în măsura în care și-a desfășurat activitatea în cadrul pârâtului O, iar nu la contravaloarea acesteia, astfel că și această critică este nefondată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,- împotriva Sentinței nr. 468/CA din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, S, G, -, G, toți cu domiciliul procedural ales în O,-, județul și intimatul INSPECTORATUL TERITORIAL d e REGIM SILVIC și de VÂNĂTOARE, cu sediul în O,-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red.jud. - 14.05.2008
Jud. fond V-
Tehnored.DN - 14.05.2008
2 exemplare
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Rițiu Roxana, Blaga Gabriela
