Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 15/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 15
Ședința publică de la 09 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președinte Secție
- - - - - Judecător
- - - Judecător
Grefier: -
xxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 4015 din data de 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor în nume propriu cât și în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice D, intimatul reclamant și intimații pârâți Garda Financiară - Comisariatul General B și Comisariatul Regional D al Gărzii Financiare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termen legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă potrivit art. 302 Cod procedură civilă și au fost scutiți de plata taxei de timbru.
S-a arătat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
S-a referit că intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:
consilier juridic pentru intimații pârâți Garda Financiară - Comisariatul General B și Comisariatul Regional D al Gărzii Financiare lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul declarat de DGFP
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, Garda Financiară - Comisariatul General B, Comisariatul Regional D al Gărzii Financiare, solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestora la plata primei de concediu de odihnă pe anii 2004-2006, actualizată la data plății efective. In motivarea cererii, reclamanta a arătat că este funcționar public, comisar superior, cu funcție de conducere în cadrul Comisariatului Regional D al Gărzii Financiare, iar potrivit dispozițiile art. 33 alin. 2 din Legea 188/1999, are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Ulterior, prin art. 3(1) din OG 33/2001 a fost suspendată aplicarea acestui articol, cu privire la prima de vacanță până la 01.01.2002.
În drept, se invocă art. 33, respectiv 34 din Legea 188/1999 și art. 1 din leg. 554/2004.
Pârâtul Comisariatul Regional D al Gărzii Financiare a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocându-se prevederile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 și art. 9 pct. 7 din Legea 507/2003 art. 8 alin. 7 din Legea 511/2004.
Prin sentința nr.4015 din 30 octombrie 2007 Tribunalul Dolj, s-a admis acțiunea reclamantului și au obligat pârâții să plătească acestuia prima de concediu de odihnă aferentă anilor 2004, 2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că dispozițiile art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate anual prin legea bugetului de stat și că suspendarea nu echivalează cu stingerea dreptului, având ca efect doar imposibilitatea realizării lui pe perioada în care exercițiul a fost suspendat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
In motivele de recurs s-a arătat că potrivit art. 34 alin. 2 din Legea 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat, dar că prin legile bugetare s-a suspendat plata acestui drept.
A precizat că angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Recursul este nefondat.
Motivele de recurs privind neluarea în considerare a dispozițiilor în conformitate cu care aplicarea prevederilor referitoare la acordarea primelor de concediu a fost suspendată, sunt neîntemeiate.
Raportul de serviciu al funcționarului public este un ansamblu de drepturi și obligații ale acestuia și ale instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Indemnizația de concediu de odihnă face parte din categoria drepturilor salariale ale funcționarului public, înscriindu-se în prevederile art.34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Fiind una dintre componentele drepturilor salariale, indemnizația de concediu de odihnă se circumscrie sferei raportului de serviciu ale funcționarului public.
În conformitate cu art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici, aceștia beneficiază de primă de concediu de odihnă.
Ca urmare, funcționarii publici trebuie să beneficieze de primă de concediu de odihnă.
Însă, prin legile bugetare anuale s-a suspendat succesiv acordarea acestor drepturi.
Legile bugetare au suspendat plata drepturilor pentru prima de vacanță și nu au abrogat aceste drepturi, nu le-au desființat.
Dreptul funcționarului public de a i se plăti prima de concediu de odihnă a rămas în vigoare, numai plata a fost suspendată succesiv.
Dreptul la primă de concediu de odihnă nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca urmare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării devine actual, partea fiind repusă în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Din conținutul art.53 din Constituția României, care reglementează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți rezultă că aceasta este o măsură excepțională și se dispune în condiții limitativ prevăzute în Constituție, numai prin lege.
În speță prin lege dreptul la primă de concediu de odihnă, care face parte din categoria dreptului la muncă și protecție socială, reglementat de art.41 din Constituția României, a fost suspendat, și nu înlăturat.
Pentru ca dreptul la prima de concediu de odihnă să nu fie o simplă ficțiune, ceea ce ar echivala cu înlăturarea lui, cu lipsirea de substanță, este necesar ca după încetarea suspendării, dreptul să producă efectele pentru care a fost creat, sens în care autoritățile statului trebuie să asigure plata primei concediului de odihnă.
Obligativitatea plății, după încetarea suspendării, rezultă și din principiul general constituțional prevăzut în art.1 alin.5 din Constituție, care dispune că în România, respectarea Constituției, a supremației legii și a legilor este obligatorie.
Suspendarea a produs efecte temporare, ceea ce înseamnă că temporar a fost amânată plata drepturilor de primă de concediu de odihnă.
In consecință, având în vedere prevederile art. 304, 3041și 312 cod procedură civilă, se va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței nr. 4015 din data de 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 9 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Adina Calotă Ponea
- - - - - -
Red. Jud. Grefier,
2 ex.
23.01.2008.
Președinte:Elena CanțărJudecători:Elena Canțăr, Adina Calotă Ponea, Doina
