Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1514/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1514
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.12.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, B, și intervenientul, împotriva sentinței civile nr.391/ca/pi/07.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERATIUNI VAMALE T ȘI AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 16.12.2008 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. dosar-, cererea formulată de reclamanții, prin care au chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - B și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective, începând cu luna aprilie a anului 2004, până la încetarea raporturilor de muncă, astfel: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată; obligarea pârâtei la înscrierea în cartea de muncă a acestor drepturi, în conformitate cu Decretul nr.92/1976, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 10.03.2009, numitul a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat aceleași drepturi ca și reclamanții, pentru aceleași considerente.
Cererea a fost încuviințată în principiu așa cum s-a arătat în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Prin sentința civilă nr.391/CA/PI/07.04.2009 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată.
În motivare s-a reținut că reclamanții și intervenientul în interes propriu au activat ca și funcționari publici în cadrul pârâtei Direcția Regională Vamală T, în prezent Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Dreptul acestora la suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare (în reglementarea inițială, "suplimentul gradului") a fost introdus prin modificarea Legii nr.188/1999 prin Legea nr.161/2003 iar în perioada 2004 - 2006 dreptul la aceste suplimente a fost suspendat prin nr.OUG92/2004 și nr.OG2/2006.
Se arată că dreptul este reglementat de art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999. Potrivit acestui text legal, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus, printre altele, din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Tribunalul a observat că legea nu cuantifică aceste suplimente, respectiv nu prevede ce mărime trebuie să aibă fiecare. Reclamanții pretind că fiecare trebuie să fie în procent de 25 % din salariul de bază. Nu există însă niciun fel de temei legal pentru acest cuantum. Prevederile legale invocate de reclamanți (Legea nr.188/1999, Legea nr.251/2006) nu prevăd acest procent nici pentru suplimentul postului nici pentru suplimentul treptei.
În consecință, cererea, așa cum a fost formulată, este neîntemeiată (lipsită de temei legal). Tribunalul nu a putut cuantifica el aceste suplimente deoarece ar adăuga la lege, ceea ce este inadmisibil.
Se pune însă întrebarea dacă cererea nu ar putea fi admisă în parte, fără stabilirea cuantumului suplimentelor, de vreme ce, în mod evident, reclamanții au dreptul la aceste suplimente atât de la data de 01.01.2007 pe viitor (până la eventuala abrogare sau modificare a textului de lege), cât și anterior acestei date deoarece suspendarea dreptului nu înseamnă lipsirea lui de substanță ci doar neexecutarea, pe perioada suspendării, a obligației corelative acestui drept. Tribunalul a apreciat că răspunsul nu poate fi decât negativ deoarece, pe de-o parte, hotărârea judecătorească nu ar putea fi pusă în executare în condițiile în care un aspect esențial al litigiului (cuantumul suplimentelor) nu ar fi dezlegat iar pe de alta, s-ar depăși limitele sesizării deoarece această modalitate de a proceda nu reprezintă o admitere în parte ci o soluționare a altceva decât s-a cerut (constatarea existenței unui drept, chestiune necontestată de către pârâți). Admiterea în parte a cererii ar presupune obligarea pârâtelor la plata suplimentelor într-un cuantum mai mic decât cel solicitat și nu într-un cuantum nedeterminat (tribunalul a observat că un cuantum nedeterminat poate însemna nu numai mai puțin ci și mai mult de 25%, fără nicio limită maximă).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și intervenientul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate,în principal în sensul admiterii acțiunii în totalitate iar în subsidiar admiterea în parte a acțiunii fără procent.
În motivarea recursului s-a arătat că prin sentința civilă nr.391/PI/CA/24.02.2009 Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamanților cât și cererea de intervenție formulată de intervenientul, ca lipsită de temei.
Consideră că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât:
Potrivit art.40 alin.2 lit. c) din Codul muncii, obligația de acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă valabil și din contractele individuale de muncă încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtelor.
Se mai arată că au calitatea de funcționari publici și sunt salarizați în conformitate cu Legea nr.188/1999, care la art.31 alin.1 lit. c) și d), prevede că: "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Menționează că din aceste componente funcționarilor publici li s-au acordat doar două, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei au fost suspendate în perioada 2004 - 2006.
Prin decizia Curții Constituționale nr.185/12.02.2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.187 din 25.03.2009 au fost examinate reglementările referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei.
Prin nr.OG6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici pentru anul 2007, prevederile din Legea nr.188/1999, lege specială, componentele solicitate prin cererea de chemare în judecată, nu se regăsesc și nici nu pot fi abrogate dat fiind că dispozițiile unei ordonanțe nu pot înlătura o prevedere a legii în vigoare, abrogarea fiind necesar să se realizeze doar în condițiile prevăzute de art.62 din Legea nr.24/2000, anume printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Precizează că dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul de treaptă reprezintă un drept de creanță și prin urmare un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenție.
Pornind de la recunoașterea efectului direct al normei internaționale, judecătorul intern devine judecătorul de drept comun al Convenției, acestuia revenindu-i sarcina de a asigura sancționarea dreptului garantat de convenție.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr.188/1999, republicată, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Codul d e procedură civilă, Codul muncii, art.20 din Legea nr.554/2004.
Pârâtele - intimate, legal citate nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel, prima instanță a reținut în mod corect că reclamanții și intervenientul în interes propriu au activat ca și funcționari publici în cadrul pârâtei Direcția Regională Vamală T, în prezent Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Curtea constată că aceștia, în calitate de funcționari publici, trebuiau să fie salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și avea dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat.
Cu toate acestea, deși instanța a reținut temeinicia drepturilor reclamanților, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În spiritul celor reținute de prima instanță și, așa cum rezultă fără echivoc din interpretarea dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, trebuie observat că cele două suplimente fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamanților nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege. Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv nr.OG6/2007 care, la art. 48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit. D prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Revine pârâtei obligația de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României. Totodată, instanța nu poate acorda drepturile solicitate pentru viitor față de împrejurarea că într-o astfel de situația nu poate fi vorba despre o creanță certă și exigibilă.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanți și intervenient sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acestora și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților și intervenientului cu obligarea pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T la plata către reclamanții-recurenți și a intervenientului - recurent a drepturilor bănești constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu luna aprilie 2004 și până la data de 03.12.2009, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective, obligarea pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T la înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamanților-recurenți și a intervenientului - recurent și va respinge acțiunea față de pârâta AUTORITATEA NATIONALĂ A VĂMILOR, pentru lipsa calității procesuale pasive, solicitarea reclamanților-recurenți și a intervenientului - recurent de stabilire a cuantumului de 25% al drepturilor solicitate, precum și acordarea drepturilor pretinse până la încetarea raporturilor de muncă.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de reclamanții, B, și intervenientul în contradictoriu cu pârâții-intimați DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERATIUNI VAMALE T ȘI AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR împotriva sentinței civile nr.391/CA/PI/07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T la plata către reclamanții-recurenți și a intervenientului - recurent a drepturilor bănești constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare începând cu luna aprilie 2004 și până la data de 03.12.2009, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective și obligă pârâta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE T la înscrierea acestor drepturi în carnetul de muncă al reclamantei-recurente.
Respinge acțiunea față de pârâta AUTORITATEA NATIONALĂ A VĂMILOR, pentru lipsa calității procesuale pasive, solicitarea reclamantei-recurente de stabilire a cuantumului de 25% al drepturilor solicitate, precum și acordarea drepturilor pretinse până la încetarea raporturilor de muncă.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/22.12.09
TEHNORED:/22.12.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
